ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 338/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 26 septembrie 2014, SC S.T. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL, a solicitat în calitate de creditoare a debitoarei SC V.I. SRL instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani ce urmează a fi încasate de către SC V.I. SRL de la SC S. SA, în limita sumei de 16.502.841,09 RON. Tribunalul Covasna, prin Sentința civilă nr. 2/S din 7 octombrie 2014, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Covasna și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță învestită a reținut că, în speță, se aplică dispozițiile art. 1071 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. și nu se aplică regulile privind falimentul stabilite prin Legea nr. 86/2006, potrivit cărora instanța competentă ar fi Tribunalul Covasna, dacă în speță nu ar fi fost chemată în judecată o persoană juridică străină. Cum prin acțiunea în anulare nr. 113/119/2014/a2 SC S. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL, a chemat în judecată și pe pârâta Z.L., societate juridică străină, cu sediul în Cipru, solicitând anularea cesiunii de creanță din 2 septembrie 2011, cerere aflată în faza de regularizare potrivit art. 200 C. proc. civ., Tribunalul Covasna - judecătorul sindic a apreciat că această cerere este strict legată de dosarul de faliment și că în speță nu se aplică regula generală stabilită prin Legea nr. 85/2006, ci regula pentru situații excepționale privind competența prevăzută de art. 1071 C. proc.

civ., competența revenind Tribunalului București. Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 5506 din 10 noiembrie 2014, a admis excepția necompetenței sale teritoriale; a declinat competența de soluționarea a litigiului Tribunalului Covasna; a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza în favoarea Înaltei Curți pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că obiectul cererii introductive îl constituie instituirea unei popriri asigurătorii asupra sumelor de bani datorate debitoarei V.I. SRL, cu sediul social în București, de către terțul poprit SC S. SA, cu sediul social în Timișoara, în favoarea creditoarei-reclamante SC S.T.

SRL aflată în insolvență, cu sediul social în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna. În raport de obiectul cererii și de cadrul procesual stabilit de creditoare tribunalul a constatat că în această cauză niciuna dintre cele trei părți creditoare, debitoare și terț poprit nu este de naționalitate străină, așa încât nu sunt incidente normele speciale din art. 1071 C. proc. civ. A reținut că potrivit dispozițiilor art. 970 raportat la art. 953 C. proc. civ. cererea de poprire asigurătorie se adresează instanței care judecă procesul în primă instanță. Cum, în speță, instanțele române sunt competente potrivit regulilor de drept comun anterior menționate, instituite de procedura specială în materia popririi asigurătorii și cele din art. 94 și urm. C. proc.

civ., norma dispusă de art. 1071 C. proc. civ., text referitor la competența internă în cazul procesului civil internațional, nu este aplicabilă. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 970 alin. (1) C. proc. civ. soluționarea cererii, executarea măsurii, desființarea și ridicarea popririi asigurătorii se va efectua potrivit dispozițiilor art. 953 - 958 C. proc. civ., care se plică în mod corespunzător. Art. 953 C. proc. civ. dispune că cererea se adresează instanței care este competentă să judece procesul în primă instanță.

Prin urmare, cum acțiunea supra fondului cauzei este înregistrată și se află în curs de soluționare la Tribunalul Covasna, aceasta este instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a popririi asigurătorii de față. Regula prevăzută de dispozițiile art. 1071 C. proc. civ., după care se determină competența instanțelor române în procesele civile cu element de extraneitate nu se aplică în prezenta speță în care niciuna dintre părți: creditoarea SC S.T. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL, debitoarea SC V.I. SRL și terțul poprit SC S. SA nu au sediul în străinătate. Textul normativ anterior menționat, referitor la competența internă în cazul procesului civil internațional stabilește în alin. (1) principiul potrivit căruia competența se determină conform regulilor de drept comun sau a celor prevăzute în legi speciale.

Când nu se poate identifica instanța competentă potrivit regulilor de la alin. (1), textul stabilește, la alin. (2), competența la Judecătoria sectorului 1 București sau Tribunalul București, după regulile de competență materială. Cum, în prezenta speță, sunt competente instanțele române potrivit regulilor de drept comun reținute anterior, instituite de procedura specială în materia popririi asigurătorii și cele cuprinse în Titlul III - Competența instanțelor judecătorești, Capitolul I - Competența materială C. proc. civ., dispozițiile art. 1071 C. proc. civ. nu sunt incidente în prezenta cauză. În consecință, având în vedere considerentele expuse, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 970 raportat la art. 953 C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015. Procesat de GGC - AS