ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.03.2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 941/2014

HOTĂRÂRE
14.03.2014
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 941/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față

Examinând actele și

lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 190 de la 6

septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 8558/95/2011, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul I.D.I., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută și

pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

A fost respinsă

acțiunea civilă promovată de partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în București,

sector 5.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a constatat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Gorj din 15 iunie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată în

stare de libertate a inculpatului I.D.I. pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut, în

esență, prin actul de sesizare faptul că inculpatul I.D.I. nu a evidențiat în

actele contabile în cursul anului 2008, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, veniturile realizate din activități comerciale în scopul

sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale producând un prejudiciu

bugetului de stat de 32.478,22 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de

14.847,18 RON și TVA în sumă de 17.631,04 RON.

Din analiza probelor

și actelor administrate în cauză, respectiv: declarațiile martorilor N.D.,

B.E., I.R.C.G., M.N., U.D.M., Z.S.I., P.M., B.V.L., documentele contabile,

rapoartele de expertiză întocmite în cauză coroborate cu declarațiile

inculpatului, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul I.D.I. a

avut calitatea de asociat în cadrul SC L. SRL Târgu Jiu anterior perioadei

supuse controlului.

Fiul său, I.R.C.G. a

avut calitatea de administrator al SC L. SRL Târgu Jiu, însă cel care s-a

ocupat în realitate de administrarea societății a fost tatăl său, în baza

Împuternicirii din 17 martie 2008.

Reprezentanții Gărzii

Financiare - Secția Gorj au procedat la efectuarea unui control încrucișat a

tranzacțiilor efectuate de către SC L. SRL Târgu Jiu, fiind ridicate bilanțul

contabil și anexele sale, precum și declarațiile și deconturile depuse de

aceasta pentru anul 2008, care au fost comparate cu documentele emise de către

SC L. SRL Târgu Jiu către clienții săi, în anul fiscal 2008.

Echipa de control a

stabilit că SC L. SRL Târgu Jiu a emis facturi fiscale și documente de încasare

a lor către mai mulți clienți, și anume SC R.I. SRL, SC A.I.P. SRL Petroșani,

SC M. SA Târgu Jiu, SC N.I. SRL Târgu Jiu și SC T. SRL Târgu Jiu.

În continuare, s-a

procedat la centralizarea facturilor fiscale identificate în contabilitatea

acestor clienți, rezultând că SC L. SRL Târgu Jiu a emis în cursul anului 2008

documente fiscale ce atestă venituri în valoare de 839.636 RON.

În conformitate cu

balanța depusă la Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj la data de 31

decembrie 2008, SC L. SRL Târgu Jiu nu a declarat mărfuri sau materiale pe

stoc.

Din balanța de verificare

și bilanțul contabil depuse la organele fiscale pentru anul 2008, coroborate cu

deconturile de TVA rezultă că SC L. SRL Târgu Jiu a declarat organelor fiscale

venituri de doar 524.000 RON, rămânând o diferență de 315.636 RON venituri

realizate și neînregistrate în contabilitate, pentru care echipa de control a

apreciat că prejudiciul adus bugetului de stat se ridică la suma de 110.473

RON, din care 52.502 RON reprezintă impozit pe profit și 59.971 RON reprezintă

TVA de plată.

De asemenea, s-a

susținut că Garda Financiară - Secția Gorj a constatat că în contabilitatea SC

A.I.P. SRL Petroșani, SC M. SA Târgu Jiu, SC N.I. SRL Târgu Jiu la data de 31

decembrie 2008, SC L. SRL Târgu Jiu figura cu debite restante de 447.127,92

RON, 12.176,84 RON, respectiv 15.946 RON.

Pentru stabilirea cu

exactitate a prejudiciului, a mecanismului de producere a acestuia și a

persoanelor răspunzătoare, în cauză s-a dispus și efectuat o expertiză

contabilă.

Expertul a stabilit

că veniturile nedeclarate pentru anul 2008 de către SC L. SRL Târgu Jiu au fost

de 315.636 RON, costurile pentru realizarea acestor venituri fiind de

222.841,10 RON, TVA deductibil aferent în sumă de 42.339,80 RON, rezultând un

profit impozabil de 92.794,9 RON și un impozit pe profit de plată în sumă de 14.847,18

RON. TVA-ul aferent veniturilor nedeclarate a fost calculat la suma de

59.970,84 RON, TVA-ul deductibil fiind în sumă de 42.339,80 RON, rezultând un

TVA de plată în sumă de 17.631,04 RON.

Diferența dintre

prejudiciul estimat de către Garda Financiară - Secția Gorj de 110.473 RON și

cel stabilit de expertiza contabilă de 32.478,22 RON, este explicată prin

faptul că organul de control operativ nu a ținut cont de costurile aferente

veniturilor neînregistrate și nici de TVA deductibilă.

Față de probele administrate

în cauză, instanța de fond a constatat că cele reținute în actul de inculpare

sunt infirmate fără echivoc astfel că infracțiunea de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea 241/2005 nu există.

Astfel, în ceea ce

privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța de fond a reținut că această

infracțiune este una de pericol și nu una de rezultat și constă în omisiunea în

tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente

legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Incriminarea privește

exclusiv impunerile datorate în sistem real, pentru care contribuabilul are

obligația de a organiza evidențe contabile, pe dimensiunea activă a

patrimoniului acestuia.

În ceea ce privește

conținutul omisiunii cum este cazul în prezenta speță, prin raportare la

mecanismul de evidențiere contabilă aplicabilă în sistemul nostru juridic este

necesar ca omisiunea să se transmită într-un lanț de operațiuni contabile:

întocmirea documentelor justificative, înregistrarea documentelor

justificative, elaborarea situațiilor financiare recapitulative și depunerea

declarațiilor fiscale.

Astfel, în prezenta

cauză inculpatul a evidențiat în contabilitate operațiunile contabile efectuate

și a veniturilor realizate. Acest lucru rezultă fără echivoc din probele

administrate în cauză.

Actul de sesizare a

avut la bază raportul de expertiză întocmit de expert B.D., care a opinat că pe

perioada 2008 - 2009 supusă controlului Gărzii Financiare, inculpatul nu a

înregistrat în evidența contabilă veniturile realizate din livrarea de mărfuri,

dar nici cheltuielile aferente acestor mărfuri, cauzând un prejudiciu bugetului

de stat în sumă de 32.478,22 RON defalcat și reținut în actul de sesizare. S-a

mai susținut în acest raport că acest prejudiciu a fost confirmat cu ocazia

inspecției fiscale.

Ulterior, pe

parcursul cercetării judecătorești, în urma completării raportului de

expertiză, dispus de instanța de judecată, expertul a revenit asupra

concluziilor inițiale, specificând că în cursul urmăririi penale, în lipsa

evidenței contabile la data efectuării controlului de către Garda Financiară,

eronat s-a considerat că factura din 1 iulie 2008 emisă de L. către SC A.I.P.

SRL Petroșani a fost facturată suma de 517.127,92 RON (fără TVA) reprezentând

avans conform Contractului din 1 iulie 2008, această factură fiind înregistrată

în contabilitatea firmei în contul clienți pe luna iulie 2008, în corespondență

cu contul creditor diverși, așa încât înregistrarea a fost corectă.

Ulterior, în luna

noiembrie a aceluiași an, suma a fost stornată cu factura din 18 noiembrie 2008

prin aceleași conturi, iar SC A.I.P. SRL Petroșani a confirmat stornarea în

contabilitate a acestei facturi.

În final, expertul a

concluzionat pe baza documentelor depuse în cursul judecății și a obiectivelor

stabilite de instanță, că facturile care au făcut obiectul procesului-verbal al

Gărzii Financiare, anexa 12, au fost evidențiate în contabilitatea firmei

inculpatului.

Facturile cuprinse în

Procesul-verbal din 4 noiembrie 2009 (anexa 12) întocmite de Garda Financiară

au fost înregistrate în contul 411, clienți, iar veniturile aferente se

regăsesc în contul venituri în sumă de 524.000,71 RON, mai puțin factura din 1

iulie 2008 în valoare de 434.561,28 RON, reprezentând avans, a fost de asemenea

înregistrată corect în contabilitate, iar stornarea acestei sume prin factura

din 18 noiembrie 2008 a fost efectuată corect.

În final expertul a

concluzionat că în cauză nu există prejudiciu cauzat de activitatea presupus

delictuoasă a inculpatului.

Ulterior, la cererea

parchetului, în cauză a fost administrată o altă expertiză tehnică de

specialitate financiar-contabilă, lucrare ce a fost executată de domnul expert

D.I.

Acest expert a

confirmat în totalitate concluziile expertizei anterioare, astfel instanța de

fond reținând că, în perioada supusă controlului, iulie 2008 - septembrie 2009,

inculpatul a înregistrat toate veniturile în contabilitate inclusiv facturile

din 15 septembrie 2008, din 19 septembrie 2008, precum și factura de stornare

din 18 noiembrie 2008. Instanța de fond a reținut că în mod eronat Garda

Financiară Gorj, la stabilirea prejudiciului, nu a luat în calcul aceste

facturi înregistrate în bilanțul contabil pe luna noiembrie 2008 a societății

inculpatului, așa cum se poate observa fără echivoc din anexa 12 la actul de

control.

Astfel, facturile din

15 septembrie 2008 și din 19 septembrie 2008 conțin mărfuri livrate către SC

I.S.P. la valoarea de procurare de 22.800 RON, care au făcut obiectul

controlului, luate în calcul ca livrate la valoarea de 26.220 RON și TVA în

sumă de 4.978 RON, mărfuri ce fuseseră procurate de la SC B. SRL.

S-a apreciat că în

mod nejustificat, organele financiare nu au avut în vedere factura din 18

noiembrie 2008 pentru suma de 434.561,28 RON și TVA aferent de 82.566,64 RON,

ca și celelalte facturi menționate anterior, care au fost evidențiate în

contabilitatea firmei inculpatului, respectiv balanța lunii noiembrie 2008,

documente contabile existente la dosarul cauzei și în faza de urmărire penală.

S-a observat din

documentele contabile avute în vedere de organele financiare, comunicate

integral în fotocopie instanței, că această factură din 18 noiembrie 2008 era

înregistrată în evidențele contabile pe anul 2008.

Societatea comercială

a inculpatului a raportat la 31 decembrie 2008 venituri în sumă de 524 RON,

sumă care coincide cu datele din balanța întocmită la această dată.

În structura acestor

venituri se regăsește și contravaloarea mărfurilor cumpărate și livrate conform

facturilor menționate anterior.

De altfel, din adresa

SC A. SRL Petroșani din 13 decembrie 2011 și cea comunicată instanței ulterior,

rezultă că factura de stornare din 18 noiembrie 2008 a fost înregistrată în

evidențele contabile ale acestei unități la data de 9 aprilie 2010 ca urmare a

neîndeplinirii obiectului Contractului din 1 iulie 2008.

În consecință, s-a

apreciat că veniturile suplimentare stabilite de organele de control judiciar

și implicit taxa pe valoare adăugată nu au o bază reală și nu există prejudiciu

creat bugetului de stat.

Raportul de expertiză

cu concluziile menționate anterior a fost suplimentat în două rânduri de către

instanța de judecată cu obiective noi.

În continuare,

instanța de fond a reținut că expertul D.I. a avut în vedere constatările

organelor de control și care au determinat trimiterea în judecată a

inculpatului, astfel că expertul nu putea verifica alte fapte pentru care

inculpatul nu a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește

operațiunea de stornare efectuată în cauză prin factura din 18 noiembrie 2008,

instanța de fond a reținut că aceasta este sinonimă cu noțiunea de corectare și

că se realizează în 4 forme, așa cum în mod corect a reținut și expertul

desemnat în cauză, iar față de aceste modalități, factura în cauză îndeplinește

condițiile legale și astfel că în mod corect s-a stornat factura de avans din 1

iulie 2008 cuprinzând aceeași sumă. S-a reținut că înregistrarea acestei ultime

facturi și stornarea ei prin factura din 18 noiembrie 2008 nu influențează

veniturile firmei și nu are corelație cu cheltuielile și implicit cu impozitul

pe profit, însă această operațiune este în corelație cu obligațiile față de

bugetul de stat aferent TVA-ului.

Cu privire la ordinul

de plată nr. X1, s-a reținut că, în evidența contabilă a SC L. SRL, suma de

70.000 RON nu se regăsește înregistrată nici ca fiind primită, nici ca fiind

restituită, întrucât la data de 30 octombrie 2008 în balanța de verificare

figurează în contul 462 creditor cu suma de 434.561,28 RON și în luna decembrie

prin nota contabilă se stornează operațiunea din luna iulie 2008.

În consecință, s-a

apreciat că emiterea acestui ordin de plată nu are relevanță în ceea ce

privește prejudiciul stabilit de organele fiscale (obligațiile inculpatului

față de bugetul de stat nu sunt influențate), de altfel rezultă că documentul

menționat nu a fost vizat de către bancă pentru confirmarea plății.

La cererea

parchetului, în cauză s-a întocmit un nou raport de expertiză de către experții

contabili A.C.V., B.A. și B.L., care fără echivoc au confirmat cele

concluzionate de expertul contabil D.I., în sensul că în mod eronat la

stabilirea prejudiciului, organele fiscale nu au avut în vedere documentele

fiscale înregistrate în contabilitatea firmei inculpatului menționate anterior,

în special făcându-se referire la factura de stornare din 18 noiembrie 2008.

Referitor la

expertizele dispuse și întocmite în cauză, instanța de fond, în conformitate cu

dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., a arătat că le va examina și le

va aprecia în contextul întregului ansamblu probator în sensul aflării

adevărului, fără ca concluziile acestora să primeze în raport cu celelalte

probe. De altfel, aceeași instanță, în baza rolului activ, a ascultat

nemijlocit ca martori încă doi experți contabili, care au avut cunoștință de

activitatea firmei inculpatului, declarațiile acestora fiind în consonanță

deplină cu cele consemnate în rapoartele de expertiză întocmite în cauză.

În concluzie, prima

instanță a reținut că cele relatate în actul de sesizare sunt infirmate fără

echivoc de un amplu probatoriu administrat de instanța de judecată și de cele

trei expertize tehnice de specialitate, elementul material al infracțiunii

neexistând în prezenta cauză.

Sub aspectul laturii

subiective, infracțiunea de evaziune fiscală se săvârșește cu intenție directă,

ori în speță, așa cum s-a reținut din probele administrate, inculpatul nu a

avut în niciun fel intenția de a prejudicia bugetul statului, fapt care de

altfel nici nu s-a întâmplat, în cauză neexistând prejudiciu.

Neexistând nici

latura obiectivă, nici latura subiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în formă

continuată, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului I.D.I. potrivit

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

iar potrivit dispozițiilor art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a respins acțiunea

civilă promovată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj - Agenția Națională de Administrare

Fiscală.

În apelul formulat,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a arătat că în mod greșit instanța de

fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală,

reținând în mod greșit că fapta nu există.

S-a susținut în

apelul parchetului că inculpatul în mod fictiv a cesionat societatea comercială

SC L. SRL, fictivă fiind și predarea-primirea documentelor contabile către noul

administrator, documentele contabile fiind în permanență în posesia sau la

dispoziția inculpatului. S-a arătat că acesta a predat firmei A. S.R.L.

Petroșani, la data de 9 aprilie 2010, factura de stornare din 18 noiembrie 2008

și a depus la instanța de fond în anul 2011 diverse documente contabile, iar în

expertiza judiciară întocmită la instanța de fond sus-menționată inculpatul a

pus la dispoziție, la data de 27 august 2012, un număr de 5 dosare ce reprezintă

evidența contabilă a societății.

S-a apreciat că

scopul acestei cesiuni fictive a societății, imediat după declanșarea

controlului fiscal încrucișat, a fost unul fraudulos, urmărindu-se sustragerea

inculpatului de la răspundere juridică.

S-a mai susținut în

apelul parchetului faptul că evidența contabilă a societății nu reflectă

situația reală a societății, sumele pe care societatea le-a încasat de la SC M.

SA și SC N. SRL în cursul anului 2009 nefiind evidențiate în contabilitatea SC

S-a mai arătat că

inculpatul nu a depus la organul fiscal declarații privind impozitele și taxele

datorate începând cu trimestrul I al anului 2009, la data de 7 decembrie 2010

fiind înregistrată hotărârea de dizolvare a SC L. SRL, din Sentința nr. 981 din

26 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, rezultând cu certitudine

faptul că veniturile încasate în anul 2009 nu au fost înregistrate în evidența

contabilă a societății și implicit nu au fost achitate către stat taxele și

impozitele aferente - apreciindu-se că inculpatul este vinovat de comiterea

infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Parchetul a mai

arătat de asemenea că, potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară

întocmit de expertul D.I., inculpatul este răspunzător de îndeplinirea

atribuțiilor prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990.

În opinia

parchetului, din toate aceste aspecte rezultă cu certitudine faptul că

inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 289 rap. la art. 43 din Legea

nr. 82/1991, republicată, care însă în cauză este absorbită în conținutul

constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.

S-a mai susținut că,

în mod eronat instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru

infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciindu-se că, în

mod greșit au fost luate în considerare concluziile expertizelor contabile

efectuate în faza cercetării judecătorești, mai ales în condițiile în care

expertul contabil B.D. și-a schimbat concluziile în mod radical față de cele

din faza de urmărire penală, fără ca să existe nicio justificare motivată

științific pentru această schimbare.

În legătură cu

factura de stornare din 18 noiembrie 2008, s-a susținut că aceasta nu este

completată după normele contabilității, nu a fost predată de inculpat firmei SC

primită prin O.P. X1 din 11 august 2008 suma de 70.000 RON, ce nu a fost

înregistrată în evidențele contabile ale SC L. SRL.

S-a mai arătat că

faptul că SC A. SRL nu a înțeles să ceară până la împlinirea termenului de

prescripție restituirea sumei de 70.000 RON plătită la data de 11 august 2008

și nici nu a fost restituită această sumă, ceea ce dovedește că, contractul

dintre părți a fost executat în parte, pentru această valoare.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Gorj, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței Tribunalului Gorj și pronunțarea

unei hotărâri temeinice și legale, de condamnare a inculpatului.

S-a constatat că

Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj nu a motivat apelul formulat,

depunând la dosar o copie a obiecțiunilor la raportul de expertiză judiciară

contabilă, pentru a fi avute în vedere de instanța de apel.

Prin Decizia penală

nr. 283 din 24 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și

Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, declarate împotriva Sentinței penale nr. 190 din 6 septembrie

2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, ca nefondate.

A obligat partea

civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj la 100 RON cheltuieli

judiciare în favoarea statului.

Cheltuielile

judiciare determinate de apelul parchetului au rămas în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 RON a fost suportat din

fondurile statului.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de apel invocate din oficiu în limitele conferite

de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea a

constatat că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele

considerente:

Astfel, s-a reținut

că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul a

fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, "constituie infracțiuni de evaziune

fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor

drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligațiilor fiscale (...) b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii,

în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale

efectuate sau a veniturilor realizate".

Așadar, elementul

obiectiv al infracțiunii se realizează printr-o inacțiune, respectiv

neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale efectuate sau

veniturilor realizate.

Pentru a se reține

săvârșirea de către inculpat a acestei infracțiuni este necesar în consecință

să se stabilească cu certitudine dacă acesta a înregistrat în evidențele

contabile ale societății toate operațiunile indicate în rechizitoriu, respectiv

documentele întocmite în relațiile comerciale cu SC A.I.P. SRL, M. SA și SC

În raportul de

expertiză judiciară contabilă întocmit în cursul urmăririi penale de expertul

contabil B.D. s-a menționat faptul că veniturile nedeclarate în anul 2008 de SC

este de 32.478,22 RON, reprezentând impozit pe profit - 14.847,18 RON și taxa

pe valoare adăugată de plată - 17.631,04 RON.

A menționat însă

expertul contabil B.D. că nu a avut acces la documentele contabile care au stat

la baza bilanțului încheiat pentru exercițiul financiar 2008, astfel încât a

procedat la calculul obligațiilor fiscale pe baza materialului aflat în dosarul

cauzei.

În aceste

circumstanțe, în condițiile în care documentele contabile existente în dosarul

de urmărire penală reprezintă doar o parte din documentele societății, Curtea

nu a reținut că respectiva expertiză judiciară contabilă ar fi stabilit cu

certitudine prejudiciul cauzat statului prin activitatea desfășurată de

inculpat și neînregistrarea tuturor operațiunilor comerciale în documentele

legale, sumele indicate în această expertiză reprezentând doar o estimare a

acestui prejudiciu.

În aceste condiții,

s-a apreciat că în mod corect prima instanță a dispus efectuarea unui supliment

la raportul de expertiză de către același expert.

După prezentarea de

către inculpat a unor noi documente contabile expertului contabil judiciar

B.D., acesta a concluzionat că facturile care au făcut obiectul

procesului-verbal al Gărzii Financiare, anexa 12, au fost înregistrate în

evidența contabilă a SC L. SRL, iar veniturile aferente, mai puțin factura din

1 iulie 2008 (beneficiar SC A.I.P. SRL), iar stornarea acestei facturi prin

factura din 18 noiembrie 2008 a fost efectuată corect.

A mai concluzionat

expertul că nu există prejudiciu creat statului și că obligația de plată a

societății către bugetului statului este cea prezentată în bilanțul întocmit pe

anul 2008.

O a doua expertiză

judiciară contabilă a fost întocmită în faza cercetării judecătorești, în fața

primei instanțe, de expertul D.I., acesta ajungând la concluzii similare primei

expertize, respectiv că veniturile raportate de administrator în balanța de

verificare și bilanțul contabil întocmit la 31 decembrie 2008 au la bază

documente legal emise, veniturile suplimentare stabilite de organul de control

și implicit taxa pe valoare adăugată de plată nu au bază reală și nu există

prejudiciu față de bugetul de stat, facturile fiind legal întocmite și

înregistrate în evidența contabilă și incluse în baza de calcul a obligațiilor

fiscale, menținându-și punctul de vedere și în răspunsul la obiecțiunile la

raportul de expertiză.

În cursul cercetării

judecătorești, în etapa apelului, același expert și-a menținut practic punctul

de vedere în suplimentul la raportul de expertiză întocmit din dispoziția

instanței de apel.

Și a treia expertiză

contabilă judiciară efectuată în cursul cercetării judecătorești la prima

instanță, întocmită de această dată de trei experți contabili, a concluzionat

că, din evidența contabilă pusă la dispoziție, nu există de plată sumele

stabilite de organele de control cu titlu de impozit pe profit suplimentar și

taxă pe valoare adăugată.

În plus, au menționat

cei trei experți că SC L. SRL a emis și înregistrat atât factura din 1 iulie 2008

în care beneficiar este SC A.I.P. SRL, cât și factura din 18 noiembrie 2008, pe

care însă a înregistrat-o în contabilitate în luna decembrie 2008, aceasta

fiind avută în vedere la calcularea impozitului pe profit pentru trimestrul IV

al anului 2008.

Din toate aceste

expertize și suplimente la rapoartele de expertiză efectuate în cursul

cercetării judecătorești, atât de către prima instanță, cât și de instanța de

apel, Curtea a concluzionat că SC L. SRL a înregistrat în mod corect în

evidența contabilă documentele contabile aferente relațiilor comerciale pe care

le-a avut cu SC A.I.P. SRL, SC M. SA și SC N.I. SRL, calculând și declarând

corect obligațiile sale fiscale către bugetul de stat.

În consecință, s-a

apreciat că, în mod greșit a fost reținut în rechizitoriu faptul că inculpatul

nu a înregistrat în evidența contabilă toate documentele, atâta timp cât

această susținere a fost făcută fără ca la dosarul de urmărire penală să fie

depuse toate documentele contabile ale SC L. SRL din anul 2008.

Curtea a mai reținut

că, pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr, 241/2005, nu prezintă relevanță susținerile parchetului privind

cesionarea fictivă a societății SC L. SRL, inculpatul nefiind trimis în

judecată pentru o infracțiune în legătură cu această faptă.

S-a apreciat că nu

este fondată nici susținerea parchetului conform căreia în mod eronat instanța

de fond a luat în considerare cu prioritate concluziile expertizelor contabile

efectuate în cursul cercetării judecătorești, în condițiile în care expertul

contabil B.D. și-a schimbat radical concluziile față de cele din faza de

urmărire penală, fără să existe nicio justificare motivată științific pentru

această modificare.

S-a reținut de către

instanța de apel în cuprinsul prezentei decizii, că în cursul urmăririi penale

expertul contabil a avut la dispoziție doar o parte din documentele contabile

ale societății comerciale conduse de inculpat, în timp ce în cursul cercetării

judecătorești, atât expertul B.D., ce efectuase expertiza în timpul urmăririi

penale, cât și ceilalți experți, au avut la dispoziție toate documentele

contabile ale societății comerciale, acesta fiind un motiv suficient de

puternic pentru a da relevanță rapoartelor de expertiză efectuate în cursul

cercetării judecătorești, și nu celui efectuat în cursul urmăririi penale, pe

baza unui material probator incomplet.

În privința

înregistrării în contabilitate a sumei de 70.000 RON, pe care SC A.I.P. SRL a

plătit-o către SC L. SRL în baza facturii din 1 iulie 2008, în ultimul raport

de expertiză contabilă întocmit de experții judiciari contabili B., A. și B.,

se arată la răspunsul la obiectivul 5, că această sumă a fost evidențiată în

evidența contabilă de ambele societăți, emitentă și destinatară.

Curtea a observat în

același sens că, la dosarul de contabilitate al SC L. SRL, pentru luna iulie

2008, este depus extrasul de cont bancar din data de 11 august 2008, în care

este evidențiată primirea sumei de 70.000 RON de la SC A.I.P. SRL, iar rulajul

contului contabil 4121 pentru luna iulie 2008 este mai mare de 70.000 RON, ceea

ce duce la concluzia că rapoartele de expertiză ce au constatat înregistrarea

încasării acestei sume sunt corecte.

Faptul că în anul

2009 nu ar fi fost înregistrate veniturile încasate de la M. SA și N. SRL, nu a

fost reținut de instanța de apel ca fiind real.

S-a reținut că,

aceste livrări de marfă au fost înregistrate în documentele contabile aferente

anului 2008, astfel că impozitele și taxele aferente au fost menționate în

declarațiile aferente anului 2008, așa cum se menționează în mod constant în

rapoartele de expertiză judiciară întocmite în cursul cercetării judecătorești.

S-a mai reținut de

asemenea că, în anul 2009 au fost doar stinse debitele celor două societăți

anterior menționate către societatea condusă de inculpat, încasarea unei

creanțe aferente unui alt an fiscal neatrăgând obligația de a plăti din nou

taxe și impozite pentru aceeași sumă de bani ce mai fusese anterior

înregistrată în contabilitatea firmei.

În cursul urmăririi penale

organele de urmărire penală nu au avut la dispoziție întreaga evidență

contabilă a societății comerciale administrate de inculpat, fiind astfel

nevoite să estimeze un eventual prejudiciu adus bugetului de stat și să prezume

neînregistrarea unor operațiuni comerciale în evidențele contabile ale

societății.

Acest fapt, respectiv

lipsa documentelor contabile în timpul urmăririi penale, s-a apreciat că nu

constituie o dovadă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii prevăzute de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, atâta timp cât probele

administrate atât în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe de

judecată, cât și în fața instanței de apel, dovedesc cu certitudine faptul că

operațiunile comerciale menționate în rechizitoriu a nu fi fost înregistrate în

evidența contabilă, au fost în realitate înregistrate în respectiva evidență în

mod corect.

Față de toate aceste

considerente, prima instanță de control judiciar a constatat că sunt nefondate

atât criticile invocate de parchet, cât și cele invocate de A.N.A.F. - D.G.F.P.

Gorj, motiv pentru care, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

respins apelurile declarate.

Împotriva acestei

decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a

Finanțelor Publice Gorj, recursurile fiind înregistrate pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, la data de 13 noiembrie 2013.

Motivul de recurs

invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în memoriul depus la

dosar, încadrat în cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

instanța de fond și instanța de apel sunt nelegale, întrucât în mod greșit s-au

reținut ca temei al achitării inculpatului I.D.I. dispozițiile art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în condițiile în

care din materialul probator al dosarului rezultă existența faptei pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată.

În ședința de

judecată de la termenul din 14 martie 2014, procurorul a exprimat oral punctul

de vedere al parchetului în sensul retragerii recursului declarat împotriva

Deciziei penale nr. 283 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, solicitând instanței de ultim control

judiciar să ia act de această manifestare de voință.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că partea civilă Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj nu a depus la

dosar, înainte cu 5 zile de primul termen de judecată, motive de recurs

formulate în scris.

Cu privire la

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, este de

menționat că, astfel cum rezultă și din practicaua prezentei decizii,

procurorul a exprimat oral punctul de vedere al parchetului în sensul

retragerii recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 283 din 24

septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, solicitând instanței de ultim control judiciar să ia act de

această manifestare de voință.

Totodată, mai este de

menționat că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare noile coduri,

penal și de procedură penală.

Conform art. 12 din

Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind

Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte

normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de

judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva

hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi

privitoare la recurs.

Așa fiind, potrivit

dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța

la recurs conform art. 368 C. proc. pen. și își pot retrage recursul în

condițiile art. 369 C. proc. pen., dispoziții care se aplică în mod

corespunzător.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, constatând că sunt respectate condițiile prevăzute de art.

369 C. proc. pen., că cererea de retragere a recursului s-a făcut până la

închiderea dezbaterilor, urmează a lua act de manifestarea de voință a

reprezentantului parchetului în sensul retragerii recursului declarat împotriva

Deciziei penale nr. 283 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul I.D.I.

Cu privire la

recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Gorj

Prealabil examinării

acestui recurs se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea

limitelor analizării căii de atac, în raport de modificările legislative

intervenite prin Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, lege ce a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Astfel cum se poate

observa, decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 24 septembrie 2013, ulterior

intrării în vigoare a legii mai sus menționate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum

acestea au fost modificate prin legea mai sus menționată, recursul trebuie să

fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de

recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs

cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Verificând

îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj nu a

depus la dosar, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată,

motivele de recurs formulate în scris, încălcându-și, astfel, obligația ce îi

revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, față de

această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de

prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., precum

și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 2/2013, și care nu mai enumeră printre cazurile de

casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct.

17

2

al art. 385

9

examinarea recursului declarat de partea civilă, nefiind îndeplinite condițiile

formale prevăzute în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., care

condiționează analizarea criticilor de motivarea, în scris, a recursului cu cel

puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Față de aceste

considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a

Finanțelor Publice Gorj.

Totodată, va obliga

recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Ia act de retragerea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva

Deciziei penale nr. 283 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul I.D.I.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru inculpatul I.D.I.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 14 martie 2014.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1037/2013
u de 12.445 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005. Având în vedere că fapta inculpatului a fost comisă în baza aceleiași rezoluții infracționale,
ÎCCJ 2014-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2014
200 RON onorariu avocat oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul Gorj. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 237/P/2011 din 23 augu
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 306/2014
- chitanța nr. X65 din data de 1 august 2005 emisă de SC G.I. SRL Gorj; - chitanța nr. X66 din data de 1 septembrie 2005 emisă de SC G.I. SRL Gorj; - chitanța nr. X67 din data de 2 septembrie 2005 emisă de SC G.I. SRL Gorj; - chitanța nr. X
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2014
faptă pentru care răspunderea revine administratorului P.D. Pe parcursul urmăririi penale, P.D. a achitat prejudiciul produs, respectiv suma de 1.500 lei, conform chitanței din 04 februarie 2013 și suma de 3.256 lei conform chitanței din 21
ÎCCJ 2014-04-01
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1159/2014
. Gorj, criticând soluția adoptată pe latură civilă și arătând că Tribunalul a interpretat greșit probele administrate, reținând nejustificat un prejudiciu inferior valorii pretinse de partea civilă, care nu include accesoriile (majorări și
Sursă