ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 383/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 383/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Decizia
nr.383 Dosar
nr.2544/2001
S-a
luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Constanța împotriva deciziei penale nr.120 din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel
Constanța, privind pe inculpații C.E., B.C., V.I., M.E. și S.S..
S-a
prezentat intimata parte civilă S.C.”N.T.” SRL, reprezentată prin apărător
ales, av.B.C.
Au
lipsit intimații inculpați C.E., B.C., V.I. și M.E., pentru apărarea cărora s-a
prezentat apărător desemnat din oficiu, av.C.D., intimatul inculpat S.S.,
pentru apărarea căruia s-a prezentat apărător ales, av. M.T. și intimatele
părți civile SC „S.G.” SRL și SC „V.T” SRL .
Procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Procurorul
a susținut motivele de casare astfel cum au fost înscrise în memoriul depus la
dosar, punând concluzii de admitere a recursului delcarat de parchet,
condamnarea inculpatului S.S. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune și
majorarea pedepselor aplicate inculpaților, întrucât individualizarea lor nu
este în concordanță cu prevederile art.72 și art.52 din Codul penal.
Apărătorul
desemnat din oficiu pentru inculpații C.E., B.C., V.I. și M.E. a solicitat
respingerea recursului parchetului, întrucât instanța de apel a individualizat
în mod corect pedepsele aplicate,reținând în favoarea inculpaților
circumstanțele atenuante, în raport de datele ce caracterizează persoana
acestora.
Apărătorul
ales al inculpatului S.S. a solicitat respingerea recursului declarat de
parchet, întrucât acest inculpat nu a participat la comiterea faptei, el
asigurând doar transportul în calitate de taximetrist.
Apărătorul
ales al intimatei părți civile SC „N.T.” SRL a lăsat la aprecierea Curții
admiterea recursului declarat de parchet, iar în ceea ce privește latura
civilă, a solicitat menținerea soluțiilor instanțelor anterioare.
C
U R T E A,
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.643 din 21 noiembrie 2000, Tribunalul Constanța a condamnat pe
inculpații:
1. C.E.
la 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pentru infracțiunea
de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 din Codul penal, cu
aplicarea art.41 alin.2 și a art.74 alin.final din același cod, la 2 ani și 6
luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b din Codul penal pentru infracțiunea
de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzute de art.282 alin.1 și 2
din Codul penal, de aplicarea art.41 alin.2 și art.74 alin.final din același
cod, și la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, cu aplicarea art,.74
alin.final din același cod.
În baza art.33
lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor și
executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a
și b din Codul penal.
S-a făcut
aplicarea art.71 și a art.64 din Codul penal.
2. B.C.
la 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de
art.64 lit.a și b din Codul penal, pentru infracțiunea de înșelăciune,
prevăzută de art.215 alin.1,2,3,5 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2
și a art.74 alin.final din același cod, la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a
și b din Codul penal, pentru infracțiunea de falsificare de monede sau de alte
valori, prevăzută de art.282 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art.41
alin.2 și a art.76 alin.final din același cod și la 2 luni închisoare pentru
infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.291 din Codul penal.
În
baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea
pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare
și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal.
S-a
făcut aplicarea art.71 și a art.64 din Codul penal.
3. V.I.
la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a
și b din Codul penal, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune,
prevăzută de art.26 din Codul penal, raportat la art.215 alin.1,2,3,5, cu
aplicarea art.41 alin.2 și a art.74 alin.final din același cod și la 1 an și 6
luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drpeturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pentru complicitate
la infracțiunea de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art.
26 din Codul penal, raportat la art.282 alin.1 și 2, cu aplicarea art.41 alin.2
și a art.74 alin.final din același cod.
În
baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea
pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de
art.64 lit.a și b din Codul penal.
S-a
făcut aplicarea art.71 și a art.64 din Codul penal.
4. M.E.
la 1 an și 6 luni închisoare pentru
complicitate la tentativa de infracțiune de înșelăciune, prevăzută de art.26
din Codul penal, cu referire la art.20, raportat la art.215 alin.1,2,3,5, cu
aplicarea art.74 alin.2 din același cod și la 1 an și 6 luni închisoare pentru
complicitate la infracțiunea de falsificare de monede sau de alte valori,
prevăzută de art.26 din Codul penal, raportat la art.282 alin.1,2, cu aplicarea
art.74 alin.2 din același cod.
În baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, s-a
dispus
contopirea
pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare în
condițiile art.57 din Codul penal.
S-a
făcut aplicarea art.71 și a art.64 din Codul penal.
5. S.S.
la un an închisoare, în condițiile
art.57 din Codul penal, pentru complicitate la tentativa infracțiunii de
înșelăciune, prevăzută de art.26 din Codul penal, cu referire la art.20,
raportat la art . 215 alin.1,2,3 și 5 cu aplicarea art.74 din același cod.
În baza art.163
1
din Codul de procedură penală, s-a
menținut
sechestrul
asigurator dispus asupra bunurilor mobile și imobile ale tuturor inculpaților.
În
baza art.348 din Codul de procedură penală, s-a dispus anularea tuturor actelor
falsificate de inculpat.
Pe
latură civilă, în baza art.14, a art.346 din Codul de procedură penală, cu
referire la art.998, 1003 din Codul civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată
în cadrul procesului penal și, în consecință, s-a dispus obligarea inculpatului
C.E. la plata sumei de 50.918.996 lei cu titlu de despăgubiri civile părții
civile SC „Seliak Group” SRL Urziceni, a inculpaților C.E., B.C. și V.I., în
solidar, la plata cu același titlu, către aceeași parte civilă, a sumei de
43.713.158 lei, a inculpatului C.E., cu același titlu, a sumelor de 7.983.277
lei către partea civilă SC „Vali Trade’97” SRL Constanța și 63.194.339 lei
către partea civilă SC „Nola Trade” SRL Constanța, această din urmă parte
civilă renunțând la restul pretențiilor.
Pentru
a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În
jurul datei de 26 octombrie 1999, C.E. le-a propus unor cunoscuți să se
deplaseze la SC „S.G.” SRL Urziceni pentru a achiziționa piese de schimb și
accesorii auto, ei înțelegându-se ca plata mărfurilor să o facă cu filă CEC
luată de la SC „V.I.” SRL Bârlad, societate care nu desfășura activitate
economică și nu avea în contul deschis la BI.R. Sucursala Tecuci, nici o sumă
de bani.
La
sediul societății din Urziceni, C.E. a susținut că este administrator al SC „V.I.”
SRL Bârlad, a prezentat documentele constitutive și a cumpărat marfă în valoare
de 33.804.500 lei, facturată ca fiind livrată delegatului M.I., prezentat ca
atare de inculpat.
Completarea
CEC-ului seria B.B. nr.315 – 00001963 a fost făcută de delegatul amintit, data
înscrisă fiind 1 noiembrie 1999, marfa fiind ulterior transportată la
domiciliul participanților.
La
8 noiembrie 1999, fila CEC a fost respinsă de la plată, banca motivându-și
refuzul pe lipsa disponibilului bancar și interdicției bancare, situații
cunoscute de inculpat.
La
2 noiembrie 1999, C.E. le-a propus lui B.C. și V.I. să-l însoțească la aceeași
societate din Urziceni pentru a mai cumpăra piese de schimb și accesorii auto,
el relatându-le că este cunoscut de reprezentanții furnizoarei și aceștia
acceptaseră ca plata să se facă prin filă CEC.
În
acest scop, C.E. și B.C., l-au contactat pe T.G. despre care știau că are
actele constitutive ale SC „G ” SRL Bârlad, acesta predându-i respectivele
documente, ștampila și o filă CEC necompletată, semnată însă și ștampilată,
emitentă fiind B.R.D. – Sucursala Vaslui – Agenția Huși. Cu același prilej,
inculpatului i-a fost dată și o delegație tipărită sub antetul SC „G” SRL
Bârlad, el completând-o pentru B.C..
Astfel,
la 2 noiembrie 1999, cei trei inculpați, însoțiți de Miron Cristinel, s-au
deplasat la Urziceni cu autoturismul lui V.I., condus de acesta.
Pe
timpul deplasării, C.E. a completat fila CEC cu datele de identificare ale
societății din Bârlad, a întocmit o listă cuprinzând marfa ce urma a fi
achiziționată, ulterior el predându-le lui B.C.
La
sediul furnizoarei, C.E. l-a prezentat pe B.C. și societatea pentru care
întocmise documentele și fila CEC, în acest mod el asigurându-i pe
reprezentanții SC „ S.G.” SRL Urziceni că marfa va fi plătită.
Cu
factura nr.1266155 din 2 noiembrie 1999 s-au livrat produse în valoare de
29.228.500 lei, pentru plată fiind eliberată fila CEC seria B.003 nr.00105349.
Neînțelegându-se
cu privire la achitarea unei sume de bani pentru transport, C.E. i-a dat lui V.I.
o parte din produse,
restul
fiind valorificat de el și B.C..
La
6 noiembrie 1999, banca a refuzat plata filei CEC pentru lipsă disponibil,
societate în interdicție bancară și semnătură persoană neautorizată.
C.E.,
în aceeași perioadă, într-o manieră asemănătoare, au achiziționat piese de
schimb și accesorii auto de la SC „V.T.97” SRL Constanța : factura nr.3801279
din 28 octombrie 1999, valoare 5.320.000 lei, pentru plată remițând fila CEC
seria B.B-325 nr.00001965, refuzată la 5 noiembrie 1999 pentru lipsă
disponibil în cont și societate aflată în interdicție bancară.
În 28 octombrie 1999, C.E. și doi cunoscuți, dîndu-se ca final „reprezentanți
ai SC „V.I.” SRL Bârlad, s-au prezentat la un magazin de desfacere aparținând
SC „N.T.” SA București, situat în Constanța, de aici ei cumpărând anvelope și acumulatori
în valoare de 36.916.494 lei, după ce și-au declinat calități false și au arătat
documentele constitutive ale societății despre care au susținut că are cifră
de afaceri ridicată și activitate profitabilă – Fila CEC seria B.B – 315
nr.00001966, datată 29 octombrie 1999, completată de C.E., introdusă spre decontare
la 4 noiembrie 1999, a fost refuzată la plată cu mențiunea lipsă disponibil și societate
aflată în interdicție
bancară.
Produsele
cumpărate, au fost transportate la domiciliul inculpatului C.E.
În
luna noiembrie 1999, C.E. a inițiat o nouă achiziționare de marfă de la aceeași
societate furnizoare, dar, pentru că între timp aceasta fusese pusă în temă
odată ce se refuzase plata filei CEC, reprezentantul ei l-a încurajat să se
deplaseze la Constanța cu intenția de a fi prins.
Pentru
această deplasare, C.E. i-a contactat pe B.C. și V.I., cerându-le să procure o
filă CEC în alb. Cel care a acceptat să găsească un asemenea document a fost M.E.
care, la rândul său,l-a contactat pe S.S., taximetrist.
Cei
5 inculpați, intenționând să se deplaseze la Constanța, s-au îmbarcat în două
autoturisme, pe traseu însă datorită unei defecțiuni tehnice ivită la unul
dintre vehicule, au continuat drumul cu un singur autoturism. Permanent, C.E. a
ținut legătura telefonică cu reprezentanții furnizoarei, aceștia anunțând
organele de poliție.
În
apropierea localității de destinație, C.E. i-a cerut lui M.E. să-i remită o
filă CEC în alb aparținând SC „A.I.” SRL Bârlad și în prezența celorlalți, a
completat-o cu date nereale, a aplicat ștampila dată de B.C. și delegații
pentru ridicare a mărfii, aceasta din urmă pe numele lui B.C., în realitate el
intenționând să-l însărcineze cu această din urmă atribuție, pe S.S..
La
sediul societății, B.C., precizând că a fost trimis de C.E., sens în care a
prezentat docuemntele falsificate, a indicat marfa pe care intenționau să o
cumpere, pentru aceasta întocmindu-se factura fiscală nr.9894758 din 9
noiembrie 1999, valoarea fiind 58.879.987 lei. Pentru plată, B.C. a emis fila
CEC seria BB 315 nr.00001996 din setul eliberat de B.I.R. - Agenția Tecuci.
În
momentul începerii încărcării mărfii, toți participanții au fost reținuți de
organele de poliție.
Împotriva
sentinței, au declarat apeluri, inculpații C.E., V.I., M.E. și S.S., motivele
invocate fiind greșita stabilire a situației de fapt și, implicit a vinovăției
lor, precum și netemeinicia pedepselor aplicate.
Prin
decizia penală nr.120 din 5 aprilie 2001, Curtea de Apel Constanța a admis
apelurile declarate și, conform art.373 din Codul de procedură penală, a dispus
extinderea efectelor căii de atac și cu privire la inculpatul B.C..
Instanța
de apel a desființat sentința și în baza dispozițiilor art.334 din Codul de
procedură penală a schimbat încadrarea juridică pentru inculpații C.E. și B.C.
din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3,5 din Codul penal, cu
aplicarea art.41 alin.2, art.282 alin.1,2 din Codul penal cu aplicarea art.41
alin.2, în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.4 din Codul penal, cu
aplicarea art.41 alin.2, pentru inculpatul V.I., din infracțiunea prevăzută de
art.26 din Codul penal, raportat la art.215 alin.1,2,3,5, cu aplicarea art.41
alin.2, art.26 din Codul penal, raportat la art.282 alin.1,2 cu aplicarea
art.41 alin.2, în art.26 din Codul penal, raportat la art.215 alin.4 cu
aplicarea art.41 alin.2, pentru inculpații M.E. și S.S., din infracțiunile
prevăzute de art.26 din Codul penal, raportat la art.20, cu referire la art.215
alin.1,2,3,5 și art.282 alin.1,2 din Codul penal (pentru inculpatul M.E.),
respectiv art.26 din Codul penal, raportat la art.20, cu referire la art.215
alin.1,2,3,5 din același cod, în infracțiunea prevăzută de art.26 din Codul
penal, raportat la art.20 cu referire la art.215 alin.4 din același cod, toate
cu aplicarea art.13 din Codul penal, urmare intervenirii modificării aduse
art.146 din Codul penal, prin O.G.nr.207/2000.
În
baza art.215 alin.4 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2, a art.74 și a
art.76 lit.c din același cod, inculpatul C.E. a fost condamnat la 2 ani și 10
luni închisoare.
În
baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, s-a contopit pedeapsa
aplicată cu pedeapsa de 2 luni închisoare și s-a dispus executarea pedepsei cea
mai grea, de 2 ani și 10 luni închisoare.
În
baza art.215 alin.4 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2, a art.74 și
art.76 lit.c din același cod, inculpatul B.C. a fost condamnat la 2 ani
închisoare.
În
baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea
pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În
baza art.26 din Codul penal, raportat la art.215 alin.4, cu aplicarea art.41
alin.2, a art.74 și a art.76 lit.c din același cod, inculpatul V.I. a fost
condamnat la 1 an și 6 luni închisoare.
Privindu-i
pe acești inculpați, s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor și aplicarea art.33 lit.a din Codul penal pentru
inculpatul V.I..
În
baza art.26 din Codul penal, combinat cu art.20, raportat la art.215 alin.4 din
același cod, cu aplicarea art.74 și a art.76 din Codul penal, inculpatul M.E. a
fost condamnat la 1 an închisoare.
În
baza art.86
1
din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În
baza art.86
3
din Codul penal, condamnatul trebuie să se supună
măsurilor de supraveghere prevăzută la lit.a,b,c,d.
S-a
făcut aplicarea art.86
4
din Codul penal.
S-a
înlăturat, privindu-i pe inculpați aplicarea art.71 și a art.64 din Codul
penal.
În
baza art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, cu referire la art.10
lit.c din același cod, s-a dispus achitarea inculpatului S.S. pentru
complicitate la tentativa infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.26 din
Codul penal, raportat la art.20, cu referire la art.215 alin.4 din același cod.
Prin
hotărâre, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva
deciziei instanței de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Constanța, motivele invocate fiind greșita achitare a inculpatului S.S. și
netemeinicia pedepselor aplicate tuturor inculpaților.
Recursul
declarat de parchet nu este fondat.
Din
verificarea lucrărilor dosarului, se reține că privindu-l pe inculpatul S.S.,
în sarcina căruia, în faza de urmărire penală în faza judecății în fond, pentru
fapta din 9 noiembrie 1999 i s-a stabilit vinovăția pentru complicitate la
tentativa infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.26 din Codul penal,
raportat la art.20, cu referire la art.
215
alin.1,2,3 și 5 din Codul penal, motivul de recurs nu este fondat.
În
contextul materialului probator administrat, contribuția lui S.S. a constat
numai din prestarea sarcinii transportării celor 4 inculpați, la sediul S.C.”N.T.”
SA București – Filiala Constanța și dacă s-ar fi realizat ceea ce aceștia
preconizaseră, el urma să fie conducătorul auto care aducea produsele
achiziționate, la domiciliile coinculpaților, pentru aceasta primind, astfel
cum i s-a promis, o sumă de bani sau, cum s-a întâmplat de fapt, o parte din
bunuri.
În acest spirit, există declarația inculpatului M.E.,
a martorului G.V. care a susținut că în permanență S.S. a rămas la mașina condusă
de el, această susținere fiind
confirmată și de martori,
acestea coroborându-se cu poziția procesuală constantă, de nerecunoaștere,
avută pe tot parcursul procesului penal, de cel în cauză.
Declarațiile
coinculpaților, din faza urmăririi penale, conțin afirmații vagi, în sensul : B.C.
„.... am înțeles că o anumită doamnă D., în vederea procurării de CEC-uri” l-a
trimis pe S.S.; „am aflat că banii pe care urma să-i obțină..... urmau
împărțeala în cinci părți egale, o parte revenindu-i deci și lui S.S.”.
În
aceste condiții, dubiul profitând inculpatului, motivul de recurs nu este
fondat.
În ce
privește pedepsele aplicate inculpaților, se reține că procedând la stabilirea
și aplicarea lor în acord cu criteriile generale, prevăzute de art.72 din Codul
penal, instanța de apel a considerat pericolul social al faptelor,
împrejurările în care s-au săvârșit, respectiv, prin aceeași rezoluție
infracțională într-o perioadă relativ scurtă de timp și cu prejudicierea unor
societăți comerciale ai căror reprezentanți, cu ușurință, și-au nesocotit
îndatoririle de serviciu vizând diligența în furnizarea de mărfuri unor
persoane față de care nu au manifestat suficientă atenție în verificarea
documentelor care concurau la executarea unor comenzi de desfacere a mărfurilor
din domeniul lor de activitate, dar și datele personale ale făptuitorilor,
pedepsele corespunzând și scopului lor prevăzut ca atare în art.52 din Codul
penal, prevenția generală și specială.
În
conformitate cu prevederile art.385
15
pct.1 lit.b din Codul de
procedură penală, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Constanța va fi respins și se va proceda corespunzător dispozitivului
prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Constanța împotriva deciziei penale nr.120 din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel
Constanța, privind pe inculpații C.E., B.C., V.I., M.E. și S.S..
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii
și
arestării preventive, după cum urmează: pentru inculpații C.E.
și B.C. de la 10 noiembrie 1999 până la punerea efectivă în libertate; pentru
inculpatul V.I. de la 15 decembrie 1999 până la punerea efectivă în libertate,
iar pentru inculpatul M.E., perioada executată în arest preventiv de la 10
noiembrie 1999 până la 15 noiembrie 1999.
Onorariile
în sumă de câte 300.000 lei cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru
inculpați, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată
în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.