ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 436/2020

Deliberând asupra contestației declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din data de 17 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020:

Prin încheierea penală din data de 17 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, s-au respins ca inadmisibile cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de amânare a predării formulate de persoana solicitată A., aflată în prezent în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița, măsură dispusă în temeiul mandatului european de arestare nr. 12 St 71/20s emis la data de 03.04.2020 de Parchetul Wiener Neustadt - Austria, și a Mandatului de arestare preventivă nr. x/2020 emis la data de 11.05.2020, în Dosarul nr. x/2020, în baza Sentinței penale nr. 39 din data de 11.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

În baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată privind Cooperarea Judiciară Internațională în materie penală, a menținut măsura arestului preventiv a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 17 iulie 2020 și până la 15 august 2020 inclusiv.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 12 iulie 2020, persoana solicitată A. a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și amânarea predării până la încetarea împrejurării speciale, respectiv până la momentul în care Austria va permite accesul cetățenilor români pe teritoriul său, motivat de faptul că transporturile aeriene către Austria sunt interzise pe o perioadă nedeterminată în contextul pandemiei cu virusul Sars-Cov2 și a numărului mare de noi infectări din România din ultima perioadă.

În ședința publică din data de 17 iulie 2020, persoana solicitată A. a solicitat prin avocatul din oficiu înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Instanța de fond a reținut că prin adresa nr. x din 14 iulie 2020 emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A. până la data de 23 iulie 2020 în vederea organizării preluării persoanei solicitate pe cale terestră, având în vedere formularul M emis la data de 13 iulie 2020 de autoritățile austriece din care rezultă că misiunea de preluare a persoanei în cauză, ce urma să aibă loc pe Aeroportul Internațional București - Henri Coandă, la data de 14 iulie 2020, cu zborul OS 792, prevăzut să decoleze la 15:55 a fost anulată de autoritățile austriece.

Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 39 din data de 11.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (3), (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Austria privind executarea mandatului european de arestare nr. 12 St 71/20s emis la data de 03.04.2020 de Parchetul Wiener Neustadt - Austria față de persoana solicitată A..

S-a luat act că persoana solicitată A. consimte să fie predată autorităților judiciare din Austria, în baza a mandatului european de arestare nr. 12 St 71/20s emis la data de 03.04.2020 de Parchetul Wiener Neustadt - Austria, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Austria, pentru efectuarea urmăririi penale referitoare la comiterea în perioada 16.09.2013 - 18.01.2020 a unei infracțiuni de înșelăciune calificată în formă agravată, prevăzută de art. 146, art. 147 abs. 3, 148 din C. pen. austriac, care are corespondent în C. pen. român infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 C. pen. român, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată, exclusiv pentru faptele menționate în mandatul european de arestare, și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform Ordonanței nr. 2414/II/5/2020 emisă la data de 27.04.2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 27.04. 2020, orele 11:30 până la data de 28.04.2020, orele 11:30 și apoi arestată la domiciliul pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 27.04.2020 până la data de 11.05.2020 inclusiv.

Conform art. 114 rap. la prev. art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară solicitantă până la încetarea împrejurării speciale, respectiv până la încetarea efectelor Ordonanței Militare nr. 10/2020, referitoare la măsura prelungirii suspendării zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre Austria și din Austria către România, dar nu mai mult de 3 luni.

S-a dispus conform art. 104 alin. (10) și (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritatea judiciară din Austria, respectiv Parchetul Wiener Neustadt - Austria, pe o perioadă de 30 zile, mandat de arestare ce va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, respectiv la încetarea efectelor Ordonanței Militare nr. 10/2020, referitoare la măsura prelungirii suspendării zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre Austria și din Austria către România, dar nu mai mult de 3 luni. În baza art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a stabilit ca mandatul de arestare emis să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, respectiv la încetarea efectelor Ordonanței Militare nr. 10/2020, referitoare la măsura suspendării zborurilor efectuate de operatorii economici aerieni spre Austria și din Austria către România, dar nu mai mult de 3 luni.

Prin adresa din data de 19.06.2020 Biroul Sirene a solicitat Curții de Apel Ploiești o informație în legătură cu efectuarea demersurilor necesare în vederea predării persoanei solicitate, deoarece la aceeași dată aceasta a fost arestată în vederea predării.

S-a menționat că, la data de 19.06.2020, față de persoana solicitată a fost pus în executare mandatul european de arestare în vederea predării persoanei solicitate către autoritatea judiciară din Austria, respectiv Parchetul Wiener Neustadt - Austria, așa cum rezultă din adresa nr. x/21.06.2020 a IPJ Dâmbovița.

La data de 22 iunie 2020, persoana solicitată A. a formulat cerere de revocare a executării mandatului european de arestare și a măsurii arestării preventive, cereri respinse ca inadmisibile prin încheierea din data de 25 iunie 2020, rămasă definitivă prin Decizia nr. 399 din data de 03 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea a constatat că prin adresa nr. x din 14 iulie 2020 emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene s-a solicitat prelungirea (menținere) măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A. până la data de 23 iulie 2020 în vederea organizării preluării persoanei solicitate pe cale terestră, având în vedere formularul M emis la data de 13 iulie 2020 de autoritățile austriece din care rezultă că misiunea de preluare a persoanei în cauză, ce urma să aibă loc pe Aeroportul Internațional București Henri Coandă, la data de 14 iulie 2020, cu zborul OS 792, prevăzut să decoleze la 15:55 a fost anulată de autoritățile austriece.

În ceea ce privește cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de amânare a predării formulate de persoana solicitată, Curtea a constatat că, potrivit art. 105 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, intitulat Revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau mandatului european de arestare "judecătorul, sesizat potrivit art. 102 sau 103, prin sentință definitivă, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, și dispune revocarea măsurii preventive luate față de persoana solicitată. Conform alin. (2) din același act normativ, "dacă informarea prevăzută la alin. (1) intervine după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către statul emitent, curtea de apel competentă, la sesizarea procurorului, dispune prin sentință definitivă revocarea executării mandatului european de arestare și, dacă este cazul, revocarea măsurii privative dispuse anterior."

S-a reținut că titularul unei cereri de revocare a deciziei de arestare în vederea predării, dar și de revocare a măsurii arestării, este numai autoritatea judiciară competentă a statului emitent al mandatului european de arestare, iar nu și persoana solicitată, care își întemeiază cererea pe disp. art. 242 din C. proc. pen., întrucât persoana vătămată și-ar fi retras plângerea.

Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile enunțate anterior, respectiv autoritățile judiciare din Austria nu au adus la cunoștința instanței faptul că înțeleg să-și retragă cererea de predare a cetățeanului român A..

Conform art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112 din același act normativ.

Pe baza sesizării formulată de IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională-Biroul Național SIRENE, Curtea a reținut faptul că, în contextul alarmant al evoluției epidemiei de COVID-19 în România, pentru care a fost instituită starea de alertă la nivel național prin HG nr. 394/2020, prelungită prin HG nr. 476/16.06.2020, ulterior prelungită pe 30 zile prin 553/2020, față de măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei, predarea persoanei solicitate în Austria nu a putut fi realizată întrucât misiunea de preluare a persoanei în cauză, ce urma să aibă loc pe Aeroportul Internațional București - Henri Coandă, la data de 14 iulie 2020, cu zborul OS 792, prevăzut să decoleze la 15:55 a fost anulată de autoritățile austriece, urmând ca ulterior să se organizeze preluarea persoanei pe cale terestră.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a reținut că "dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratul General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".

Având în vedere existența mandatului european de arestare dispus față de persoana solicitată pentru comiterea faptelor descrise în mandat, s-a apreciat că se impune menținerea arestării preventive în vederea realizării unei noi încercări de predare a acesteia, reținând că din motive independente de statul român și statul austriac nu s-a putut efectua predarea în termenul prevăzut de lege și, în plus, termenele de predare maxime nu au fost depășite.

Față de considerentele expuse mai sus, s-a dispus respingerea ca inadmisibile a cererilor de revocare a măsurii arestării preventive și de amânare a predării formulate de persoana solicitată A., măsură dispusă în temeiul Mandatului european de arestare nr. 12 St 71/20s emis la data de 03.04.2020 de Parchetul Wiener Neustadt - Austria, și a Mandatului de arestare preventivă nr. x/2020 emis la data de 11.05.2020, în Dosarul nr. x/2020, în baza Sentinței penale nr. 39 din data de 11.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. În baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată privind Cooperarea Judiciară Internațională în materie penală, s-a menținut măsura arestului preventiv a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 17 iulie 2020 și până la 15 august 2020 inclusiv.

Împotriva încheierii din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestație persoana solicitată A. fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub Dosar nr. x/2020 fiind stabilit termen de judecată la data de 28 iulie 2020.

Cu prilejul concluziilor formulate oral, apărătorul din oficiu a solicitat admiterea căii de atac, urmând a fi analizată posibilitatea înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, raportat la informațiile primite în sensul că persoana solicitată va fi predată către autoritățile maghiare în vederea predării.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din data de 17 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că prin Sentința penală nr. 39 din data de 11.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (3), (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Austria privind executarea mandatului european de arestare nr. 12 St 71/20s emis la data de 03.04.2020 de Parchetul Wiener Neustadt - Austria față de persoana solicitată A..

S-a luat act că persoana solicitată A. consimte să fie predată autorităților judiciare din Austria, în baza a mandatului european de arestare nr. 12 St 71/20s emis la data de 03.04.2020 de Parchetul Wiener Neustadt - Austria, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Austria, pentru efectuarea urmăririi penale, iar conform art. 114 rap. la prev. art. 58 alin. (2) lit. c) din aceeași lege s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autoritatea judiciară solicitantă până la încetarea împrejurării speciale, respectiv până la încetarea efectelor Ordonanței Militare nr. 10/2020, referitoare la măsura prelungirii suspendării zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre Austria și din Austria către România, dar nu mai mult de 3 luni.

Conform art. 104 alin. (10) și (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării persoanei solicitate către autoritatea judiciară din Austria, respectiv Parchetul Wiener Neustadt - Austria, pe o perioadă de 30 zile, mandat de arestare ce va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, respectiv la încetarea efectelor Ordonanței Militare nr. 10/2020, referitoare la măsura prelungirii suspendării zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre Austria și din Austria către România, dar nu mai mult de 3 luni.

Înalta Curte, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, reține că la data de 19.06.2020, față de persoana solicitată a fost pus în executare mandatul european de arestare în vederea predării acesteia către autoritatea judiciară din Austria, respectiv Parchetul Wiener Neustadt - Austria, așa cum rezultă din adresa nr. x/21.06.2020 a IPJ Dâmbovița.

Din înscrisurile dosarului a rezultat că predarea persoanei solicitate în Austria nu a putut fi realizată întrucât misiunea de preluare a persoanei în cauză, ce urma să aibă loc pe Aeroportul Internațional București - Henri Coandă, la data de 14 iulie 2020, cu zborul OS 792, prevăzut să decoleze la 15:55 a fost anulată de autoritățile austriece, urmând ca ulterior să se organizeze preluarea persoanei pe cale terestră.

De asemenea, prin adresa nr. x din 14 iulie 2020 emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene s-a solicitat menținere măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A. până la data de 23 iulie 2020 în vederea organizării preluării persoanei solicitate.

La data de 12 iulie 2020, persoana solicitată A. a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și amânarea predării până la încetarea împrejurării speciale, respectiv până la momentul în care Austria va permite accesul cetățenilor români pe teritoriul său, motivat de faptul că transporturile aeriene către Austria sunt interzise pe o perioadă nedeterminată în contextul pandemiei cu virusul Sars-Cov2 și a numărului mare de noi infectări din România din ultima perioadă.

Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare: (...) b) judecătorul, sesizat potrivit art. 102 sau 103, prin sentință definitivă, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, și dispune revocarea măsurii preventive luate față de persoana solicitată.

Alin. (2) al art. 105 din aceeași lege, prevede că dacă informarea prevăzută la alin. (1) intervine după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către statul emitent, curtea de apel competentă, la sesizarea procurorului, dispune prin sentință definitivă revocarea executării mandatului european de arestare și, dacă este cazul, revocarea măsurii privative dispuse anterior.

Or, în prezenta cauză autoritățile judiciare din Austria nu au informat autoritățile române cu privire la revocarea executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. sau că înțeleg să-și retragă cererea de predare pentru a fi incidente dispozițiile art. 105 din Legea nr. 302/2004 ce reglementează revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau mandatului european de arestare.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte reține că "dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratul General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".

Așadar, potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112. Alin. (10) al aceluiași articol prevede că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Astfel, cu referire la menținerea măsurii arestului provizoriu în vederea predării, potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situația în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea sau, după caz, menținerea arestării provizorii persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

În prezenta cauză, se constată că predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza din motive obiective, independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, fiind de notorietate existența pandemiei de gripă și faptul că, pentru limitarea răspândirii virusului Covid 19, atât România cât și Austria au recurs la măsuri restrictive în ce privește circulația persoanelor, în contextul limitării zborurilor între cele două țări implicate în această procedură, față de evoluția situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea coronavirusului Sars-Cov2, având în vedere evoluția epidemiei de COVID-19 în România, pentru care a fost instituită starea de alertă la nivel național prin HG nr. 394/2020, prelungită prin HG nr. 476/16.06.2020, ulterior prelungită pe 30 zile prin 553/2020, față de măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei.

Prin raportare la dispozițiile legale anterior menționate și față de împrejurarea că predarea persoanei solicitate nu a putut fi realizată în intervalul de timp, având în vedere existența mandatului european de arestare, în mod corect instanța de fond a dispus menținerea arestării preventive în vederea predării acesteia.

În acest sens, este de remarcat și împrejurarea că, potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. Or, în cauză, acest termen maxim nu a fost depășit, măsura arestării preventive fiind menținută pentru prima dată după ce hotărârea cu privire la mandatul european de arestare a rămas definitivă.

Pe de altă parte, și dreptul Uniunii Europene statuează posibilitatea stabilirii unei noi date de predare între statele implicate în procedura executării mandatului european de arestare, atunci când predarea la data convenită nu s-a realizat, situația fiind reglementată de prevederile art. 23 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Totodată, se reține că în același sens este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, elocventă fiind hotărârea pronunțată în cauza C-640/15, Tomas Vilkas împotriva Lituaniei.

Articolul 15 alin. (1) și art. 23 din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, trebuie interpretate în sensul că, aceleași autorități rămân ținute să convină asupra unei noi date a predării în cazul expirării termenelor stabilite la articolul 23 menționat.

Prin urmare, cererea persoanei solicitate privind înlocuirea măsurii arestului preventiv, în ceea ce o privește pe contestatoare, cu o măsură preventivă mai puțin severă, respectiv controlul judiciar nu poate fi primită de Înalta Curte, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează această procedură specială. Astfel, dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanței posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

De altfel, Înalta Curte reține că potrivit informațiilor aflate la dosarul cauzei, Birourile Sirene Austria și Ungaria au informat că persoana solicitată A. urmează să fie predată la data de 30 iulie 2020 unei escorte maghiare.

Prin urmare, predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din data de 17 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 554 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din data de 17 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iulie 2020.

GGC - GV