ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2909/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 25 din 18 aprilie 2003, Tribunalul Covasna, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pentru învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, pe inculpații: - B.; - U.B. și; - Șt.A.A. Prin aceeași sentință penală, a fost condamnat inculpatul: - M.J.A. la: - 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și; - un an închisoare, pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.J.A. execută pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea unui rest de 332 zile închisoare, din pedeapsa de 4 ani, 3 luni și 15 zile, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 39/1999 a Tribunalului Brașov și contopește acest rest de pedeapsă, rămas neexecutat, cu pedeapsa de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul M.J.A. să execute 10 (zece) ani închisoare. S-a dispus restituirea obiectelor ridicate pentru confiscare specială (un cuțit de vânătoare, trei măști, cagulă și o sabie confecționată manual).

Inculpatul M.J.A. a fost obligat să plătească părții civile Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna, suma de 240.000 lei despăgubiri civile. Pentru pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În ziua de 1 august 2002, în jurul orei 12,00, inculpatul M.J.A., aflându-se în orașul Tg. Secuiesc, jud. Covasna, a atacat (împreună cu altă persoană, neidentificată) partea vătămată R.R., agent comercial la S.C. C. S.R.L. Brașov, care adunase banii de la mai multe magazine, rezultați din vânzarea unor mărfuri. Prin folosirea violenței, de către inculpat, cel de-al doilea agresor a deposedat partea vătămată de geanta cu bani, care o avea asupra sa, fugind apoi împreună de la locul faptei.

Agresorul neidentificat a scos din geantă o pungă din plastic cu suma de 2.400.000 lei, după care i-a predat geanta inculpatului M.J.A. Acesta a fost urmărit, în fugă, de mai multe persoane, în cele din urmă fiind imobilizat și transportat la Poliția municipiului Tg. Secuiesc. În timp ce era cercetat, nefiind încătușat, inculpatul s-a repezit la un geam al camerei, pe care l-a spart, alegându-și un ciob ascuțit, în lungime de circa 30 cm, cu care a intenționat să lovească pe lt. F.B., în zona abdomenului. Acesta a reușit să evite lovitura, după care inculpatul a fost imobilizat și încătușat. În aceeași zi, în jurul orei 18,00, în timp ce inculpatul M.J.A. se afla la Poliția Tg. Secuiesc, unde dădea declarații, în urma unui claxon, organele de poliție au identificat, în parcarea din apropierea sediului poliției, un autoturism, cu care s-au deplasat de la Brașov, inculpații B.C., U.B.

și Șt.A.A., toți vecini cu sus-numitul. Efectuându-se percheziționarea autoturismului respectiv, cu care au venit cei trei inculpați, în portbagaj s-a găsit o sabie tip „Ninja” cu o lungime de 65 cm, în interiorul mașinii un cuțit de vânătoare în lungime de 38 cm și trei măști, tip cagulă, de culoare neagră. Prin rechizitoriul din 20 septembrie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților B.C., U.B. și Șt.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, reținându-se că aceștia au purtat în autoturismul cu care circulau, o sabie și un cuțit extrem de periculoase, în contextul în care ei aveau la dispoziție și trei măști, tip cagulă și acționau în legătură cu un infractor periculos, care comisese o tâlhărie în zonă, astfel încât s-ar fi putut pune în primejdie viața și integritatea corporală „a persoanelor aflate acolo”.

Prin sentința penală nr. 25 din 18 aprilie 2003, Tribunalul Covasna, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., a achitat pe inculpații B.C., U.B. și Șt.A.A., apreciind că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, respectiv elementul material al laturii obiective. S-a motivat că obiectele (sabia, cuțitul și cagulele) nu au fost purtate de către inculpați, nu au fost găsite asupra lor, ele fiind „identificate” în interiorul autoturismului condus de B.C. Cei trei inculpați nu au folosit obiectele respective, ei având o comportare pașnică, neavând cu nimeni nici un fel de conflict și nu au pus în primejdie viața sau integritatea corporală a niciunei persoane.

Chiar dacă unele din acele obiecte, au destinația de tăiere sau împungere, ele nu au fost „purtate” de inculpați, în sensul că nu au avut asupra lor și folosirea, în conformitate cu modul lor curent de utilizare și potrivit scopului și destinației pentru care au fost confecționate. Cei trei inculpați au avut o atitudine pașnică și s-au supus de îndată măsurilor luate de organele de poliție. Chiar dacă inculpații nu au putut justifica corespunzător prezența lor în acel loc, precum și în Tg. Secuiesc, cât și cu privire la autoturismul cu care au ajuns acolo, nu are nici o relevanță în ce privește infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, astfel că ei beneficiază de prezumția de nevinovăție în condițiile art. 1 C. proc.

pen., raportat la art. 23 pct. 8 din Constituția României. Împotriva acestei hotărâri a primei instanțe, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a declarat apel solicitând casarea ei și condamnarea celor trei inculpați, precum și majorarea pedepsei aplicate inculpatului M.J.A. Prin decizia penală nr. 61/ Ap din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul M.J.A. Motivarea respingerii apelului declarat de parchet are în vedere justificarea instanței de fond că definiția dată de textul incriminator, respectiv că acțiunea prin care se realizează elementul material al laturii obiective constă în „purtarea fără drept a obiectelor arătate.

Cuvântul „purtare”, care provine din substantivizarea verbului „a purta”, aplicat la obiectele materiale ale infracțiunii (sabie, cuțit, măști) înseamnă a avea și folosirea asupra lor, în conformitate cu modul lor curent de utilizare și potrivit scopului și destinației pentru care au fost confecționate. Pe de altă parte „purtarea” presupune o activitate de durată, astfel că elementul material se prelungește, în timp, până când intervine o manifestare contrarie, care îi pune capăt. „Se menționează că, în sens obișnuit, „a purta” înseamnă a ține în mâini, în spate, pe umăr, ducând cu sine, transmițând dintr-o mână în alta, din mână în mână, de la unul la altul”, toate aceste variante presupunând un contact nemijlocit al corpului uman cu obiectul respectiv, spre deosebire de „deținere”, sens mai larg, ce presupune posibilitatea persoanei de a folosi și de a dispune de bunul în cauză.

În raport de aceste considerente, instanța de control judiciar a apreciat ca fiind judicioasă achitarea celor trei inculpați pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, menținând hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală. Împotriva deciziei penale a Curții de Apel Brașov a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care a reiterat motivele apelului, susținându-se că în interpretarea textului nu trebuie pornit de la înțelesul literar obișnuit a verbului „a purta”, ci de la interpretarea pe care a dorit să o dea legiuitorul”.

În aceste condiții, se menționează, în continuare că, „nu ne putem rezuma la o interpretare strict semantică și să considerăm că purtarea înseamnă a avea asupra sa și a folosi cuțitul sau sabia în conformitate cu modul curent de utilizare, aceasta deoarece la incriminarea infracțiunii legiuitorul a avut în vedere posibilitatea infractorului de a avea asupra sa astfel de arme la îndemână și de a se putea folosi oricând de ele, fără ca să fie nevoie ca ele să fie folosite”. Deplasarea cu autoturismul de la Brașov la Tg. Secuiesc și nu pe jos, justifică găsirea armelor în mașină și nu asupra inculpaților, chiar și din motive de comoditate și confort, ele fiind improprii „a se purta în buzunar sau în mâneca hainei”.

Pumnalul fiind găsit sub preșul de cauciuc din fața banchetei, era la îndemâna șoferului B.C., putându-se folosi de el, iar sabia „ninja”, identificată în portbagajul autoturismului, exclude ipoteza că ar fi rămas uitată acolo de mai mult timp. Se concluzionează că în momentul în care au fost surprinși, inculpații se aflau în mașină, unde erau și armele, astfel încât ei aveau acces și le puteau folosi. Prin același recurs, s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului M.J.A., avându-se în vedere împrejurările de fapt, cât și antecedența sa penală, fiind condamnat în repetate rânduri și cu un comportament necorespunzător în timpul executării pedepselor. Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 61/1991, pentru asigurarea climatului de ordine și liniște publică, necesar desfășurării normale a activității economice și social culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cât și pentru obligarea la un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor și a normelor de conviețuire socială, au fost contravenționalizate mai multe fapte de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, printre altele de art. 2 pct. 8 prevăzându-se, sub sancțiunea închisorii contravenționale de la o lună la 6 luni, sau amendă de la 200.000 lei la 1.000.000 lei „portul fără drept, al cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului, ori a altor asemenea obiecte, fabricate sau confecționate, pentru tăiere, împungere sau lovire”.

Ulterior, prin Legea nr. 16/2004 s-a modificat și completat Legea nr. 61/1001, unele contravenții, fiind incriminate ca infracțiuni, după art. 1, introducându-se art. 1 1 , care stabilește că se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, printre altele: 1. portul fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire” (art. 2 pct. 8 din Legea nr. 61/1991 fiind abrogat). La alin. final al art. 1 1 s-a prevăzut că „portul sau folosirea, fără drept, de obiecte din cele prevăzute la alin. (1) pct. 2 (n.n.

arme cu aer comprimat sau cu gaze comprimate) în localul autorităților publice, instituțiilor publice, instituțiilor sau altor persoane juridice de interes public, la întruniri publice ori în localuri de alegeri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani”. Față de aceste noi dispoziții legale, respectiv față de precizările făcute la alin. final al art. 1 1 unde se întrebuințează aceleași noțiuni de „portul fără drept”, aidoma celor folosite la art. 1 1 pct. 1, este, indubitabil, că legiuitorul a înțeles să reglementeze „portul” efectiv al armelor (sabie, cuțit), respectiv contactul nemijlocit al corpului uman cu aceste obiecte, așa cum corect au reținut instanțele de judecată.

A adopta interpretarea parchetului, prezentată în motivele de recurs, respectiv că prin „a purta” s-ar înțelege și existența unor obiecte (cuțit, sabie) în afara corpului omenesc (cum este cazul în speță, sabia găsită în portbagajul mașinii, iar cuțitul de vânătoare sub un preș de pe postamentul mașinii), ele fiind la „îndemâna” persoanei de a putea fi folosite, nu ar fi decât o adăugare la lege. Din actele dosarului rezultă, cu certitudine, că, în mașina cu care veniseră cei trei inculpați și care staționau în parcarea de lângă Inspectoratul de Poliție al municipiului Tg. Secuiesc, au fost găsite, în portbagaj, într-o pungă din material plastic, o sabie tip „ninja”, având lungimea de 40 cm, iar sub preșul de cauciuc din fața banchetei s-a identificat un cuțit, tip pumnal, cu lungimea lamei de 21,5 cm, aflat într-un toc din piele.

Din nici o probă a dosarului nu rezultă că inculpații U.B. și Șt.A.A. să fi cunoscut ceva despre existența acestor obiecte din mașină, până în momentul ce ele au fost găsite de către organele de poliție. De asemenea, nu rezultă că între aceștia și conducătorul autoturismului B.C. să se fi purtat vreo discuție în ce privește existența obiectelor respective și eventual folosirea lor. De altfel, mașina nu era proprietatea inculpatului B.C., el împrumutând-o pentru a o folosi, sabia „ninja” nu-i aparțineau acestuia, iar cuțitul de vânătoare (pumnalul), găsit sub preș, îi aparținea lui, folosindu-l la activități gospodărești (tăierea alimentelor).

Mai mult, o condiție esențială, menționată în cuprinsul textului de lege incriminator, este aceea că „portul, fără drept”, al obiectelor respective (sabia „ninja” și cuțitul de vânătoare, pumnal) să fi avut loc în „locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică”. Ori din procesul – verbal întocmit de organele de poliție, rezultă că „în dreptul sediului poliției se află parcat autoturismul de culoare gri metalizat în care se află trei persoane”, care după ce au fost legitimate au fost conduse în incinta organului de poliție, după care s-a percheziționat mașina găsindu-se sabia „ninja”, cuțitul vânătoresc (pumnal) și trei cagule.

Ori, nici, din acest proces – verbal și nici din alte probe ale dosarului, nu rezultă alte împrejurări care să confirme că locul, în care au fost depistați cei trei inculpați, puteau primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori se putea tulbura ordinea și liniștea publică”, cu atât mai mult cu cât mașina fusese parcată în apropierea Inspectoratului de Poliție al municipiului Tg. Secuiesc. Relevantă este și atitudinea celor trei inculpați, în momentul depistării lor, ei având o comportare pașnică, nepunând în primejdie viața sau integritatea corporală a vreunei persoane, supunându-se măsurilor luate de către organele de poliție. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că achitarea inculpaților B.C., U.B.

și Șt.A.A., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, este temeinică și legală, lipsind elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni. În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.J.A., se constată că ambele instanțe de judecată au făcut o corectă și justă apreciere a pericolului social al faptelor și împrejurărilor în care ele au fost comise, gravitatea acestora și persoana inculpatului, care în antecedente a mai fost condamnat, cu tendințe de agresivitate, fără ocupație, stabilindu-se o pedeapsă corect individualizată, în limitele prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Pentru motivele arătate, având în vedere că, verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. și nefiind identificate existența altor motive, care analizate din oficiu, să ducă la casare, se va constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive, onorariul pentru apărătorului din oficiu urmând să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 61/ Ap din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații M.J.A., B.C., U.B., Șt.A.A. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.J.A. timpul reținerii și arestării preventive de la 1 august 2002 la 28 mai 2004. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului M.J.A., în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2004.