ÎCCJ, Decizia nr. 1164/2002

Competență ratione personae . Legea nr. 29/1990 , art.6, art.18 Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 29/1990, „Judecarea acțiunilor formulate în baza art. 1 din prezenta lege este de competența tribunalului sau a curții de apel în a căror rază teritorială își are domiciliul reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzute de art. 2 și 3 din C. proc. civ.”. Se prevede, deci, o derogare de la principiul dreptului comun, potrivit căruia acțiunile cu caracter personal sunt de competența tribunalului sau curții de apel în raza cărora domiciliază pârâtul (art. 5 C. proc. civ.), legiuitorul înlesnind astfel posibilitatea reclamantului de a introduce acțiunea sa la instanța de domiciliu.

Fiind vorba de o competență ratione personae, reclamantul poate să aleagă instanța în raza căreia domiciliază sau își are sediul pârâtul. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.3531 din 28 octombrie 2003) Reclamantul AN a chemat în judecată Ministerul Administrației Publice și pe OC în calitate de ministru al administrației publice, cerând anularea parțială a Ordinului nr. 261/2001 în ce privește organizarea concursului de secretar general pentru Prefectura județului Constanța din 24 aprilie 2001 și, pe cale de consecință, anularea rezultatului acestui concurs și anularea Ordinului nr. 393/2000 prin care a fost eliberat din funcția de secretar general al prefecturii. A solicitat, de asemenea, reîncadrarea în aceeași funcție cu acordarea drepturilor bănești până la reîncadrare, iar în subsidiar admiterea contestației privind rezultatele concursului desfășurat în zilele de 24 – 25 aprilie 2001, în baza Ordinului nr. 261/2001.

Prin sentința civilă nr. 988/29 iunie 2001 Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ a respins acțiunea ca neîntemeiată. Recursul declarat împotriva sentinței nr. 988 din 29 iunie 2001 a fost soluționat de Curtea Supremă de Justiție prin Decizia nr. 1164/2002, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel Constanța, în temeiul art. 6 din Legea nr. 29/1990, reținând caracterul imperativ al acestei norme. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Administrației Publice (în prezent Ministerul Administrației și Internelor).

În critica formulată, recurentul a arătat că în contencios administrativ competența de soluționare a cauzelor este alternativă, întrucât, pe de o parte, dispozițiile art. 18 din Legea nr. 29/1990 prevăd că această lege se completează cu dispozițiile dreptului comun, iar pe de altă parte, dispoziția art. 6 din Legea nr. 29/1990 este o dispoziție de favoare de care reclamantul nu a înțeles să uzeze. Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 29/1990, „Judecarea acțiunilor formulate în baza art. 1 din prezenta lege este de competența tribunalului sau a curții de apel în a căror rază teritorială își are domiciliu reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzute de art. 2 și 3 din C. proc.

civ.”. Se prevede, deci, o derogare de la principiul dreptului comun, potrivit căruia acțiunile cu caracter personal sunt de competența tribunalului sau curții de apel în raza cărora domiciliază pârâtul (art. 5 C. proc. civ.), legiuitorul înlesnind astfel posibilitatea reclamantului de a introduce acțiunea sa la instanța de domiciliu. Fiind vorba de o competență ratione personae , reclamantul poate să aleagă instanța în raza căreia domiciliază sau își are sediul pârâtul. Astfel, recursul declarat de de Ministerul Administrației și Internelor a fost admis, sentința atacată casată și s-a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel București, Secția de contencios administrativ.