ÎCCJ, decizie (scj.ro #85485)

Taxă pentru jocuri de noroc.Obligația plății taxei în cazul în care societatea comercială autorizată a încheiat ulterior un contract de asociere în participațiune cu o altă societate comercială care a exploatat aparatura jocurilor de noroc Obligația plății taxei revine societății comerciale care a obținut licența și este deținătoarea aparaturii specifice jocurilor de noroc ce au fost autorizate . Secția de contencios administrativ – decizia nr.2694 din 26 septembrie 2002 Prin sentința civilă nr.196 din 29 iunie 2000, Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondată acțiunea Societății comerciale „N.P.” formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice pentru anularea deciziei nr.737 din 27 aprilie 2000 emisă de acest minister.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Prin procesul-verbal încheiat la data de 12 martie 1999, Garda Financiară-Secția Cluj a stabilit în sarcina reclamantei o obligație fiscală de 47.460.003 lei reprezentând taxa de 30 % pentru jocurile de noroc (40.107.130 de lei) și majorările de întârziere aferente ( 7.352.873 de lei). In căile de atac în procedura administrativ jurisdicțională procesul-verbal și obligația fiscală au fost menținute, reclamanta adresându-se instanței de contencios administrativ împotriva deciziei nr.737 emisă de Ministerul Finanțelor Publice la data de 27 aprilie 2000. Respingând acțiunea, instanța de fond a motivat că organele fiscale au stabilit și, respectiv, menținut obligația fiscală în sarcina reclamantei în mod legal, iar împrejurarea că, pentru perioada octombrie-decembrie 1998 încheiase un contract în participațiune cu o altă societate, nu o exonera de plata taxei de 30 % pentru jocurile de noroc.

Impotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamanta susținând, în esență, că instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile legale în materie și a ignorat contractul de asociere în participațiune încheiat cu o altă societate comercială, care a exploatat aparatura jocurilor de noroc. Recursul este nefondat. Reclamanta a avut „Licența pentru exploatarea jocurilor de noroc” ce i-a fost eliberată potrivit prevederilor H.G. nr.130/1997 pentru aprobarea Regulamentului – cadru privind autorizarea, organizarea și exploatarea jocurilor de noroc. S-a depus la dosar copia unui contract de asociere în participațiune încheiat cu Societatea comercială „R.C.” SRL pentru perioada 1 octombrie 1998 – 1 octombrie 1999 având ca obiect desfășurarea activității de bingo, reclamanta obligându-se să pună la dispoziție spațiul și aparatura de jocuri necesare și să plătească taxa de licență.

Reclamanta a susținut că, urmare a încheierii acelui contract, taxa de 30% jocuri de noroc trebuia reținută și virată la bugetul statului de către SC „R.C.” susținere care a fost înlăturată în mod legal de către instanța de fond. Potrivit prevederilor art.17 alin.2 din Regulamentul cadru privind autorizarea, organizarea și exploatarea jocurilor de noroc,precum și actualizarea tarifelor de licență, aprobat prin H.G. nr.130/1997, în vigoare la data controlului în cazul unor contracte de asociere în participațiune, întreaga responsabilitate în fața legii revine deținătorilor aparaturii specifice jocurilor de noroc care au fost autorizate în condițiile acestui regulament-cadru. Ministerul Finanțelor a emis precizările 126210/1997 potrivit cărora evidența, calcularea, reținerea și virarea taxei de 30%, cât și depunerea decontului la organul fiscal se face de către posesorul de licență pentru desfășurarea jocurilor de noroc.

In concluzie, încheierea contractului de asociere nu a exonerat-o pe reclamantă de plata taxei de 30% pentru jocurile de noroc, încât hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală recursul a fost respins ca nefondat.