ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4128/2003

Asupra recursurilor de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69 din 3 martie 2003, Tribunalul Mureș a dispus condamnarea inculpatei B.R. la 16 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), d) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în condițiile art. 64 și art. 71 C. pen. Prin aceeași hotărâre s-a dispus și condamnarea inculpatelor B.L.I. și B.M.R. la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

și art. 99 și următoarele C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Prin aceiași hotărâre a fost condamnat și inculpatul S.F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen. S-a revocat beneficiul suspendării condiționate al executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 266/2000 a Judecătoriei Reghin și s-a dispus executarea alăturată a celor două pedepse, stabilindu-se o rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a respins acțiunea civilă alăturată acțiunii penale promovată de partea civilă B.V. S-a dispus obligarea, în solidar a inculpatelor la plata a câte 250.000 lei rentă lunară în favoarea minorelor B.L.D.

și B.I.D., începând cu 26 noiembrie 2000 și până la majoratul minorilor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: În dimineața zilei de 27 noiembrie 2000, inculpata B.R. și fiicele acesteia, minorele B.M.R. și B.L.I., au lansat în sat zvonul că soțul, respectiv tatăl lor, B.I.D. ar fi plecat la o soră de-a sa și nu s-a mai întors. La data de 6 decembrie 2000, la insistențele martorului B.A., inculpata B.R. a sesizat dispariția soțului său la Postul de poliție, solicitând efectuarea de cercetări pentru identificarea locului în care s-ar afla. Deplasându-se la locuința familiei B., organele de poliție au observat în verandă urme de sânge și într-o roabă cu haine murdare au găsit bluze de damă pătate cu sânge.

Inculpata și copii săi au susținut că sângele provine de la B.M. În după amiaza zilei de 21 mai 2001, martorul D.A., nepotul inculpatei B.R., care de 10 zile locuia în imobilul abandonat de proprietarii a sesizat un miros urât venind dinspre fântână. În acest fel, D.A. a observat în apă un cadavru, considerent pentru care a anunțat poliția. Procedându-se la identificarea cadavrului s-a stabilit că victima este B.I.D., dispărut de la domiciliu încă din noiembrie 2001. Potrivit raportului medico-legal de autopsie, cadavrul se afla în stare avansată de putrefacție, dar s-a stabilit că moartea a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu fractură multieschiloasă, cu fractură tempo-occipitală stângă, cu iradiere biparietală și bază de craniu etaj mijlociu stâng, victima prezentând și fractura coastelor 7, 8, 9 și 10 arc posterior.

S-a reținut că leziunile se puteau produce prin loviri directe repetate cu corp dur și muchie ascuțită, avizul comisiei de control evidențiind intensitatea mare a loviturilor și posibilitatea ca acestea să fi fost aplicate cu muchia unui topor. Deși inițial, cele trei inculpate au susținut că nu au cunoștință despre împrejurările în care a fost omorâtă victima, ulterior, puse în fața rezultatelor cercetării locuinței, au recunoscut că au omorât victima, în urma unei hotărâri luate împreună în dimineața zilei de 26 noiembrie 2000. Au precizat că încă din acel moment au pregătit și adus în casă instrumente pe care intenționau să le folosească, respectiv, un topor, o țeavă metalică, un sucitor din lemn și o toporișcă, hotărându-se să comită omorul seara, când B.I.D.

va dormi, inculpatele procedând întocmai planului întocmit. În seara respectivă, cei trei minori care locuiau cu soții B. au fost culcați în altă cameră. Când s-a întors din sat în ziua de 26 noiembrie 2000, inculpatul și-a bătut soția după care s-a culcat. În timp ce dormea, inculpata B.R. a încercat să-l lovească cu toporul care însă i-a scăpat, lovind victima și trezind-o din somn. Observând ce se petrece, victima și-a lovit soția, aceasta solicitând ajutorul copiilor. În acest context, inculpata B.M.R. a luat toporul căzut și a lovit victima în cap, după care și B.L.I. a luat toporul și a lovit-o tot în cap, la insistențele celor două inculpate, după ce în prealabil și B.R. îl lovise cu toporul în cap. Cele trei inculpate au luat cadavrul victimei, l-au pus într-o pătură și l-au dus la fântâna situată la aproximativ 500 m de casa acestora, au aruncat cadavrul în fântână, după care au acoperit gura fântânii cu un capac.

În ce privește pe inculpatul S.F., s-a reținut că există dubii în privința participației lui la omor, dat este culpabil de nedenunțarea faptei comisă de inculpate, autorităților publice. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpatele, care au susținut că pedepsele aplicate sunt excesive. Prin decizia penală nr. 132 din 3 septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpate, apreciind că în raport de activitatea infracțională desfășurată, pedepsele se înscriu în limitele sancționatoare, neexistând motive care să justifice redozarea acestora. Împotriva hotărârilor, de mai sus, în termen legal au declarat recurs cele trei condamnate.

Cum însă la termenul din 1 octombrie 2003, când recursurile urmau a fi soluționate, nu au fost aduse în instanță, inculpatele minore, aflate în stare de arest, s-a procedat în conformitate cu art. 38 C. proc. pen., dispunându-se disjungerea cauzei, în ce privește soluționarea recursurilor declarate de inculpatele B.L.I. și B.M.R. Prin motivele scrise, cât și orale, inculpata B.R. a criticat hotărârile pronunțate în cauză, în ce privește pedeapsa aplicată, care nu a reflectat împrejurările concrete ale comiterii ei. Critica va fi analizată, în raport de prevederile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., constatându-se a fi nefondată. Recurenta inculpată a fost condamnată la o pedeapsă aproape de limita minimă, deși a comis o infracțiune de omor în condițiile unor agravante care atrag o încadrare calificată a faptei și o răspundere penală agravată.

Modalitatea de concepere și executare a infracțiunii de omor calificat, atragerea minorelor la uciderea tatălui lor, sunt împrejurări care denotă o periculozitate socială deosebită nu numai a faptei, dar și a inculpatei, impunând o sancționare fermă, pe care însă, instanța de fond nu a realizat-o. În acest context, nu se pot reține alte motive care să justifice o coborâre a pedepsei sub limita minimă legală, deoarece pedeapsa astfel stabilită nu ar lua în considerare criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. și nu ar fi de natură să realizeze cerințele înscrise în art. 52 C. pen. Acestea sunt considerentele pentru care recursul declarat de inculpată este nefondat și se va respinge, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată detenția preventivă la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată B.R. va fi obligată și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Cum soluționarea recursurilor inculpatelor minore s-a disjuns, se va fixa termen pentru judecarea lor la 29 octombrie 2003. În această situație se va proceda conform art. 160 d alin. (1) C. proc. pen. și constatându-se legală măsura arestării preventive pentru cele două inculpate minore, se va dispune prelungirea arestării preventive pe timp de 30 zile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.R., împotriva deciziei penale nr. 132/ A din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 mai 2001, la 1 octombrie 2003. Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Disjunge soluționarea recursurilor declarate de inculpatele B.L.I. și B.M.R., împotriva aceleiași decizii și fixează termen de judecată pentru soluționarea acestora, la 29 octombrie 2003. Prelungește arestarea preventivă a inculpatelor de la 2 octombrie 2003, la 31 octombrie 2003. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.