ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1237/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1237/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 22

noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna, a condamnat pe următorii inculpați:

-C.P.C. la 8 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (I) și (II) lit.

a), b) și e) C. pen.

-Ț.ȘT.F și

-E.M.C. la câte 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin.

(I) și (II) lit. a), b) și e) C. pen.

Pentru inculpatul Ț.Șt.F. s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 86

5

C. pen., acesta având de executat

în final 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a reținut că, în ziua de 27

februarie 2001, în baza unei înțelegeri prealabile și a procurării unui pistol

cu gaz comprimat și două picioare de masă de câte 50 cm lungime, prevăzute la

capăt cu șurub de prindere, cei trei inculpați au atacat Casa de Schimb Valutar

din strada Independenței din Târgu Secuiesc.

Inculpații C.P.C. a amenințat-o pe

casieră cu pistolul, moment în care aceasta a început să țipe, fiind lovită de

inculpat în regiunea capului, iar ceilalți inculpați au agresat-o cu bâtele.

Numitul O.Șt. a încercat să intervină, înarmându-se cu un topor și strigând la

inculpați. Inculpații l-au lovit, cu bâtele, dar nu au reușit să-l dezarmeze de

topor și în aceste condiții au abandonat acțiunea și au fugit.

Împotriva acestei sentințe au

formulat apel inculpații C.P.C., E.M.C. și Ț.Șt.F. și părțile civile S.Z. și SC

T. SRL.

Inculpații au solicitat în apel,

reducerea pedepselor, întrucât acestea sunt prea severe în raport de

circumstanțele lor personale.

Partea civilă SC T. a solicitat

acordarea întregii sume cu care s-a constituit parte civilă precum și plata

dobânzilor.

Partea

civilă S.Z. nu și-a motivat apelul, pe care apoi în ședința publică din 27

februarie 2002 și l-a retras.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 35/ Ap.

din 5 martie 2002, a admis apelul declarat de partea civilă SC T. SRL Tg.

Secuiesc și a desființat sentința atacată, numai cu privire la latura civilă a

cauzei și numai cu privire la dobânzi.

Rejudecând în această limită, a

obligat pe inculpați în solidar la 15.845.855 lei către partea civilă SC T. Tg.

Secuiesc, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală la nivelul taxei

oficiale a scontului stabilit de B.N.R., diminuat cu 20% de la data rămânerii

definitive a hotărârii, prin aplicarea dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Ordonanța

nr. 9/2000.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-a luat act de retragerea apelului

părții civile S.Z. și a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

S-au respins ca nefondate apelurile

inculpaților, s-au dedus din pedepse perioadele de arest de la 22 noiembrie

2001, la zi, și au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului C.P.C., în sumă de 300.000 lei, s-a dispus a fi suportat din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul Ț.Șt.F., reiterând motivul din apel, referitor la

individualizarea pedepsei, pe care o consideră prea severă.

Recursul este nefondat.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or,

în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în

vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta

s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care are

antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța de

apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei,

încât recursul bazat pe reiterarea aceleiași critici apare ca nefondat și va fi

respins ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12

iunie 2001, la zi.

Văzând și dispozițiile referitoare

la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de

către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.Șt.F. împotriva deciziei penale

nr. 35 din 5 martie 2002 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 iunie 2001, la 12 martie 2003.

Obligă pe inculpatul Ț.Șt.F. să

plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariile pentru apărarea din oficiu

a inculpaților E.M.C. și C.P.C., în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2003.