ÎCCJ, decizie (scj.ro #86207)

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

- SECȚIILE UNITE -

DECIZIA

Nr

.

XIV din 21 noiembrie 2005

Dosar nr. 24/2005

Publicată in Monitorul Oficial, Partea I

nr

. 284 din 29/03/2006

Sub președinția doamnei Lidia

Bărbulescu

, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, conformându-se dispozițiilor

art

. 25

lit

. a) din Legea

nr

. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor

art

. 120 alin. 2 din Codul penal referitoare la efectele grațierii asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat, în cazul grațierii condiționate.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea cerințelor legii, fiind prezenți 95 de judecători din totalul de 110 aflați în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul

Nicoleta

Eucarie

.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că efectele grațierii condiționate asupra pedepselor suspendate condiționat se produc numai în măsura în care aceasta a devenit efectivă prin împlinirea condiției prevăzute în legea de grațiere, înaintea expirării termenului de încercare al suspendării condiționate și fără ca suspendarea condiționată să fi fost revocată sau anulată, precum și că aceste efecte au un caracter retroactiv.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Instanțele judecătorești nu au un punct de vedere unitar în legătură cu aplicarea

art

. 120 alin. 2 din Codul penal, pronunțându-se în mod diferit cu privire la momentul în care se produc efectele grațierii condiționate asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat.

Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că, în cazul grațierii condiționate, termenul de încercare al suspendării condiționate se reduce, conform

art

. 120 alin. 2 din Codul penal, numai după împlinirea termenului condiție impus prin actul de grațiere, însă va fi considerat redus ca efect retroactiv.

Alte instanțe, dimpotrivă, s-au pronunțat în sensul că și în acest caz reducerea termenului de încercare al suspendării condiționate se produce în momentul în care actul de clemență devine incident, independent de împlinirea termenului condiție impus de acesta.

Ultima soluție este cea legală.

Conform

art

. 19 din Legea

nr

. 546/2002 privind grațierea și procedura acordării grațierii, efectele grațierii sunt cele prevăzute de Codul penal, respectiv de

art

. 120.

În cazul pedepselor executabile, grațierea are ca efect, potrivit

art

. 120

alin. 1 din Codul penal, înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei.

Conform

art

. 120 alin. 2 din Codul penal, în cazul pedepselor a căror executare a fost suspendată condiționat, efectul constă în reducerea termenului de încercare cu durata pedepsei grațiate. Dacă suspendarea condiționată a executării pedepsei este revocată sau anulată, pedeapsa sau, după caz, partea din pedeapsă grațiată nu se execută.

Art

.

13 alin. (2) din Legea

nr

. 546/2002 stipulează expres, fără a face distincție între grațierea condiționată și cea necondiționată, că, atunci când legea de grațiere intră în vigoare înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, grațierea își produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii. Per a

contrario

, grațierea își produce efectele la data intrării în vigoare a actului de clemență, în cazul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă anterior acestei date.

Codul penal nu prevede nici o dispoziție cu privire la momentul în care se produc efectele grațierii.

Dispozițiile actelor de grațiere condiționată, adoptate până în prezent, potrivit cărora cei grațiați, care într-un anumit interval de timp săvârșesc o infracțiune intenționată, vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune, și pedeapsa

neexecutată

ca urmare a aplicării grațierii, nu au consecințe asupra momentului producerii efectelor grațierii.

Interpretarea acestor dispoziții legale impune în primul rând concluzia că sunt avute în vedere în exclusivitate pedepsele a căror executare a fost înlăturată ca efect al grațierii, nu și pedepsele care nu s-au executat ca urmare a suspendării condiționate.

O altă concluzie care se deduce este aceea că aceste dispoziții legale nu amână producerea efectelor grațierii, ci conferă un caracter provizoriu înlăturării executării pedepsei, urmând ca efectul prevăzut de

art

. 120 alin. 1 din Codul penal să devină definitiv după trecerea unui anumit termen condiție.

În consecință, și în cazul grațierii condiționate efectul constând în reducerea termenului de încercare cu durata pedepsei grațiate se produce imediat, din momentul aplicării grațierii, și nu după împlinirea termenului condiție prevăzut de actul de clemență. Așa fiind, cel condamnat este reabilitat de drept, conform

art

. 86 din Codul penal, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune și nici nu s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza

art

. 83 și 84 din același cod.

Dacă în cursul termenului de încercare astfel redus cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art

. 83 din Codul penal, se revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei care, devenind executabilă, este supusă termenului condiție din legea de grațiere. În consecință, dacă acest termen nu s-a împlinit până la data săvârșirii infracțiunii ce atrage revocarea suspendării executării pedepsei, efectul grațierii constând în înlăturarea executării pedepsei nu este definitiv, astfel încât se impune revocarea grațierii, urmând ca pedeapsa să fie executată.

O interpretare contrară, în sensul că grațierea condiționată produce efectul prevăzut de

art

. 120 alin. 2 din Codul penal numai după împlinirea termenului condiție prevăzut de actul de clemență, ar echivala practic cu exceptarea, pe cale judecătorească, de la beneficiul grațierii condiționate, a pedepselor a căror executare a fost suspendată pe un termen de încercare egal sau care depășește termenul condiție prevăzut de actul de grațiere.

În consecință, în temeiul dispozițiilor

art

. 25

lit

. a) din Legea

nr

. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, și ale

art

. 414

2

din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a se decide în sensul concluziilor menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În aplicarea dispozițiilor

art

. 120 alin. 2 din Codul penal, stabilesc:

Efectele grațierii condiționate asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat, constând în reducerea termenului de încercare prevăzut în

art

. 82 din Codul penal cu durata pedepsei grațiate, se produc imediat și nu după împlinirea termenului condiție prevăzut de legea de grațiere, care se referă exclusiv la pedepsele executabile. La împlinirea termenului de încercare astfel redus cel condamnat este reabilitat de drept dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art

. 86 din Codul penal.

Obligatorie, potrivit

art

. 414

2

alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2005.

VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

LIDIA

BĂRBULESCU

M

agistrat-asistent-șef,

Victoria Maftei