ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 941/2014

Asupra recursurilor de față Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 190 de la 6 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 8558/95/2011, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.D.I., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A fost respinsă acțiunea civilă promovată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în București, sector 5. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 15 iunie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I.D.I.

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare faptul că inculpatul I.D.I. nu a evidențiat în actele contabile în cursul anului 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, veniturile realizate din activități comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale producând un prejudiciu bugetului de stat de 32.478,22 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 14.847,18 RON și TVA în sumă de 17.631,04 RON. Din analiza probelor și actelor administrate în cauză, respectiv: declarațiile martorilor N.D., B.E., I.R.C.G., M.N., U.D.M., Z.S.I., P.M., B.V.L., documentele contabile, rapoartele de expertiză întocmite în cauză coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul I.D.I.

a avut calitatea de asociat în cadrul SC L. SRL Târgu Jiu anterior perioadei supuse controlului. Fiul său, I.R.C.G. a avut calitatea de administrator al SC L. SRL Târgu Jiu, însă cel care s-a ocupat în realitate de administrarea societății a fost tatăl său, în baza Împuternicirii din 17 martie 2008. Reprezentanții Gărzii Financiare - Secția Gorj au procedat la efectuarea unui control încrucișat a tranzacțiilor efectuate de către SC L. SRL Târgu Jiu, fiind ridicate bilanțul contabil și anexele sale, precum și declarațiile și deconturile depuse de aceasta pentru anul 2008, care au fost comparate cu documentele emise de către SC L. SRL Târgu Jiu către clienții săi, în anul fiscal 2008. Echipa de control a stabilit că SC L. SRL Târgu Jiu a emis facturi fiscale și documente de încasare a lor către mai mulți clienți, și anume SC R.I.

SRL, SC A.I.P. SRL Petroșani, SC M. SA Târgu Jiu, SC N.I. SRL Târgu Jiu și SC T. SRL Târgu Jiu. În continuare, s-a procedat la centralizarea facturilor fiscale identificate în contabilitatea acestor clienți, rezultând că SC L. SRL Târgu Jiu a emis în cursul anului 2008 documente fiscale ce atestă venituri în valoare de 839.636 RON. În conformitate cu balanța depusă la Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj la data de 31 decembrie 2008, SC L. SRL Târgu Jiu nu a declarat mărfuri sau materiale pe stoc.

Din balanța de verificare și bilanțul contabil depuse la organele fiscale pentru anul 2008, coroborate cu deconturile de TVA rezultă că SC L. SRL Târgu Jiu a declarat organelor fiscale venituri de doar 524.000 RON, rămânând o diferență de 315.636 RON venituri realizate și neînregistrate în contabilitate, pentru care echipa de control a apreciat că prejudiciul adus bugetului de stat se ridică la suma de 110.473 RON, din care 52.502 RON reprezintă impozit pe profit și 59.971 RON reprezintă TVA de plată. De asemenea, s-a susținut că Garda Financiară - Secția Gorj a constatat că în contabilitatea SC A.I.P. SRL Petroșani, SC M. SA Târgu Jiu, SC N.I. SRL Târgu Jiu la data de 31 decembrie 2008, SC L. SRL Târgu Jiu figura cu debite restante de 447.127,92 RON, 12.176,84 RON, respectiv 15.946 RON.

Pentru stabilirea cu exactitate a prejudiciului, a mecanismului de producere a acestuia și a persoanelor răspunzătoare, în cauză s-a dispus și efectuat o expertiză contabilă. Expertul a stabilit că veniturile nedeclarate pentru anul 2008 de către SC L. SRL Târgu Jiu au fost de 315.636 RON, costurile pentru realizarea acestor venituri fiind de 222.841,10 RON, TVA deductibil aferent în sumă de 42.339,80 RON, rezultând un profit impozabil de 92.794,9 RON și un impozit pe profit de plată în sumă de 14.847,18 RON. TVA-ul aferent veniturilor nedeclarate a fost calculat la suma de 59.970,84 RON, TVA-ul deductibil fiind în sumă de 42.339,80 RON, rezultând un TVA de plată în sumă de 17.631,04 RON.

Diferența dintre prejudiciul estimat de către Garda Financiară - Secția Gorj de 110.473 RON și cel stabilit de expertiza contabilă de 32.478,22 RON, este explicată prin faptul că organul de control operativ nu a ținut cont de costurile aferente veniturilor neînregistrate și nici de TVA deductibilă. Față de probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că cele reținute în actul de inculpare sunt infirmate fără echivoc astfel că infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea 241/2005 nu există. Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța de fond a reținut că această infracțiune este una de pericol și nu una de rezultat și constă în omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Incriminarea privește exclusiv impunerile datorate în sistem real, pentru care contribuabilul are obligația de a organiza evidențe contabile, pe dimensiunea activă a patrimoniului acestuia. În ceea ce privește conținutul omisiunii cum este cazul în prezenta speță, prin raportare la mecanismul de evidențiere contabilă aplicabilă în sistemul nostru juridic este necesar ca omisiunea să se transmită într-un lanț de operațiuni contabile: întocmirea documentelor justificative, înregistrarea documentelor justificative, elaborarea situațiilor financiare recapitulative și depunerea declarațiilor fiscale. Astfel, în prezenta cauză inculpatul a evidențiat în contabilitate operațiunile contabile efectuate și a veniturilor realizate.

Acest lucru rezultă fără echivoc din probele administrate în cauză. Actul de sesizare a avut la bază raportul de expertiză întocmit de expert B.D., care a opinat că pe perioada 2008 - 2009 supusă controlului Gărzii Financiare, inculpatul nu a înregistrat în evidența contabilă veniturile realizate din livrarea de mărfuri, dar nici cheltuielile aferente acestor mărfuri, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 32.478,22 RON defalcat și reținut în actul de sesizare. S-a mai susținut în acest raport că acest prejudiciu a fost confirmat cu ocazia inspecției fiscale. Ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, în urma completării raportului de expertiză, dispus de instanța de judecată, expertul a revenit asupra concluziilor inițiale, specificând că în cursul urmăririi penale, în lipsa evidenței contabile la data efectuării controlului de către Garda Financiară, eronat s-a considerat că factura din 1 iulie 2008 emisă de L. către SC A.I.P.

SRL Petroșani a fost facturată suma de 517.127,92 RON (fără TVA) reprezentând avans conform Contractului din 1 iulie 2008, această factură fiind înregistrată în contabilitatea firmei în contul clienți pe luna iulie 2008, în corespondență cu contul creditor diverși, așa încât înregistrarea a fost corectă. Ulterior, în luna noiembrie a aceluiași an, suma a fost stornată cu factura din 18 noiembrie 2008 prin aceleași conturi, iar SC A.I.P. SRL Petroșani a confirmat stornarea în contabilitate a acestei facturi. În final, expertul a concluzionat pe baza documentelor depuse în cursul judecății și a obiectivelor stabilite de instanță, că facturile care au făcut obiectul procesului-verbal al Gărzii Financiare, anexa 12, au fost evidențiate în contabilitatea firmei inculpatului.

Facturile cuprinse în Procesul-verbal din 4 noiembrie 2009 (anexa 12) întocmite de Garda Financiară au fost înregistrate în contul 411, clienți, iar veniturile aferente se regăsesc în contul venituri în sumă de 524.000,71 RON, mai puțin factura din 1 iulie 2008 în valoare de 434.561,28 RON, reprezentând avans, a fost de asemenea înregistrată corect în contabilitate, iar stornarea acestei sume prin factura din 18 noiembrie 2008 a fost efectuată corect. În final expertul a concluzionat că în cauză nu există prejudiciu cauzat de activitatea presupus delictuoasă a inculpatului. Ulterior, la cererea parchetului, în cauză a fost administrată o altă expertiză tehnică de specialitate financiar-contabilă, lucrare ce a fost executată de domnul expert D.I.

Acest expert a confirmat în totalitate concluziile expertizei anterioare, astfel instanța de fond reținând că, în perioada supusă controlului, iulie 2008 - septembrie 2009, inculpatul a înregistrat toate veniturile în contabilitate inclusiv facturile din 15 septembrie 2008, din 19 septembrie 2008, precum și factura de stornare din 18 noiembrie 2008. Instanța de fond a reținut că în mod eronat Garda Financiară Gorj, la stabilirea prejudiciului, nu a luat în calcul aceste facturi înregistrate în bilanțul contabil pe luna noiembrie 2008 a societății inculpatului, așa cum se poate observa fără echivoc din anexa 12 la actul de control. Astfel, facturile din 15 septembrie 2008 și din 19 septembrie 2008 conțin mărfuri livrate către SC I.S.P.

la valoarea de procurare de 22.800 RON, care au făcut obiectul controlului, luate în calcul ca livrate la valoarea de 26.220 RON și TVA în sumă de 4.978 RON, mărfuri ce fuseseră procurate de la SC B. SRL. S-a apreciat că în mod nejustificat, organele financiare nu au avut în vedere factura din 18 noiembrie 2008 pentru suma de 434.561,28 RON și TVA aferent de 82.566,64 RON, ca și celelalte facturi menționate anterior, care au fost evidențiate în contabilitatea firmei inculpatului, respectiv balanța lunii noiembrie 2008, documente contabile existente la dosarul cauzei și în faza de urmărire penală.

S-a observat din documentele contabile avute în vedere de organele financiare, comunicate integral în fotocopie instanței, că această factură din 18 noiembrie 2008 era înregistrată în evidențele contabile pe anul 2008. Societatea comercială a inculpatului a raportat la 31 decembrie 2008 venituri în sumă de 524 RON, sumă care coincide cu datele din balanța întocmită la această dată. În structura acestor venituri se regăsește și contravaloarea mărfurilor cumpărate și livrate conform facturilor menționate anterior.

De altfel, din adresa SC A. SRL Petroșani din 13 decembrie 2011 și cea comunicată instanței ulterior, rezultă că factura de stornare din 18 noiembrie 2008 a fost înregistrată în evidențele contabile ale acestei unități la data de 9 aprilie 2010 ca urmare a neîndeplinirii obiectului Contractului din 1 iulie 2008. În consecință, s-a apreciat că veniturile suplimentare stabilite de organele de control judiciar și implicit taxa pe valoare adăugată nu au o bază reală și nu există prejudiciu creat bugetului de stat. Raportul de expertiză cu concluziile menționate anterior a fost suplimentat în două rânduri de către instanța de judecată cu obiective noi. În continuare, instanța de fond a reținut că expertul D.I.

a avut în vedere constatările organelor de control și care au determinat trimiterea în judecată a inculpatului, astfel că expertul nu putea verifica alte fapte pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată. În ceea ce privește operațiunea de stornare efectuată în cauză prin factura din 18 noiembrie 2008, instanța de fond a reținut că aceasta este sinonimă cu noțiunea de corectare și că se realizează în 4 forme, așa cum în mod corect a reținut și expertul desemnat în cauză, iar față de aceste modalități, factura în cauză îndeplinește condițiile legale și astfel că în mod corect s-a stornat factura de avans din 1 iulie 2008 cuprinzând aceeași sumă. S-a reținut că înregistrarea acestei ultime facturi și stornarea ei prin factura din 18 noiembrie 2008 nu influențează veniturile firmei și nu are corelație cu cheltuielile și implicit cu impozitul pe profit, însă această operațiune este în corelație cu obligațiile față de bugetul de stat aferent TVA-ului.

Cu privire la ordinul de plată nr. X1, s-a reținut că, în evidența contabilă a SC L. SRL, suma de 70.000 RON nu se regăsește înregistrată nici ca fiind primită, nici ca fiind restituită, întrucât la data de 30 octombrie 2008 în balanța de verificare figurează în contul 462 creditor cu suma de 434.561,28 RON și în luna decembrie prin nota contabilă se stornează operațiunea din luna iulie 2008. În consecință, s-a apreciat că emiterea acestui ordin de plată nu are relevanță în ceea ce privește prejudiciul stabilit de organele fiscale (obligațiile inculpatului față de bugetul de stat nu sunt influențate), de altfel rezultă că documentul menționat nu a fost vizat de către bancă pentru confirmarea plății.

La cererea parchetului, în cauză s-a întocmit un nou raport de expertiză de către experții contabili A.C.V., B.A. și B.L., care fără echivoc au confirmat cele concluzionate de expertul contabil D.I., în sensul că în mod eronat la stabilirea prejudiciului, organele fiscale nu au avut în vedere documentele fiscale înregistrate în contabilitatea firmei inculpatului menționate anterior, în special făcându-se referire la factura de stornare din 18 noiembrie 2008. Referitor la expertizele dispuse și întocmite în cauză, instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., a arătat că le va examina și le va aprecia în contextul întregului ansamblu probator în sensul aflării adevărului, fără ca concluziile acestora să primeze în raport cu celelalte probe.

De altfel, aceeași instanță, în baza rolului activ, a ascultat nemijlocit ca martori încă doi experți contabili, care au avut cunoștință de activitatea firmei inculpatului, declarațiile acestora fiind în consonanță deplină cu cele consemnate în rapoartele de expertiză întocmite în cauză. În concluzie, prima instanță a reținut că cele relatate în actul de sesizare sunt infirmate fără echivoc de un amplu probatoriu administrat de instanța de judecată și de cele trei expertize tehnice de specialitate, elementul material al infracțiunii neexistând în prezenta cauză. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de evaziune fiscală se săvârșește cu intenție directă, ori în speță, așa cum s-a reținut din probele administrate, inculpatul nu a avut în niciun fel intenția de a prejudicia bugetul statului, fapt care de altfel nici nu s-a întâmplat, în cauză neexistând prejudiciu.

Neexistând nici latura obiectivă, nici latura subiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în formă continuată, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului I.D.I. potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar potrivit dispozițiilor art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a respins acțiunea civilă promovată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj - Agenția Națională de Administrare Fiscală. În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală, reținând în mod greșit că fapta nu există.

S-a susținut în apelul parchetului că inculpatul în mod fictiv a cesionat societatea comercială SC L. SRL, fictivă fiind și predarea-primirea documentelor contabile către noul administrator, documentele contabile fiind în permanență în posesia sau la dispoziția inculpatului. S-a arătat că acesta a predat firmei A. S.R.L. Petroșani, la data de 9 aprilie 2010, factura de stornare din 18 noiembrie 2008 și a depus la instanța de fond în anul 2011 diverse documente contabile, iar în expertiza judiciară întocmită la instanța de fond sus-menționată inculpatul a pus la dispoziție, la data de 27 august 2012, un număr de 5 dosare ce reprezintă evidența contabilă a societății. S-a apreciat că scopul acestei cesiuni fictive a societății, imediat după declanșarea controlului fiscal încrucișat, a fost unul fraudulos, urmărindu-se sustragerea inculpatului de la răspundere juridică.

S-a mai susținut în apelul parchetului faptul că evidența contabilă a societății nu reflectă situația reală a societății, sumele pe care societatea le-a încasat de la SC M. SA și SC N. SRL în cursul anului 2009 nefiind evidențiate în contabilitatea SC L. SRL, respectiv în balanța de verificare la data de 31 decembrie 2008. S-a mai arătat că inculpatul nu a depus la organul fiscal declarații privind impozitele și taxele datorate începând cu trimestrul I al anului 2009, la data de 7 decembrie 2010 fiind înregistrată hotărârea de dizolvare a SC L. SRL, din Sentința nr. 981 din 26 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, rezultând cu certitudine faptul că veniturile încasate în anul 2009 nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății și implicit nu au fost achitate către stat taxele și impozitele aferente - apreciindu-se că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Parchetul a mai arătat de asemenea că, potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul D.I., inculpatul este răspunzător de îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990. În opinia parchetului, din toate aceste aspecte rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 289 rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991, republicată, care însă în cauză este absorbită în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală. S-a mai susținut că, în mod eronat instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciindu-se că, în mod greșit au fost luate în considerare concluziile expertizelor contabile efectuate în faza cercetării judecătorești, mai ales în condițiile în care expertul contabil B.D.

și-a schimbat concluziile în mod radical față de cele din faza de urmărire penală, fără ca să existe nicio justificare motivată științific pentru această schimbare. În legătură cu factura de stornare din 18 noiembrie 2008, s-a susținut că aceasta nu este completată după normele contabilității, nu a fost predată de inculpat firmei SC A. SRL pentru a fi înregistrată corelativ în contabilitatea firmei, fiind primită prin O.P. X1 din 11 august 2008 suma de 70.000 RON, ce nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale SC L. SRL. S-a mai arătat că faptul că SC A. SRL nu a înțeles să ceară până la împlinirea termenului de prescripție restituirea sumei de 70.000 RON plătită la data de 11 august 2008 și nici nu a fost restituită această sumă, ceea ce dovedește că, contractul dintre părți a fost executat în parte, pentru această valoare.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței Tribunalului Gorj și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, de condamnare a inculpatului. S-a constatat că Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj nu a motivat apelul formulat, depunând la dosar o copie a obiecțiunilor la raportul de expertiză judiciară contabilă, pentru a fi avute în vedere de instanța de apel. Prin Decizia penală nr. 283 din 24 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj - Agenția Națională de Administrare Fiscală, declarate împotriva Sentinței penale nr. 190 din 6 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, ca nefondate.

A obligat partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj la 100 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului. Cheltuielile judiciare determinate de apelul parchetului au rămas în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 RON a fost suportat din fondurile statului. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea a constatat că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Astfel, s-a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, "constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (...) b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate". Așadar, elementul obiectiv al infracțiunii se realizează printr-o inacțiune, respectiv neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale efectuate sau veniturilor realizate. Pentru a se reține săvârșirea de către inculpat a acestei infracțiuni este necesar în consecință să se stabilească cu certitudine dacă acesta a înregistrat în evidențele contabile ale societății toate operațiunile indicate în rechizitoriu, respectiv documentele întocmite în relațiile comerciale cu SC A.I.P.

SRL, M. SA și SC N.I. SRL. În raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit în cursul urmăririi penale de expertul contabil B.D. s-a menționat faptul că veniturile nedeclarate în anul 2008 de SC L. SRL au fost în sumă de 315.636 RON, iar prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 32.478,22 RON, reprezentând impozit pe profit - 14.847,18 RON și taxa pe valoare adăugată de plată - 17.631,04 RON. A menționat însă expertul contabil B.D. că nu a avut acces la documentele contabile care au stat la baza bilanțului încheiat pentru exercițiul financiar 2008, astfel încât a procedat la calculul obligațiilor fiscale pe baza materialului aflat în dosarul cauzei.

În aceste circumstanțe, în condițiile în care documentele contabile existente în dosarul de urmărire penală reprezintă doar o parte din documentele societății, Curtea nu a reținut că respectiva expertiză judiciară contabilă ar fi stabilit cu certitudine prejudiciul cauzat statului prin activitatea desfășurată de inculpat și neînregistrarea tuturor operațiunilor comerciale în documentele legale, sumele indicate în această expertiză reprezentând doar o estimare a acestui prejudiciu. În aceste condiții, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză de către același expert.

După prezentarea de către inculpat a unor noi documente contabile expertului contabil judiciar B.D., acesta a concluzionat că facturile care au făcut obiectul procesului-verbal al Gărzii Financiare, anexa 12, au fost înregistrate în evidența contabilă a SC L. SRL, iar veniturile aferente, mai puțin factura din 1 iulie 2008 (beneficiar SC A.I.P. SRL), iar stornarea acestei facturi prin factura din 18 noiembrie 2008 a fost efectuată corect.

A mai concluzionat expertul că nu există prejudiciu creat statului și că obligația de plată a societății către bugetului statului este cea prezentată în bilanțul întocmit pe anul 2008. O a doua expertiză judiciară contabilă a fost întocmită în faza cercetării judecătorești, în fața primei instanțe, de expertul D.I., acesta ajungând la concluzii similare primei expertize, respectiv că veniturile raportate de administrator în balanța de verificare și bilanțul contabil întocmit la 31 decembrie 2008 au la bază documente legal emise, veniturile suplimentare stabilite de organul de control și implicit taxa pe valoare adăugată de plată nu au bază reală și nu există prejudiciu față de bugetul de stat, facturile fiind legal întocmite și înregistrate în evidența contabilă și incluse în baza de calcul a obligațiilor fiscale, menținându-și punctul de vedere și în răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză.

În cursul cercetării judecătorești, în etapa apelului, același expert și-a menținut practic punctul de vedere în suplimentul la raportul de expertiză întocmit din dispoziția instanței de apel. Și a treia expertiză contabilă judiciară efectuată în cursul cercetării judecătorești la prima instanță, întocmită de această dată de trei experți contabili, a concluzionat că, din evidența contabilă pusă la dispoziție, nu există de plată sumele stabilite de organele de control cu titlu de impozit pe profit suplimentar și taxă pe valoare adăugată. În plus, au menționat cei trei experți că SC L. SRL a emis și înregistrat atât factura din 1 iulie 2008 în care beneficiar este SC A.I.P.

SRL, cât și factura din 18 noiembrie 2008, pe care însă a înregistrat-o în contabilitate în luna decembrie 2008, aceasta fiind avută în vedere la calcularea impozitului pe profit pentru trimestrul IV al anului 2008. Din toate aceste expertize și suplimente la rapoartele de expertiză efectuate în cursul cercetării judecătorești, atât de către prima instanță, cât și de instanța de apel, Curtea a concluzionat că SC L. SRL a înregistrat în mod corect în evidența contabilă documentele contabile aferente relațiilor comerciale pe care le-a avut cu SC A.I.P. SRL, SC M. SA și SC N.I. SRL, calculând și declarând corect obligațiile sale fiscale către bugetul de stat.

În consecință, s-a apreciat că, în mod greșit a fost reținut în rechizitoriu faptul că inculpatul nu a înregistrat în evidența contabilă toate documentele, atâta timp cât această susținere a fost făcută fără ca la dosarul de urmărire penală să fie depuse toate documentele contabile ale SC L. SRL din anul 2008. Curtea a mai reținut că, pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr, 241/2005, nu prezintă relevanță susținerile parchetului privind cesionarea fictivă a societății SC L. SRL, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru o infracțiune în legătură cu această faptă. S-a apreciat că nu este fondată nici susținerea parchetului conform căreia în mod eronat instanța de fond a luat în considerare cu prioritate concluziile expertizelor contabile efectuate în cursul cercetării judecătorești, în condițiile în care expertul contabil B.D.

și-a schimbat radical concluziile față de cele din faza de urmărire penală, fără să existe nicio justificare motivată științific pentru această modificare. S-a reținut de către instanța de apel în cuprinsul prezentei decizii, că în cursul urmăririi penale expertul contabil a avut la dispoziție doar o parte din documentele contabile ale societății comerciale conduse de inculpat, în timp ce în cursul cercetării judecătorești, atât expertul B.D., ce efectuase expertiza în timpul urmăririi penale, cât și ceilalți experți, au avut la dispoziție toate documentele contabile ale societății comerciale, acesta fiind un motiv suficient de puternic pentru a da relevanță rapoartelor de expertiză efectuate în cursul cercetării judecătorești, și nu celui efectuat în cursul urmăririi penale, pe baza unui material probator incomplet.

În privința înregistrării în contabilitate a sumei de 70.000 RON, pe care SC A.I.P. SRL a plătit-o către SC L. SRL în baza facturii din 1 iulie 2008, în ultimul raport de expertiză contabilă întocmit de experții judiciari contabili B., A. și B., se arată la răspunsul la obiectivul 5, că această sumă a fost evidențiată în evidența contabilă de ambele societăți, emitentă și destinatară. Curtea a observat în același sens că, la dosarul de contabilitate al SC L. SRL, pentru luna iulie 2008, este depus extrasul de cont bancar din data de 11 august 2008, în care este evidențiată primirea sumei de 70.000 RON de la SC A.I.P. SRL, iar rulajul contului contabil 4121 pentru luna iulie 2008 este mai mare de 70.000 RON, ceea ce duce la concluzia că rapoartele de expertiză ce au constatat înregistrarea încasării acestei sume sunt corecte.

Faptul că în anul 2009 nu ar fi fost înregistrate veniturile încasate de la M. SA și N. SRL, nu a fost reținut de instanța de apel ca fiind real. S-a reținut că, aceste livrări de marfă au fost înregistrate în documentele contabile aferente anului 2008, astfel că impozitele și taxele aferente au fost menționate în declarațiile aferente anului 2008, așa cum se menționează în mod constant în rapoartele de expertiză judiciară întocmite în cursul cercetării judecătorești. S-a mai reținut de asemenea că, în anul 2009 au fost doar stinse debitele celor două societăți anterior menționate către societatea condusă de inculpat, încasarea unei creanțe aferente unui alt an fiscal neatrăgând obligația de a plăti din nou taxe și impozite pentru aceeași sumă de bani ce mai fusese anterior înregistrată în contabilitatea firmei.

În cursul urmăririi penale organele de urmărire penală nu au avut la dispoziție întreaga evidență contabilă a societății comerciale administrate de inculpat, fiind astfel nevoite să estimeze un eventual prejudiciu adus bugetului de stat și să prezume neînregistrarea unor operațiuni comerciale în evidențele contabile ale societății. Acest fapt, respectiv lipsa documentelor contabile în timpul urmăririi penale, s-a apreciat că nu constituie o dovadă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, atâta timp cât probele administrate atât în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe de judecată, cât și în fața instanței de apel, dovedesc cu certitudine faptul că operațiunile comerciale menționate în rechizitoriu a nu fi fost înregistrate în evidența contabilă, au fost în realitate înregistrate în respectiva evidență în mod corect.

Față de toate aceste considerente, prima instanță de control judiciar a constatat că sunt nefondate atât criticile invocate de parchet, cât și cele invocate de A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj, motiv pentru care, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate. Împotriva acestei decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, recursurile fiind înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 13 noiembrie 2013. Motivul de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în memoriul depus la dosar, încadrat în cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., vizează critica potrivit căreia, hotărârile pronunțate de instanța de fond și instanța de apel sunt nelegale, întrucât în mod greșit s-au reținut ca temei al achitării inculpatului I.D.I. dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care din materialul probator al dosarului rezultă existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. În ședința de judecată de la termenul din 14 martie 2014, procurorul a exprimat oral punctul de vedere al parchetului în sensul retragerii recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 283 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, solicitând instanței de ultim control judiciar să ia act de această manifestare de voință.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj nu a depus la dosar, înainte cu 5 zile de primul termen de judecată, motive de recurs formulate în scris. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, este de menționat că, astfel cum rezultă și din practicaua prezentei decizii, procurorul a exprimat oral punctul de vedere al parchetului în sensul retragerii recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 283 din 24 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, solicitând instanței de ultim control judiciar să ia act de această manifestare de voință.

Totodată, mai este de menționat că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare noile coduri, penal și de procedură penală. Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs conform art. 368 C. proc.

pen. și își pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen., dispoziții care se aplică în mod corespunzător. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că sunt respectate condițiile prevăzute de art. 369 C. proc. pen., că cererea de retragere a recursului s-a făcut până la închiderea dezbaterilor, urmează a lua act de manifestarea de voință a reprezentantului parchetului în sensul retragerii recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 283 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul I.D.I.

Cu privire la recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj Prealabil examinării acestui recurs se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării căii de atac, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege ce a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013. Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 24 septembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a legii mai sus menționate.

În conformitate cu dispozițiile art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin legea mai sus menționată, recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj nu a depus la dosar, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, motivele de recurs formulate în scris, încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, și care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea recursului declarat de partea civilă, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., care condiționează analizarea criticilor de motivarea, în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Față de aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj. Totodată, va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 283 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul I.D.I. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul I.D.I.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2014. Procesat de GGC - AZ