ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 78 din 25 august 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata A., cu privire la Sentința penală nr. 1 din 14 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată, la data de 13 iulie 2020, condamnata A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 1 din 14 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2019, invocând faptul că nu a fost prezentă la termenele de judecată fixate în cauzele aflate pe rolul instanțelor din România întrucât se afla în Spania, iar la revenirea în țară, a fost internată la Spitalele Penitenciar Rahova și Jilava, având grave probleme de sănătate.

Revizuenta a mai arătat că pe teritoriul statului spaniol a executat 2.190 zile închisoare, considerând că acestea nu mai trebuie executate în România.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea de apel a constatat că, prin Sentința penală nr. 1 din 14 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 150 alin. (1) și art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost recunoscută sentința penala nr. 309 din 18 iulie 2016 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 5 - Curtea Regională din Cordoba- Spania, definitivă, la 19 ianuarie 2017, privind pe persoana condamnată A..

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus transferul persoanei solicitate în vederea executării pedepsei de 2190 de zile închisoare aplicată de instanța statului emitent pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 177 bis și art. 188.1 din C. pen. spaniol, având corespondent în dispozițiile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. român, într-un penitenciar din România.

În baza art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 144 din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 73 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat, perioada executată de 547 zile, începând cu data de 15 noiembrie 2017, la zi.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentă, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 453 C. proc. pen., cererea de revizuire fiind inadmisibilă, având în vedere că această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei.

Or, în speță, cererea a fost formulată împotriva Sentinței penale nr. 1 din 14 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2019, prin care, în baza art. 150 alin. (1) și art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută Sentința penală nr. 309 din 18 iulie 2016 pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 5 - Curtea Regională din Cordoba - Spania, definitivă la data de 19 ianuarie 2017, privind pe persoana condamnată A., fiind dispus transferul acesteia într-un penitenciar din România.

Prin urmare, având în vedere că revizuenta a declarat calea de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de reformare, instanța de fond a reținut inadmisibilitatea căii de atac, sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel revizuenta A..

Examinând apelul promovat de revizuenta A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.

Prealabil analizării apelului formulat, Înalta Curte va nota limitele și specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 452 - 459 C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, în acest sens fiind și Decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie își păstrează valabilitatea și în raport de dispozițiile noului C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 și art. 465 din noul C. proc. pen. reluând în esență cazurile de revizuire din legea veche.

Aplicând aceste considerații teoretice la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei. Or, în cauză, revizuenta a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței penale nr. 1 din 14 ianuarie 2019 a Curții de Apel Ploiești, hotărâre pronunțată în procedura de recunoaștere și transfer prevăzută de Legea nr. 302/2004, republicată.

Având în vedere că revizuenta a declarat calea extraordinară de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a reținut inadmisibilitatea căii de atac formulate.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva Sentinței penale nr. 78 din 25 august 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, apelanta revizuentă va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva Sentinței penale nr. 78 din 25 august 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta revizuentă, în sumă de 1.012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM