ÎCCJ, decizie (scj.ro #84712)

Suspendarea executării pedepsei. Grațiere condiționată. Durata termenului de încercare a suspendării În cazul grațierii condiționate de respectarea unui termen în care cel condamnat să nu săvârșească o infracțiune intenționată, efectele definitive ale grațierii se produc numai după împlinirea acelei condiții. În consecință, reducerea termenului de încercare privind suspendarea executării pedepsei, conform art.120 alin.2 C.pen., cu durata pedepsei pronunțate de instanță, nu se produce decât la data când grațierea devine efectivă, în condițiile menționate, iar nu la data constatării grațierii condiționate a pedepsei. În cazul în care înăuntrul termenului de încercare stabilit de instanță și înainte ca grațierea să devină efectivă, condamnatul săvârșește o infracțiune intenționată, suspendarea executării pedepsei trebuie revocată potrivit art.83 alin.1 C.pen.

Decizia Secției penale nr.1923 din 11 aprilie 2002 Prin sentința penală nr.212 din 18 mai 2000 a Judecătoriei Ineu, inculpatul U.G. a fost condamnat la un milion de lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută în art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., săvârșită la 19 iulie 1998. În baza art.83 din același cod, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr.592 din 10 mai 1996 a Judecătoriei Lugoj și s-a dispus executarea acesteia prin privare de libertate. Prin decizia penală nr.8 din 11 ianuarie 2001 a Tribunalului Arad, s-a admis apelul declarat de inculpat și s-a dispus achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b 1 C.proc.pen., aplicându-se inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de un milion de lei.

Totodată, a fost înlăturată aplicarea art.83 alin.1 C.pen. Prin decizia penală nr.356 din 23 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara, s-a admis recursul declarat de procuror, s-a casat decizia pronunțată în apel și s-a menținut hotărârea primei instanțe. Prin recursul în anulare declarat în cauză se susține că starea de recidivă a fost greșit reținută, deoarece a intervenit reabilitarea de drept a inculpatului pentru condamnarea suferită anterior, ca urmare a efectelor grațierii, potrivit art.120 alin.2 C.pen. Ca atare, se susține că și revocarea suspendării executării pedepsei este contrară legii. Recursul în anulare este nefondat.

Prin sentința penală nr.592 din 10 mai 1996 rămasă definitivă la 21 mai 1996 prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare și la 75.000 de lei amendă pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art.37 alin.3 și art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 și, în temeiul art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un an închisoare pe termenul de încercare de 3 ani. Este adevărat că această pedeapsă a fost ulterior grațiată condiționat conform Legii nr.137/1997, dar termenul de încercare al suspendării condiționate nu a fost redus, ca efect al grațierii, așa cum se susține în motivarea recursului în anulare și, deci, nu s-a împlinit la 21 mai 1998, potrivit art.120 alin.2 C.pen.

și, ca urmare, nu s-a produs nici reabilitarea de drept a inculpatului, potrivit art.86 C.pen. În cazul grațierii condiționate, pentru ca grațierea să devină efectivă, cu toate consecințele ei, între care și reducerea termenului de încercare a suspendării executării, cu durata pedepsei, potrivit art.120 alin.2 C.pen., se cere ca o anumită perioadă, în speță de 3 ani, cel condamnat să nu săvârșească o infracțiune intenționată. Ca atare, grațierea condiționată produce efecte asupra suspendării condiționate a executării pedepsei numai în măsura în care ea devine efectivă mai înainte de împlinirea termenului de încercare al suspendării condiționate, fără să fi intervenit o cauză de anulare sau de revocare a suspendării.

În speță, prevederile art.120 alin.2 C.pen. nu sunt aplicabile, deoarece grațierea pedepsei de un an închisoare devenea efectivă în mai 2000, deci după împlinirea termenului de încercare al suspendării la 21 mai 1999; înăuntrul acestui termen, însă, inculpatul a săvârșit, la 19 iunie 1998, infracțiunea dedusă judecății. Grațierea nefiind efectivă, ea nu a putut produce consecința scurtării duratei termenului de încercare al suspendării, și cum acest termen nu s-a împlinit, nu putea interveni nici reabilitarea de drept a inculpatului, potrivit art.86 C.pen. În consecință, nefiind incidente situațiile prevăzute în art.38 C.pen., în mod corect instanțele au reținut săvârșirea infracțiunii în condițiile recidivei prevăzute în art.37 lit.a C.pen.

și au revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare. În consecință recursul în anulare a fost respins.