ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 338/2015

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Covasna la data de 26 septembrie 2014, SC S.T. SRL, prin

administrator judiciar C. SPRL, a solicitat în calitate de creditoare a

debitoarei SC V.I. SRL instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani

ce urmează a fi încasate de către SC V.I. SRL de la SC S. SA, în limita sumei

de 16.502.841,09 RON.

Tribunalul Covasna,

prin Sentința civilă nr. 2/S din 7 octombrie 2014, a admis excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Covasna și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță învestită a reținut că, în speță, se aplică dispozițiile

art. 1071 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și nu se aplică regulile

privind falimentul stabilite prin Legea nr. 86/2006, potrivit cărora instanța

competentă ar fi Tribunalul Covasna, dacă în speță nu ar fi fost chemată în

judecată o persoană juridică străină.

Cum prin acțiunea în

anulare nr. 113/119/2014/a2 SC S. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL, a

chemat în judecată și pe pârâta Z.L., societate juridică străină, cu sediul în

Cipru, solicitând anularea cesiunii de creanță din 2 septembrie 2011, cerere

aflată în faza de regularizare potrivit art. 200 C. proc. civ., Tribunalul

Covasna - judecătorul sindic a apreciat că această cerere este strict legată de

dosarul de faliment și că în speță nu se aplică regula generală stabilită prin

Legea nr. 85/2006, ci regula pentru situații excepționale privind competența

prevăzută de art. 1071 C. proc. civ., competența revenind Tribunalului

București.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr.

5506 din 10 noiembrie 2014, a admis excepția necompetenței sale teritoriale; a

declinat competența de soluționarea a litigiului Tribunalului Covasna; a

constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza în favoarea

Înaltei Curți pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța

astfel, această instanță a reținut că obiectul cererii introductive îl

constituie instituirea unei popriri asigurătorii asupra sumelor de bani

datorate debitoarei V.I. SRL, cu sediul social în București, de către terțul

poprit SC S. SA, cu sediul social în Timișoara, în favoarea

creditoarei-reclamante SC S.T. SRL aflată în insolvență, cu sediul social în

municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna.

În raport de obiectul

cererii și de cadrul procesual stabilit de creditoare tribunalul a constatat că

în această cauză niciuna dintre cele trei părți creditoare, debitoare și terț

poprit nu este de naționalitate străină, așa încât nu sunt incidente normele

speciale din art. 1071 C. proc. civ.

A reținut că potrivit

dispozițiilor art. 970 raportat la art. 953 C. proc. civ. cererea de poprire

asigurătorie se adresează instanței care judecă procesul în primă instanță.

Cum, în speță,

instanțele române sunt competente potrivit regulilor de drept comun anterior

menționate, instituite de procedura specială în materia popririi asigurătorii

și cele din art. 94 și urm. C. proc. civ., norma dispusă de art. 1071 C. proc.

civ., text referitor la competența internă în cazul procesului civil

internațional, nu este aplicabilă.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta

Curte reține următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 970 alin. (1) C. proc. civ. soluționarea cererii, executarea

măsurii, desființarea și ridicarea popririi asigurătorii se va efectua potrivit

dispozițiilor art. 953 - 958 C. proc. civ., care se plică în mod corespunzător.

Art. 953 C. proc.

civ. dispune că cererea se adresează instanței care este competentă să judece

procesul în primă instanță.

Prin urmare, cum

acțiunea supra fondului cauzei este înregistrată și se află în curs de

soluționare la Tribunalul Covasna, aceasta este instanța competentă să

soluționeze cererea de încuviințare a popririi asigurătorii de față.

Regula prevăzută de

dispozițiile art. 1071 C. proc. civ., după care se determină competența

instanțelor române în procesele civile cu element de extraneitate nu se aplică

în prezenta speță în care niciuna dintre părți: creditoarea SC S.T. SRL, prin

administrator judiciar C. SPRL, debitoarea SC V.I. SRL și terțul poprit SC S.

SA nu au sediul în străinătate.

Textul normativ

anterior menționat, referitor la competența internă în cazul procesului civil

internațional stabilește în alin. (1) principiul potrivit căruia competența se

determină conform regulilor de drept comun sau a celor prevăzute în legi

speciale.

Când nu se poate

identifica instanța competentă potrivit regulilor de la alin. (1), textul

stabilește, la alin. (2), competența la Judecătoria sectorului 1 București sau

Tribunalul București, după regulile de competență materială.

Cum, în prezenta

speță, sunt competente instanțele române potrivit regulilor de drept comun

reținute anterior, instituite de procedura specială în materia popririi

asigurătorii și cele cuprinse în Titlul III - Competența instanțelor

judecătorești, Capitolul I - Competența materială C. proc. civ., dispozițiile

art. 1071 C. proc. civ. nu sunt incidente în prezenta cauză.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, constatând că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 970 raportat la art. 953 C. proc. civ., Înalta Curte

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - AS