ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 96/PI/2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală s-a dispus:

În baza art. 5 C. pen., s-a constatat că în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este noul C. pen. intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii de 2 ani, sub supraveghere și potrivit art. 92 C. pen., stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpata A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Satu Mare, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatei să execute următoarea obligație:

a) să frecventeze un program de reintegrare socială, derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Carei sau sau a Primăriei Căpleni, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării măsurilor și obligațiilor stabilite în sarcina inculpatei A. se va face de Serviciul de Probațiune Satu Mare, care va sesiza instanța de judecată în cazurile prevăzute de art. 94 alin. (4) din C. pen.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatei A. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b) C. pen., a interzis inculpatei A., dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității, pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, ce urmează a fi executată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a interzis inculpatei A. dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie.

A fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 1357 și urm. din C. civ., a admis acțiunile civile formulate de persoanele vătămate B., și SC C. SRL, societate în insolvență (lichidator judiciar D. Oradea), și în consecință a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 1.358.373,1 RON, la care se adaugă dobânda legală calculată până la plata efectivă, reprezentând daune materiale în favoarea părților civile.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpata A., la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, aferente fazei de urmărire penală și judecății în primă instanță.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 3 iulie 2018 în dosar nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite și de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, în actul de sesizare s-au reținut, în esență, că, în perioada 9 iulie 2013 - 15 octombrie 2013, în cadrul aceleiași rezoluții infracționale, inculpata A. a falsificat prin alterare, contractele de asistență juridică nr. x/07 noiembrie 2012 și respectiv nr. x din 7 noiembrie 2012, în valoare totală de 300.000 euro, încheiate între Cabinet Individual de Avocat A. și partea civilă SC C. SRL Carei (reprezentată de numiții E. și F. -în calitate de asociați), prin denaturarea materială a conținutului acestora, respectiv prin adăugirea, prin dactilografiere pe calculator, la art. 2 pct. 2.2 din cuprinsul acestora a mențiunii "..., ori în cazul în care nu se reușește vânzarea imobilelor, onorariul se va plăti integral cel târziu până la data de 20 septembrie 2013", după care, la data de 15 octombrie 2013 inculpata le-a folosit cu ocazia formulării cererilor de executare silită adresate executorului judecătoresc G. din Carei, în vederea producerii unor consecințe juridice în cuantum de 300.000 euro, în defavoarea patrimoniului părții civile SC C. SRL Carei (reprezentată de administratorul și asociatul unic B.).

La data de 15 octombrie 2013, în cadrul aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea de mijloace frauduloase, inculpata A. a indus în eroare partea civilă SC C. SRL Carei (reprezentată de B., în calitate de asociat și administrator), prin intermediul executorului judecătoresc G., căruia i-a prezentat ca adevărate unele fapte mincinoase (respectiv faptul că cele două contracte de asistență juridică nr. x și nr. y din 7 noiembrie 2012 astfel falsificate, sunt reale, contracte depuse alături de cererile de executare silită la BEJ G.), în scopul obținerii pentru sine, prin intermediul Cabinetului Individual de Avocat A., a unui folos patrimonial injust cuantificat la suma de 300.000 euro.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarea situație de fapt.

Inculpata A., în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Satu Mare, începând cu anul 2007, a încheiat un contract de asistență juridică cu SC H. SRL Oradea, prestația sa constând în redactarea de acte, transcrieri terenuri și intabulări la C.F., asistarea, reprezentarea, acordarea de consultații juridice, redactarea de acte, cereri și alte căi de atac, forme de executare, precum și alte activități prevăzute de Legea nr. 51/1995, stabilindu-se de comun acord onorariul lunar al inculpatei la suma de 3.000 euro, cu posibilitatea renegocierii onorariului prin acordul ambelor părți.

În această perioadă, inculpata A., conform obiectului contractului de asistență juridică de mai sus, a verificat actele de proprietate aferente unor suprafețe de aproximativ 950 ha. teren extravilan (aproximativ 5% din respectiva suprafață de teren fiind dobândită de SC H. SRL Oradea urmare a acțiunilor în prestație tabulară formulate și susținute de către inculpata A. în fața instanței de judecată), acte ce i-au fost predate, de fiecare dată, de către martorii E. și F., precum și de către numitul I., cei trei desfășurându-și activitatea în cadrul SC H. SRL Oradea ca și agenți imobiliari, în baza unor contracte de prestări servicii încheiate cu această entitate economică.

În continuare, Curtea a reținut că reprezentanții SC H. SRL Oradea nu și-au mai achitat obligațiile contractuale stipulate în Contractul de asistență juridică nr. x din 22 noiembrie 2007, astfel încât inculpata A., la data de 28 ianuarie 2010, conform art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, în vigoare la data respectivă care prevede că persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) și (2), trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de a 15 zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost emisă, a emis factura nr. x/2010 pe care i-a predat-o beneficiarului SC H. SRL Oradea și prin care a atestat faptul că SC H. SRL Oradea are o datorie față de Cabinetul Individual de Avocat A. în suma de 214.200 RON, urmare a activităților juridice desfășurate de către aceasta, în perioada iunie 2008 - ianuarie 2010.

La aceeași dată, inculpata A. a formulat o cerere adresată Biroului de Executor Judecătoresc J. prin care a solicitat executarea silită a debitorului SC H. SRL Oradea, care între timp a intrat în insolvență, în vederea recuperării onorariilor restante, cuantificate la suma de 51.000 euro (214.200 RON).

Ulterior, la finele anului 2010, inculpata împreună cu martorii E. și F., care anterior au lucrat pentru SC H. SRL, au decis inițierea unei noi afaceri împreună, în același domeniu agricol (tranzacții cu terenuri), sens în care, cei doi martori, la data de 20 ianuarie 2011 au înființat SC C. SRL Carei, în care ambii au avut calitatea de administratori și asociați cu câte 50 părți sociale fiecare.

Afacerea inițiată de cei trei, consta în achiziționarea de către partea civilă SC C. SRL Carei, a 3.600 ha. de terenuri agricole, situate pe raza județului Satu Mare, Mehedinți și respectiv Dolj, terenuri care se aflau în portofoliul a două societăți comerciale aflate în insolvență, respectiv SC H. SRL Oradea și SC K. SRL Oradea. Terenurile agricole urma să fie achiziționate la un preț rezonabil (1.200 - 1.300 euro/ha) și ulterior să fie valorificate la un preț mai mare, astfel încât să se obțină un profit.

În ce o privește pe inculpata A., aceasta urma să-i reprezinte pe cei doi martori și SC C. SRL Carei din punct de vedere juridic în vederea efectuării tuturor tranzacțiilor imobiliare prefigurate.

Singura problemă care stătea în calea bunei derulări a respectivei afaceri era faptul că martorii E. și F. nu dispuneau de sumele de bani necesare achiziționării terenurilor aflate în portofoliul celor două societăți aflate în insolvență, astfel încât au căutat un investitor care să dispună de importante sume de bani.

Curtea a observat că după o perioadă de 1 an și jumătate în care afacerea nu a putut debuta din lipsa finanțării, în vara anului 2012, martorul E. a identificat un potențial investitor străin, în persoana unui cetățean cipriot care aparent credita SC L. SRL Satu Mare, administrată de martorul M.. Prin urmare, în urma negocierilor purtate cu numitul M., la data de 21 august 2012, la Cabinetul Individual de Avocat A. s-a încheiat un contract de promisiune bilaterală între SC C. SRL Carei, în calitate de promitent vânzător, reprezentată de administratorii - asociații F. și E. și SC L. SRL Satu Mare, în calitate de promitent cumpărător, reprezentată de administratorul M.. Obiectul contractului a constat promisiunea definitivă și irevocabilă din partea SC C. SRL Carei de a valorifica către SC L. SRL Satu Mare terenuri extravilane prin cesiunea drepturilor născute din cumpărarea titlurilor de proprietate, cu adeverințe, precum și a titlurilor înregistrate în CF, situate pe raza județului Satu Mare (aproximativ 950 ha.) la prețul de 2.500 euro/ha., respectiv la prețul de 2.000 euro/ha., precum și suprafața de aproximativ 2.600 ha. terenuri extravilane aflate pe raza județului Dolj, la prețul de 1.800 euro/ha.

În calitatea sa de avocat, inculpata A., după ce la data de 5 noiembrie 2012 a luat la cunoștință demararea afacerii, respectiv conținutul unor promisiunii bilaterale ce urmau a fi încheiate între SC C. SRL Carei și SC L. SRL Satu Mare, precum și rezultatul negocierilor purtate de martorul E. cu martorul N.-reprezentant al SC D. Oradea, administratorul judiciar al SC H. SRL Oradea și SC K. SRL Oradea, le-a comunicat martorilor, pretențiile sale financiare în vederea efectuării tranzacțiilor reprezentând cele 3.600 de ha. teren extravilan, respectiv un total de 300.000 euro, mai precis 150.000 euro pe relația SC C. SRL Carei cu SC H. SRL Oradea și respectiv 150.000 euro pe relația SC C. SRL Carei cu SC K. SRL Oradea, terenuri care potrivit promisiunii bilaterale mai sus menționate urmau a fi transmise către SC L. SRL Satu Mare.

În concret, prestația inculpatei A. consta în verificarea și clarificarea tuturor actelor de proprietate ale terenurilor respective, în vederea realizării corespunzătoare a tranzacționării lor succesive către SC C. SRL Carei și ulterior către SC L. SRL Satu Mare.

Prin urmare, la data de 7 noiembrie 2012, la Cabinetul Individual de Avocat al inculpatei A., fiind prezenți martorii E. și F., inculpata A. a dactilografiat la calculator două contracte de asistență juridică (singurele redactate în această formă în cursul anului 2012, întrucât, potrivit susținerilor inculpatei A., pe cele tipizate pe care le utiliza în mod uzual nu a existat spațiu suficient pentru a descrie "in extenso" obiectul contractelor), iar după ce acestea au fost citite de către suspecții E. și F., care au fost de acord cu conținutul acestora le-au semnat și au aplicat ștampila SC C. SRL Carei, după care inculpata A. le-a atribuit numerele x și respectiv y, le-a semnat și ștampilat, iar ulterior câte un exemplar din respectivele contracte l-a predat suspectei F.

În concret, contractul de asistență juridică nr. x din 7 noiembrie 2012 a avut ca obiect asistența juridică pe perioada derulării promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate de către SC C. SRL Carei (client) cu SC H. SRL Oradea, respectiv SC D. Oradea (după caz, asistarea, reprezentarea, acordarea de consultații juridice, redactarea și semnarea de acte, cereri și alte căi de atac, forme de executare, mediere, operațiuni fiduciare, domicilieri de firme precum și orice alte activități prevăzute de Legea nr. 51/1991) pentru clientul SC C. SRL Carei, iar onorariul convenit de ambele părți a fost cuantificat la suma de 150.000 euro .

De asemenea, contractul de asistență juridică nr. y din 7 noiembrie 2012 a avut ca obiect asistența juridică pe perioada derulării promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate de către SC C. SRL Carei (client) cu SC K. SRL Oradea, respectiv SC D. Oradea (după caz, asistarea, reprezentarea, acordarea de consultații juridice, redactarea și semnarea de acte, cereri și alte căi de atac, forme de executare, mediere, operațiuni fiduciare, domicilieri de firme precum și orice alte activități prevăzute de Legea nr. 51/1991) pentru clientul SC C. SRL Carei, iar onorariul convenit de ambele părți a fost cuantificat la suma de 150.000 euro .

În continuare, Curtea a reținut că în cuprinsul celor două contracte de asistență juridică originale predate organului de urmărire penală de către inculpata A., la art. 2 pct. 2.2, se prevede faptul că onorariul se va plăti de către client (SC C. SRL Carei) la vânzarea imobilelor ce fac obiectul promisiunii de vânzare cumpărare, ori în cazul în care nu se reușește vânzarea imobilelor, onorariul se va plăti integral cel târziu până la data de 20 septembrie 2013.

Trebuie reținut și faptul că biroul inculpatei A. se află în aceeași clădire cu cel al martorei F. (aceasta fiind printre altele și mediator), despărțite fiind de un hol, având acces permanent una în biroul celeilalte. Astfel, după semnarea și parafarea celor două contracte de asistență juridică de către părți, inculpata i-a predat martorei F. câte un exemplar, pe care aceasta din urmă le-a îndosariat într-un biblioraft, alături de celelalte documente ale societății SC C. SRL.

a. În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În esență prin actul de sesizare se susține că inculpata A., după momentul încheierii celor două contracte de asistență juridică nr. x din 7 noiembrie 2012 și y din 7 noiembrie 2012, și respectiv, anterior datei de 15 octombrie 2013, ar fi falsificat prin alterare aceste contracte adăugând prin dactilografiere pe calculator, la art. 2 pct. 2.2 mențiunea "ori în cazul în care nu se reușește vânzarea imobilelor, onorariul se va plăti integral cel târziu până la data de 20 septembrie 2013", după care, la data de 15 octombrie 2013 inculpata a folosit contractele astfel falsificate cu ocazia formulării cererilor de executare silită adresate executorului judecătoresc G. din Carei, în vederea producerii unui prejudiciu în sumă de 300.000 euro părții civile SC C. SRL Carei, reprezentată de administratorul și asociatul unic B.

Având în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, Curtea a reținut existența acestei infracțiuni, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit declarațiilor martorilor F. și E., aceștia susțin faptul că urmare a discuțiilor purtate cu inculpata, s-au înțeles ca onorariul acesteia, în sumă de 300.000 euro, să fie achitat integral la data la care SC C. SRL înstrăinează terenurile agricole mai sus amintite către o terță persoană, cu alte cuvinte, după ce vor dispune efectiv de sumele de bani necesare. Cu toate acestea, nu se poate reține această infracțiune în sarcina inculpatei A., în lipsa unor dovezi neechivoce care să confirme faptul că cele două contracte de asistență juridică au fost într-adevăr falsificate prin modificarea (completarea) ulterioară a termenului de plată.

Nefiind nicio probă certă la dosar care să confirme modificarea frauduloasă a celor două contracte de asistență juridică de către inculpată, Curtea, prin încheierea din data de 24 mai 2019, a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice, de către Laboratorul Interjudețean Timișoara. Astfel, din concluziile raportului de expertiză nr. x din 30 august 2019, Curtea a reținut că prima și a doua pagină din Contractele de asistență juridică nr. x din 7 noiembrie 2012 și y din 7 noiembrie 2012, prezintă aceleași caracteristici de imprimare și hârtie. De asemenea, frazele de la pct. 2.2 din cuprinsul celor două documente, au fost scrise odată cu întreg textul actului. Prin urmare nu se constată nici o modificare a conținutului textului celor două contracte de asistență juridică mai sus menționate.

Simpla afirmație a celor doi martori O. (care inițial au avut calitatea de suspecți) care pretind că au avut o altă înțelegere cu inculpata A. privitor la modalitatea sau termenele de plată a onorariilor cuprinse în cele două contracte de asistență juridică, nu poate duce la concluzia falsificării acestora de către inculpată, în lipsa altor mijloace de probă care să probeze aceste fapte. Este foarte posibil ca inculpata să fi redactat inițial în acest fel contractele, bazându-se că martorii vor semna fără să citească clauza în discuție (lipsa de atenție și încrederea reciprocă). De asemenea este o altă posibilitate ca cele două contracte să fi fost redactate ulterior (după momentul în care creditarea societății C. de către partea civilă B. cu o sumă importantă de bani, a devenit o certitudine) cu bună știință cu sau fără știința (complicitatea) celor doi martori O.

Față de cele de mai sus, Curtea a apreciat că în ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a), întrucât fapta nu există.

b. În ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. (astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin încheierea din data de 25 octombrie 2019).

Curtea a reținut că în actul de sesizare, acuzația constă în faptul că inculpata A., la data de 15 octombrie 2013, prin folosirea de mijloace frauduloase, a indus în eroare partea civilă SC C. SRL Carei (reprezentată de B., în calitate de asociat și administrator), prin intermediul executorului judecătoresc G., căruia i-a prezentat ca adevărate unele fapte mincinoase (respectiv faptul că cele două Contracte de asistență juridică nr. x și nr. y din 7 noiembrie 2012 astfel falsificate, sunt reale, contracte depuse alături de cererile de executare silită la BEJ G.), în scopul obținerii pentru sine, prin intermediul Cabinetului Individual de Avocat A., a unui folos patrimonial injust cuantificat la suma de 300.000 euro,

Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Curtea a analizat dacă și în ce măsură activitatea inculpatei A. în calitate de avocat (consilier juridic) al părții civile SC C. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen.. Astfel, mijlocul fraudulos folosit la săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune poate reprezenta în sine o infracțiune, (caz în care se aplică regulile de la concursul de infracțiuni), sau nu.

Prin urmare, din declarațiile inculpatei, coroborate cu declarațiile martorilor audiați și potrivit actelor de la dosar, Curtea a constatat că inculpata A. a desfășurat următoarele activități specifice.

La data de 7 noiembrie 2012, a redactat cele două contracte de asistență juridică, nr. 2696 și nr. 2697, pe care le-a semnat și parafat împreună cu martorii F. și E., aceștia din urmă în calitate de reprezentanți (asociați și administratori) ai SC C. SRL.

Tot în data de 7 noiembrie 2012, inculpata împreună cu cei doi martori O., s-au deplasat la Biroul Notarului Public P. din Oradea, unde au încheiat și semnat promisiunile de vânzare cumpărare a terenurilor agricole (conform anexelor) dintre SC C. SRL și SC H. SRL Oradea, respectiv SC K. SRL Oradea, ultimele două societăți fiind în insolvență, reprezentate de administratorul judiciar N. .

În esență cele două promisiuni de vânzare-cumpărare, prevedeau faptul că promitentele cedente (SC H. SRL Oradea și SC K. SRL Oradea), se obligau să cesioneze către SC C. SRL toate drepturile născute din cumpărarea terenurilor, la un preț prestabilit. Astfel, SC H. SRL Oradea urma să cedeze drepturile de proprietate privitor la aprox. 950 ha teren, pentru suma de 1.350 euro/ha, iar SC K. SRL Oradea, aprox. 2.600 de ha, la un preț de 1.200 euro/ha. tranzacțiile urmau a fi efectuate în anumite condiții și anume, până la data de 23 noiembrie 2012, SC C. urma să depună pe numele promitentelor cedente 3% din valoarea terenurilor, iar până la data de 31 decembrie 2012, tranzacțiile urmau a fi finalizate. Ulterior, prin acte adiționale legalizate termenele pentru finalizarea tranzacțiilor au fost prorogate până la data de 30 iunie 2013 (încheierile nr. 4 și 5 din 28 noiembrie 2012, .

În continuare, la data de 19 noiembrie 2012, inculpata A., în calitate de avocat al părții civile SC C. SRL, a încheiat, parafat și semnat contractele de colaborare nr. x și respectiv y, încheiate între partea civilă SC C. SRL și SC L. SRL, prin care cea dintâi se obligă să vândă celei de-a două terenurile agricole achiziționate de la SC H. SRL Oradea și SC K. SRL Oradea, în condițiile și la prețul stabilit. .

La data de 05.03.2013, inculpata A., în calitate de avocat al părții civile SC C. SRL, a încheiat, parafat și semnat o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată între partea civilă SC C. SRL și SC L. SRL, cu privire la vânzarea acelorași terenuri agricole.

Curtea a reținut că afacerea nu s-a derulat astfel cum era prefigurat, astfel că partea civilă SC C. SRL Carei a solicitat SC K. SRL Oradea și SC H. SRL Oradea, reprezentate de administratorul judiciar SC D. Oradea, replanificarea termenelor stipulate în cuprinsul promisiunilor de vânzare cumpărare încheiate la data de 07 noiembrie 2012 și a actelor adiționale, la data de 9 iulie 2013. Aceste replanificări au fost acceptate în următoarele condiții: până la data de 31 iulie 2013, constituirea unui avans de minim 100.000 euro; până la data de 20 septembrie 2013 să fie tranzacționate, drepturi cesionate în valoare de 1.000.000 euro, iar până la data de 30 decembrie 2013, termen final, să fie încheiate toate tranzacțiile și plățile ce decurg din promisiunile de vânzare cumpărare încheiate la data de 7 noiembrie 2012 la Biroul Notarului Public P., termene despre care SC C. SRL Carei a fost încunoștințată prin comunicările întocmite de către administratorul judiciar N. și despre care, în mod nemijlocit, a luat la cunoștință și inculpata A., în calitatea sa de avocat al acestei din urmă entități economice.

Mai departe, Curtea a reținut că SC L. SRL Satu Mare nu și-a respectat obligațiile asumate privind virarea în contul SC C. SRL Carei, cu titlu de avans, a sumelor de bani prevăzute în contractele de colaborare și în cuprinsul promisiunii de vânzare cumpărare, în vederea achiziționării de către aceasta din urmă entitate economică a terenurilor extravilane de la SC K. SRL Oradea și SC H. SRL Oradea, în scopul revânzării ulterioare a acestora către SC L. SRL Satu Mare.

Prin urmare, astfel cum reiese din declarațiile martorilor E. și F., aceștia în calitate de administratorii și asociații SC C. SRL Carei, au încetat orice discuții ori negocieri cu reprezentantul SC L. SRL Satu Mare (martorul M. -în prezent decedat) și au încercat să identifice o altă persoană interesată să investească sume importante de bani în afacerea cu terenuri.

Astfel cum arată și inculpata A. în declarațiile, în vara anului 2013, martorii O. s-au prezentat la biroul de avocat al inculpatei împreună cu martorul Q. și partea civilă B., acesta din urmă fiind interesat să investească banii necesari derulării tranzacțiilor cu terenuri inițiate de martorii (frații) O., împreună cu inculpata A.

Curtea a apreciat că acesta a fost momentul în care inculpata A. a luat hotărârea infracțională cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și anume când a intervenit în afacere partea civilă B., acesta urmând să crediteze din surse financiare proprii, SC C., cu o importantă sumă de bani. Această concluzie se poate deduce din modul în care inculpata a acționat în prezența acestuia de la bun început astfel cum a arătat și partea civilă B. în declarația dată în cursul urmăririi penale .

Astfel, din declarația dată de partea civilă B. în cursul urmăririi penale reiese că inculpata A. de la bun început i-a ascuns acestuia împrejurarea că avea calitatea de avocat al SC C. SRL Carei (aspect contrar fiind atestat fără dubii de cele două contracte de asistență juridică mai sus arătate), declarând în mod mincinos că este avocata fraților O.

Având în vedere poziția procesuală a inculpatei, de nerecunoaștere a acuzațiilor formulate prin actul de sesizare, în cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii F., E., Q., G. și R. De asemenea, s-a efectuat un raport de expertiză criminalistică și s-au depus mai multe înscrisuri.

Potrivit declarației părții civile B., coroborată cu declarațiile inculpatei și a martorilor E., F. și R., acesta a înțeles să finanțeze afacerea cu terenuri agricole inițiate de martorii O., cu condiția de a prelua SC C. SRL, în sensul de a devenii unic asociat și administrator al acestei entități. De menționat faptul că martorul R., avea și are în continuare calitatea de avocat, fiind persoana de încredere a părții civile B.

Curtea a reținut că preluarea SC C. SRL de către partea civilă B. a avut loc în două etape, actele fiind întocmite de martorul R. în cabinetul său avocațial, astfel cum acest martor s-a înțeles cu inculpata A. Cu privire la acest aspect martorul a arătat că ….am avut o discuție colegială cu inculpata A. cu privire la cine urmează să întocmească actele, întrucât ambii aveam calitatea de avocați și fiind în biroul meu de avocat, am căzut de acord să le întocmesc eu. Prin urmare, este evident faptul că avocatul părții civile B. a perceput-o pe inculpată ca fiind avocata părții civile SC C. SRL. Din declarațiile martorilor reiese în mod cert faptul că inculpata A. a fost prezentă în calitatea sa de avocat la ambele întâlniri.

Prima întâlnire a avut loc la data de 26 iulie 2013, în biroul martorului R., fiind prezentă partea civilă B., martorii Q., E. și F., ultimii doi fiind însoțiți de inculpata A.. La aceea dată, ambele părți au acceptat condițiile de cesionare ale părților sociale ale SC C. SRL Carei, prima etapă constând în majorarea capitalului social al societății pentru ca partea civilă B. să devină acționar majoritar și unic administrator, martorul R., în calitatea sa de avocat, a întocmit hotărârea cu dată certă nr. 62/26 iulie 2013, având la dispoziție doar acele documente ale societății strict necesare pentru efectuarea cesiunii.

Foarte relevant este faptul că imediat după redactarea hotărârii de mai sus, în prezența acelorași persoane, martorul R. a întocmit o declarație redactată la calculator în numele martorilor E. și F. prin care aceștia, în calitate de foști administratori, au declarat pe proprie răspundere că "azi 26 iulie 2013 data semnării hotărârii înscrisă în registrul special de dată certă sub nr. x din 26 iulie 2013 SC C. SRL Carei nu are datorii prezente sau viitoare față de mine, nici față de terți, nici față de stat și nu are semnate contracte în derulare care ar fi susceptibile să genereze astfel de datorii", declarație pe care suspecții au semnat-o în fața celorlalte persoane prezente, inclusiv a inculpatei A., care nu a contestat starea patrimonială a SC C. SRL Carei declarată de către foștii administratori .

Curtea a reținut din declarația martorului R. că în urma discuțiilor purtate în legătură cu datoriile societății C. SRL între persoanele de mai sus, s-a stabilit faptul că societatea are o datorie față de martorul Q., aspect confirmat și de acest martor, datorie generată de un contract de agenție încheiat la data de 26 iunie 2013 între SC C. SRL Carei și acesta din urmă, datorii despre care partea civilă B. a fost în cunoștință de cauză. În acest context martorul R. a consemnat olograf, în continuarea respectivei declarații "cu excepția datoriilor către Q." după care a semnat-o și acesta olograf.

În continuare, Curtea a reținut că toate persoanele prezente în biroul avocatului R. au stabilit să se reîntâlnească, în același loc, în data de 20 august 2013, în vederea întocmirii unei noi hotărâri privind cesionarea tuturor părților sociale ale SC C. SRL Carei în favoarea părții civile B., precum și faptul că până la data respectivă martorul R. să se deplaseze la Carei pentru a prelua toate documentele SC C. SRL Carei precum și actele contabile ale acestei societăți.

Astfel potrivit declarației martorului R., ulterior datei de 26 iulie 2013, acesta, însoțit fiind de martorul Q. s-au deplasat la Carei unde în biroul de mediator al martorei F. s-a întâlnit cu aceasta, cu martorul E. și cu inculpata A., ocazie cu care i s-au predat martorului R. actele SC C. SRL Carei care se aflau îndosariate într-un biblioraft, iar ulterior s-a deplasat cu acesta la contabila firmei de unde a primit și actele contabile ale societății comerciale.

Nici cu această ocazie, nici martorii O. și nici inculpata A. nu i-au comunicat nimic martorului R. despre existența celor două contracte de asistență juridică încheiate între SC C. SRL și inculpată, contracte care în mod evident și cert, angajau societatea în viitorul apropiat, fiind totodată deosebit de oneroase.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, martorul R. a susținut în mod constant că cele două contracte de asistență juridică nu s-au aflat în biblioraftul respectiv alături de celelalte acte privind înființarea SC C. SRL Carei.

Faptul că, deși avea o obligație legală expresă, inculpata A. nu a comunicat nimănui până la acest moment despre existența celor două contracte de asistență juridică, pe baza cărora în mai puțin de două luni urma să primească de la SC C., reprezentată de partea civilă B. după data de 26 iulie 2013, nu mai puțin de 300.000 euro, coroborat cu faptul că inculpata cunoștea că acesta din urmă urmează să respecte niște termene și în consecință să finanțeze consistent societatea cu mai multe milioane de euro, văzând și faptul că inculpata avea acces permanent în biroul martorei F. unde se aflau și documentele SC C. SRL, inclusiv contractele de asistență juridică (astfel cum a declarat și această martoră dar și inculpata), scoate în evidență încă o dată intenția frauduloasă a inculpatei de a trece la executarea silită a sumelor de bani reprezentând onorariul său, potrivit celor două contracte de asistență juridică, în mod clandestin, mai precis fără cunoștința noului administrator al SC C. SRL. Mai mult, cele două contracte de asistență juridică nu au fost înscrise în registrul de evidență al cabinetului de avocat al inculpatei, deși era obligată să facă acest lucru. Prin urmare, supoziția procurorului de caz, care a arătat că cel mai probabil inculpata a sustras cele două contracte din biblioraftul aflat în biroul martorei F., reprezintă un scenariu posibil și plauzibil în acest context.

În continuare, pentru finalizarea procedurii privind cesionarea tuturor părților sociale ale SC C. SRL Carei, conform înțelegerii prealabile, la data de 20 august 2013, tot în biroul martorului R. s-au prezentat partea civilă B., martorul Q., precum și martorii E. și F. însoțiți de inculpata A., ocazie cu care martorul R. a redactat hotărârea cu dată certă nr. 68 din 20 august 2013, potrivit căreia martorii E. și F. și partea civilă B., în calitate de asociați, au hotărât cesionarea de către cei dintâi a câte 10 părți sociale în valoare de 10 RON fiecare, însumând suma totală de 200 RON în favoarea părții civile B., iar după cesionare, martorii ... și-au pierdut calitatea de asociați, partea civilă B. devenind asociat unic și administrator .

Tot la aceeași dată, martorul R. a redactat o convenție încheiată între martorul Q. și martora F., conform căreia 50% din profitul obținut de martorul Q. în baza convenției încheiate de acesta din urmă cu partea civilă B. îi va reveni suspectei F., condiție sub care a fost acceptată de către aceasta din urmă și de către martorul E., cesionarea părților sociale ale SC C. SRL Carei către partea civilă B. .

Curtea a reținut că nici cu această ocazie, deși fiind prezentă la cesiune, inculpata A. nu i-a comunicat lui B., în calitatea sa dobândită de unic asociat și administrator al SC C. SRL, faptul că, potrivit celor două contracte de asistență juridică încheiate cu această din-urmă entitate economică, societatea urmează ca peste o lună să-i plătească un onorariu în sumă de 300.000 euro. Mai mult, de la data de 20 august 2013, inculpata nu a mai luat legătura cu partea civilă B., nici pentru a-i comunica acestuia obligațiile care izvorăsc din obiectul celor două contracte de asistență juridică și cu atât mai puțin pentru a-i aduce acestuia din urmă la cunoștință despre existența acestora.

Trebuie precizat că urmare a cesiunii SC C. SRL, inculpata A. a rămas în continuare avocata acestei societăți în baza celor două contracte de asistență juridică, astfel încât inacțiunea inculpatei constând în lipsa totală de comunicare cu clientul său, contravine statutului său de avocat. Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și potrivit art. 91 alin. (1) și (2), art. 115 - 116 și art. 145 din Statutul profesiei de avocat, dispoziții legale aflate în vigoare în perioada 2012 - 2013), "avocatul are obligația să informeze rezonabil clientul în legătură cu situația curentă a asistenței și a reprezentării și de a răspunde cu promptitudine oricăror solicitări de informare din partea clientului, precum și faptul că, în cazul în care clientul este o persoană juridică, obligația avocatului este de a informa exclusiv reprezentanții legali sau persoanele expres desemnate în contract în acest scop".

Curtea a constatat că inculpata A., nu doar că nu a informat în mod rezonabil clientul său (reprezentantul legal în speță) despre starea societății SC C. SRL, ci mai mult, nu a comunicat în nici un fel cu privire la calitatea sa, pe care a ținut-o ascunsă de partea civilă B.. Prin urmare, este evident faptul că în situația în care inculpata avea un comportament onest, trebuia să comunice de la bun început cu partea civilă atât cu privire la calitatea sa, cât și cu privire la datoria societății față de ea potrivit obiectului celor două contracte de asistență juridică.

Este evident că în virtutea celor două contracte de asistență juridică din 7 noiembrie 2012, care urmau a produce efecte ulterior cesiunii societății SC C. SRL, inculpata A. și-a păstrat calitatea de avocat al acestei entități economice și după cesiune, iar din momentul în care a devenit administrator partea civilă B. (26 iulie 2013), inculpata avea obligația de a-l încunoștința pe acesta despre existența contractelor de asistență juridică.

Având în vedere că și martorii E. și F., aveau posibilitatea de a comunica părții civile B. toate aspectele de mai sus, motiv pentru care inițial aceștia au fost cercetați penal în calitate de suspecți, totuși au avut explicații credibile, precizând că nici cu ocazia negocierilor purtate privind cesionarea SC C. SRL Carei, nici cu ocazia semnării hotărârilor privind cesionarea părților sociale ale respectivei societăți comerciale, nu au comunicat părții civile sau avocatului acestuia despre existența celor două contracte de asistență juridică încheiate la data de 7 noiembrie 2012 cu inculpata, întrucât, pe de o parte, au prezumat că acestea se află îndosariate împreună cu celelalte acte ale firmei în biblioraftul aflat în biroul său de mediator și pe care l-a predat martorului R., iar pe de-altă parte, au considerat că aceste contracte nu sunt de natură să mai producă efecte juridice, întrucât nu a fost îndeplinit obiectul de activitate descris în cuprinsul acestora de către inculpata A. și ca atare, le-au considerat "nule".

În continuare, Curtea a reținut că partea civilă B., după preluarea SC C. SRL, în perioada 29.07-20 noiembrie 2013, a creditat această societate cu suma de 4.000.000 euro, care în mare parte, a fost folosită la achiziționarea de terenuri extravilane de la cele două societăți comerciale mai sus arătate, aflate în insolvență.

Curtea a mai reținut că inculpata, avea cunoștință de acordul din 9 iulie 2013 privind schimbarea termenelor de lucru, acceptate de către administratorul judiciar SC D. Oradea, potrivit căruia, până la data de 20 septembrie 2013 se vor tranzacționa drepturile cesionate în valoare de 1.000.000 euro, respectiv SC C. SRL Carei urma să fie creditată cu cel puțin această sumă în vederea tranzacționării drepturilor cesionate de către SC K. SRL Oradea și SC H. SRL Oradea. Cu toate acestea, așa cum rezultă din prima parte a prezentei sentințe, prin care s-a arătat faptul că cele două contracte nu au fost falsificate prin adăugarea ulterioară a unui termen final de plată (20 septembrie 2019), ca o coincidență, aceste contracte prevăd ca limită a termenului de plată a onorariului, exact data de 20 septembrie 2013.

Prin urmare cea mai plauzibilă explicație, neanalizată de procurorul de caz, este ca cele două contracte să fi fost refăcute în integralitatea lor de inculpata A., la o dată ulterioară (după data de 9 iulie 2013), cu sau fără complicitatea martorilor . . . . . . . . . .Logica acestei supoziții rezidă în faptul că, după data de 9 iulie 2013 inculpata știa cu certitudine că la data de 20 septembrie 2013, în conturile SC C. SRL se va afla o importantă sumă de bani, coroborat cu faptul că inculpata avea acces permanent în biroul martorei F., astfel încât să poată sustrage din biblioraftul cu actele societății, cele două contracte de asistență juridică. Cu toate acestea, situația de fapt de mai sus, prezumată de Curte, nu influențează în nici un fel întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, dar explică rezultatul expertizei grafoscopice.

Un alt aspect important probat de actele de la dosar și precizat de martorul R. și de care a profitat inculpata A., este faptul că după preluarea SC C. SRL Carei de către partea civilă B., sediul social al acestei entități economice a rămas pentru o perioadă de câteva luni același, și anume în municipiul Carei, str. x, adresă care reprezintă domiciliul numitei S., mama martorilor E. și F.

Ulterior, fără a mai emite facturi fiscale așa cum avea obligația legală și fără să ia legătura în vreun fel cu reprezentantul SC C. SRL, partea civilă B., inculpata A., la data de 15 octombrie 2013, a formulat două cereri de executare silită a contractelor de asistență juridică nr. x și nr. y din 7 noiembrie 2012, adresate BEJ G. și înregistrate sub nr. x și nr. 156/2013, iar toate actele încheiate de executorul judecătoresc în cursul procedurii de executare silită au fost comunicate la sediul din Carei al SC C., astfel încât noul administrator al societății sau avocatul acestuia au fost în imposibilitate de a lua la cunoștință de existența acestora și, implicit, de declanșarea procedurii de executare silită în detrimentul patrimoniului SC C. SRL Carei. Cu alte cuvinte, inculpata fiind în deplină cunoștință de cauză cu privire la faptul că reprezentantul SC C. SRL nu are cunoștință de existența vreunei datorii, cunoscând faptul că în conturile SC C. sunt suficienți bani dar știind totodată că reprezentantul societății nici nu va lua cunoștință de o eventuală executare silită (având în vedere că nu s-a modificat încă sediul societății) în mod clandestin a demarat procedura executării silite a celor două contracte de asistență juridică nr. x și nr. y din 7 noiembrie 2012 în scopul obținerii pentru sine a unui folos patrimonial injust cuantificat la suma de 300.000 euro.

Apărarea inculpatei A., care a arătat că lucrează în general cu persoane fizice și nu știa că în cazul în care acordă asistență juridică unei persoane juridice trebuie să emită factură pentru a încasa onorariul, este doar o apărare conjuncturală pentru a-și justifica activitatea infracțională, nefiind luată în seamă de Curte. Astfel, așa cum s-a arătat în partea introductivă a prezentei sentințe, inculpata începând cu anul 2007, a încheiat un contract de asistență juridică cu SC H. SRL Oradea, iar în momentul în care societatea nu și-a îndeplinit obligația de a-i achita onorariul, a emis factura nr. x/2010 pe care a predat-o reprezentantului SC H. SRL Oradea și prin care a atestat faptul că SC H. SRL Oradea are o datorie față de Cabinetul Individual de Avocat A. în suma de 214.200 RON, urmare a activităților juridice desfășurate de către aceasta, în perioada iunie 2008 - ianuarie 2010. Pe de-altă parte, inculpata este o profesionistă și nu poate invoca o astfel de apărare. În realitate, motivul pentru care inculpata nu a emis facturi fiscale pe care să le aducă la cunoștința beneficiarului, nu este pentru că nu i-a cerut nimeni, ci pentru că în felul acesta demasca intenția sa frauduloasă de a-l păcălii pe partea civilă B., care în acest fel putea contesta existența datoriei.

În mod corect s-a arătat în actul de sesizare că potrivit dispozițiilor art. 155 lit. a) din Legea nr. 571/2003 (text valabil la data de 20 septembrie 2013) persoana impozabilă Cabinet Individual de Avocat A. trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar și în situația unor livrări de bunuri sau prestări de servicii efectuate, facturi ce trebuiau emise fără TVA întrucât, conform documentelor contabile ale Cabinet Individual de Avocat A., la data de 20 septembrie 2013 (data scadentă a contractelor de asistență juridică) acest cabinet nu era plătitor de TVA, iar potrivit disp. art. 155 alin. (5) lit. a), respectiv alin. (15) din același act normativ, factura/le trebuia/u emisă/e de persoana impozabilă Cabinet Individual de Avocat A. cel târziu la data de 15 octombrie 2013, punct de vedere confirmat și de Raportul de expertiză fiscală întocmit în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, potrivit căruia, conform Ordinului nr. 1040/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidențelor contabile în partidă simplă de către persoanele juridice care au calitatea de contribuabili în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, rezultă că, pe de o parte, pentru înregistrarea veniturilor din activități independente contribuabilii vor utiliza: chitanță, factură și factură fiscală, iar pe de altă parte, în relațiile cu persoanele juridice, contribuabilii sunt obligați pentru sumele încasate atât pe bază de chitanță, bon fiscal, etc. cât și prin bancă, să întocmească factură, respectiv în relațiile cu persoanele fizice contribuabilii sunt obligați, pentru sumele încasate prin bancă să întocmească factură.

Față de cele de mai sus, în mod cert inculpata avea obligația legală, dar și morală de a emite facturi pentru încasarea onorariului aferent celor două contracte de asistență juridică pe care să le aducă la cunoștința părții civile B.

Prin urmare este lipsit de relevanță cu privire la existența infracțiunii de înșelăciune dacă inculpata a prestat efectiv sau nu consultanța juridică în favoarea părții civile SC C. SRL, deși este evident faptul că aceasta nu a efectuat în totalitate prestația prefigurată, întrucât de la data preluării societății de către partea civilă B., de toate tranzacțiile s-a ocupat avocatul acestuia, martorul R.. De altfel, martora F. a declarat că prestația inculpatei a constat în faptul că i-a însoțit pe ea și pe martorul E. la unele întâlniri cu potențiali investitori. Și martorul E. a declarat că nu s-a materializat contractul prefigurat cu SC L. SRL, astfel încât nici nu se gândea că ar avea de plătit vreun onorariu în favoarea inculpatei, întrucât nici nu avea de unde.

Urmare a formulării cererii de executare silită, executorul judecătoresc a făcut toate demersurile necesare și legale privind identificarea conturilor bancare ale debitoarei SC C. SRL Carei, astfel că la data de 13 noiembrie 2013 BEJ G. a primit două adrese de la T. prin care i-a fost comunicat faptul că s-a instituit poprire pe suma de 300.000 euro, precum și pe sumele de bani avansate de către biroul de executări ca și cheltuieli de executare (24.678,10 RON), iar la data de 19 noiembrie 2013 respectiva entitate bancară a virat în contul de consemnare al BEJ G., existent la U. Carei, suma totală de 1.335.060 RON, reprezentând echivalentul a 300.000 euro, precum și suma totală de 24.678,10 RON, reprezentând cheltuieli de executare a celor două dosare execuționale.

În consecință, prin două încheieri BEJ G. a dispus eliberarea acestora către Cabinet Individual de Avocat A., iar prin alte două încheieri a dispus, la aceeași dată, încetarea executărilor silite pornite împotriva debitoarei SC C. SRL Carei, iar potrivit declarației inculpatei, din dispoziția sa, în contul său personal a fost transferată suma totală de 890.000 RON, bani pe care inculpata A., declarativ, susține faptul că i-a cheltuit în vacanțe și achiziționarea de obiecte vestimentare.

Inculpata A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune comisă în dauna patrimoniului SC C. SRL Carei și, în pofida declarațiilor martorilor care au confirmat contrariul, nu a recunoscut nici faptul că, încă de la începutul negocierilor privind preluarea SC C. SRL Carei de către partea civilă B., prezentă fiind cu ocazia discuțiilor purtate, era în cunoștință de cauză despre împrejurările în care urma să aibă loc cesiunea părților sociale ale acestei societăți în favoarea părții civile B. și nici faptul că la data de 20 august 2013 a fost prezentă în biroul avocatului R. din Oradea cu ocazia celei de a doua cesiuni a părților sociale ale SC C. SRL Carei, susținând însă faptul că, la data de 27 iunie 2013 i-a însoțit pe martorii E. și F. la același cabinet de avocat din Oradea, unde a avut loc prima cesiune a părților sociale ale SC C. SRL Carei, în vederea întocmirii actelor aferente unei tranzacții, fără însă să îi asiste din punct de vedere juridic pe aceștia, și fără să cunoască despre respectiva cesiune a părților sociale a SC C. SRL Carei în favoarea părții civile B., împrejurări de fapt infirmate, fără putință de tăgadă, de toate persoanele confruntate cu inculpata A. în cursul urmăririi penale și audiate în calitate de martori atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.

În fața Curții, inculpata A., deși inițial a invocat dreptul la tăcere, a înțeles să dea o declarație după administrarea probatoriului, schimbând practic ordinea cercetării judecătorești chiar dacă instanța nu a dispus acest lucru, potrivit art. 376 alin. (5) C. proc. pen.. Practic inculpata a dorit să vadă ceea ce declară martorii, pentru ca ulterior să-și plieze susținerile pe declarațiile acestora și să combată ceea ce aceștia au declarat în defavoarea sa.

Astfel, în declarația sa, inculpata a modelat adevărul strict în favoarea sa, însă aspectele esențiale vin în contradicție cu cele relatate de martorii audiați.

În esență, inculpata recunoaște că s-a implicat în afacerea cu terenuri agricole inițiată de martorii (frații) O., în calitatea lor de asociați și administratori ai SC C. SRL, în sensul că urma să-i consilieze juridic pe aceștia pe durata derulării afacerii, cu finalitatea revânzării terenurilor de partea civilă SC C. SRL, către o terță persoană (SC L. SRL), sens în care a încheiat cele două contracte de asistență juridică. În scopul derulării afacerii, inculpata trebuia să se ocupe de cele 3600 ha de teren, în sensul verificării și clarificării situației lor juridice, pentru a putea fi achiziționate de SC C. SRL