ÎCCJ, decizie (scj.ro #85485)

Taxă pentru jocuri de noroc.Obligația plății taxei în

cazul în care societatea comercială autorizată a  încheiat ulterior un

contract de asociere în participațiune cu o altă societate comercială care a

exploatat aparatura jocurilor de noroc

Obligația

plății taxei revine societății comerciale  care a obținut licența și este

deținătoarea aparaturii specifice jocurilor de noroc ce au fost autorizate

.

Secția

de contencios administrativ – decizia nr.2694 din 26 septembrie 2002

Prin sentința civilă nr.196 din  29 iunie 2000, Curtea de Apel Cluj,

Secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondată

acțiunea Societății comerciale „N.P.” formulată în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice pentru anularea deciziei nr.737 din 27 aprilie 2000 emisă de

acest minister.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal încheiat la data de 12 martie 1999, Garda

Financiară-Secția Cluj a stabilit în sarcina reclamantei o obligație fiscală de

47.460.003 lei reprezentând taxa de 30 % pentru jocurile de noroc (40.107.130

de lei) și majorările de întârziere aferente ( 7.352.873 de lei).

In căile de atac în procedura administrativ jurisdicțională procesul-verbal și

obligația fiscală au fost menținute, reclamanta adresându-se instanței de

contencios administrativ împotriva  deciziei nr.737 emisă de Ministerul

Finanțelor Publice la data de 27 aprilie 2000.

Respingând acțiunea, instanța de fond a  motivat că organele fiscale au

stabilit și, respectiv, menținut obligația fiscală în sarcina reclamantei în

mod legal, iar împrejurarea că, pentru perioada octombrie-decembrie 1998

încheiase un contract în participațiune cu o altă societate, nu o exonera de

plata taxei de 30 % pentru jocurile de noroc.

Impotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamanta susținând, în esență,

că instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile legale în materie și a

ignorat contractul de asociere în participațiune încheiat cu o altă societate

comercială, care a exploatat aparatura jocurilor de noroc.

Recursul este nefondat.

Reclamanta a avut „Licența pentru exploatarea jocurilor de noroc” ce i-a

fost  eliberată potrivit prevederilor H.G. nr.130/1997 pentru aprobarea

Regulamentului – cadru  privind autorizarea, organizarea și exploatarea

jocurilor de noroc.

S-a depus la dosar copia unui contract de asociere în participațiune

încheiat  cu Societatea comercială „R.C.” SRL pentru perioada 1 octombrie

1998 – 1 octombrie 1999 având ca obiect desfășurarea activității de bingo,

reclamanta obligându-se să pună la dispoziție spațiul și aparatura de jocuri

necesare și să plătească taxa de licență.

Reclamanta a susținut că, urmare a încheierii acelui contract, taxa de 30%

jocuri de noroc trebuia reținută și virată la bugetul statului de către SC

„R.C.”  susținere care a fost înlăturată în mod legal de către instanța de

fond.

Potrivit prevederilor art.17 alin.2 din Regulamentul cadru privind autorizarea,

organizarea și exploatarea jocurilor de noroc,precum și actualizarea tarifelor

de licență, aprobat  prin H.G. nr.130/1997, în vigoare la data controlului

în cazul unor contracte de asociere în participațiune, întreaga

responsabilitate în fața legii revine deținătorilor aparaturii specifice

jocurilor de noroc care au fost autorizate în condițiile acestui

regulament-cadru.

Ministerul Finanțelor  a emis precizările 126210/1997 potrivit

cărora evidența, calcularea, reținerea și virarea taxei de 30%, cât și depunerea

decontului la organul fiscal se face de către posesorul de licență pentru

desfășurarea jocurilor de noroc.

In concluzie, încheierea contractului de asociere nu a exonerat-o pe reclamantă

de plata taxei de 30% pentru jocurile de noroc, încât hotărârea instanței de

fond fiind temeinică și legală recursul a fost respins ca nefondat.