ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2004/2019

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Cererea de revizuire și obiectul acesteia

Prin decizia civilă nr. 495A/20.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2004, instanța de apel a admis apelul declarat de apelanții contestatori A., B., C., D. și E. împotriva sentinței civile nr. 1290/14.11.2005, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata Societatea Națională a Sării S.A.; a schimbat, în tot, sentința apelată, în sensul că a admis contestația formulată de contestatorii A., B., C., D. și E.; a anulat decizia nr. 106/2003, emisă de intimată; a obligat intimata să restituie în natură către reclamanți terenul din București str. x sectorul 1, în suprafață de 134,23 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de F..

Împotriva acestei decizii, la 08.10.2018, au formulat cerere de revizuire revizuenții G., H. și I., solicitând desființarea, în tot, a deciziei din apel, cu consecința respingerii contestației formulate împotriva Deciziei nr. 106/2003, emisă de intimata Societatea Națională a Sării (SNS).

În motivarea cererii lor de revizuire, fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., părțile revizuente au adus argumente în susținerea calității procesuale active, precum și din perspectiva întrunirii condițiilor prevăzute de textul legal evocat.

În ce privește calitatea procesuală activă, au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren și construcție, situat în București, Calea x, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 07.04.2009, de notar public J., prin contractul de donație autentificat sub nr. x din 28.12.2012 de notar public J. și prin contractul de donație autentificat sub nr. x din 19.06.2015, de notar public J.. Prin contractul de tranzacție autentificat cu nr. x din 08.09.2016 de S.P.N. K. și J., încheiat între L. și M., în calitate de unic moștenitor al defunctului N. și H., I. și G., s-a consfințit că ei, actualii proprietari ai imobilului din București, Calea x, au calitatea și dreptul de a formula în nume propriu orice fel de acțiune în vederea dobândirii întregului drept de proprietate asupra terenului situat în București, Calea x, colț cu str. x, astfel cum apare în actele de dobândire ale foștilor proprietari, precum și în cererile de restituire depuse.

Imobilul compus din construcție și teren, proprietatea autorului lor - O., a fost preluat, în mod abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 92/1950, fiind menționat la poziția 94 - imobile în construcție.

N. și L. au dobândit imobilul în baza sentinței civile nr. 859, pronunțate la 06.10.2004 de Tribunalul Municipiului București, secția a III-a civilă, definitivă, modificată, în parte, prin decizia nr. 764, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a și irevocabilă, prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sentința civilă nr. 859 pronunțată la 06.10.2004 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2004, a obligat intimata Regia Națională a Sării S.A. să restituie autorilor lor, imobilul situat în București, Calea x, colț cu str. x, compus din teren în suprafață de 348 mp și construcție P+3. Prin decizia civilă nr. 495A din 20.09.2006, pronunțată în dosar nr. x/2004, în contradictoriu cu Societatea Națională a Sării S.A., fost soluționată cererea de restituire a suprafeței de 134,23 mp, formulată de moștenitorii defunctei P., astfel încât, prin decizia civilă nr. 764 din 20.11.2007, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2004 (în format vechi nr. 5173/2004), în apel, instanța a diminuat suprafața de teren de la 348 mp și a restituit autorilor lor o suprafață de teren de numai 289 mp.

Intimații Societatea Națională a Sării și Q., C., R. și S. au formulat întâmpinare la cererea de revizuire. Intimații persoane fizice au considerat că revizuirea a fost formulată de către persoane fără calitate procesuală activă, revizuenții neputându-se substitui părților din dosarul nr. x/2004. De asemenea, aceste părți au solicitat instanței să pună în discuție inadmisibilitatea revizuirii.

În ședința publică din 07.12.2018, revizuenții G., H. și I. au depus la dosarul cauzei note scrise, prin care au învederat, pe de o parte, că prin contractul de donație autentificat sub nr. x/22.11.2018 de către notar public J., numita G. a donat nuda proprietate pentru cota indiviză de 45% din imobilul aflat în București, Calea x, numitei I., care și-a întregit dreptul de proprietate, astfel încât acum deține cota indiviză de 55% din imobilul teren și construcție P+3E, situat în București Calea x, sector 1; în urma donației donatoarea a cedat și drepturile litigioase, rezultând ca numita I. să preia drepturile și obligațiile numitei G., care pierde astfel calitatea de revizuentă în cauza de față.

Împotriva aceleiași decizii, intimata Societatea Națională a Sării S.A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., solicitând schimbarea, în tot, a deciziei civile nr. 495A/20.09.2006, cu consecința respingerii contestației formulate de A., B., C., D. și E. și reintrarea în patrimoniul SNS S.A. a suprafeței de teren de 134,23 mp.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a prezentat următoarele argumente:

SNS S.A. a deținut în proprietate, în temeiul Ordinului Ministerului Petrolului nr. 121/13.07.1985, suprafața de teren de 435,30 mp, situat în București, Calea x, colț cu str. x, din care construcția ocupa suprafața de 285,46 mp.

Prin decizia civilă nr. 495A/20.09.2006, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2004, SNS S.A. a fost obligată să restituie contestatorilor A., B., C., D. și E. suprafața de teren de 134,23 mp, situat în București, str. x. De asemenea, prin sentința civilă nr. 859/06.10.2004 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2004, modificată prin decizia civilă nr. 764/20.11.2007, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2004, SNS S.A. a fost obligată să restituie contestatorilor L., T. imobilul (construcția formată din parter și etajele 1-3 situat în București, Calea x, colț cu str. x, sector 1) și suprafața de teren în suprafața de 298,16 mp.

În prezent, SNS S.A. mai deține în proprietate parte din imobil (cele 2 subsoluri și etajul 4 din clădire) situat în București, Calea x.

Pe rolul Curții de Apel București există două cereri revizuire formulate de H., I., G. împotriva hotărârilor prin care Societatea Națională a Sării S.A. a retrocedat o parte din imobilul din Calea x, și respectiv suprafața de teren de 435,30 mp, astfel: dosarul nr. x/2018 - revizuire împotriva deciziei civile nr. 495A/20.09.2006, pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2004, cu termen de judecată în 15.02.2019 și dosarul nr. x/2018 - revizuire împotriva deciziei civile nr. 764/20.11.2007, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2004, cu termen de judecată în 17.01.2019.

Terenul situat în București, str. x, a aparținut soților U. și P., imobil ce a fost dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, secția Notariat, sub nr. x, din 08.08.1928.

Din înscrisurile depuse, pe de o parte de revizuenții din dosarul nr. x/2018, precum și de către intimații din aceeași cauză, rezultă următoarele: la 28.06.1940 imobilul a fost bombardat, așa cum rezultă din Fișa imobilului bombardat, întocmită cu acea ocazie; la 12 septembrie 1944, România semnează Convenția de Armistițiu cu forțele Aliate; potrivit dispozițiilor art. 8 din Convenția de Armistițiu menționată mai sus și Legii nr. 91 din 10 februarie 1945, se înființează Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (denumită în continuare C.A.S.B.I.); potrivit Inventarului C.A.S.B.I., domnul U. a făcut parte din rândurile colaboratorilor naziști, rezultând că bunurile sale erau afectate de dispozițiile art. 8 din Convenția de Armistițiu; la 10.02.1947, România a semnat Tratatul de Pace de la Paris - între România și Puterile Aliate și Asociate, care stabilește procedurile de urmat ca efect al încetării celui de-al doilea Război Mondial; prin actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, secția I civilă Comercială sub nr. x/1949, U. și P. au vândut cumpărătoarei V.. terenul viran situat în str. x, în suprafață de 302 mp, pe care îl dețineau în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, secția Notariat, sub nr. x din 08.08.1928; în 22.12.1952, imobilul de la adresa din București, str. x, este preluat de către Statul Român în baza Decretului nr. 111/1951; în 17.12.1961 P. a decedat, iar, la 22.06.1962, Notariatul de Stat al Raionului 30 decembrie a eliberat Certificatul de Moștenitor nr. x/1962 în succesiunea acesteia. Potrivit acestui document, moștenitorii acesteia sunt numiții: W. - sora, X. - sora, Y. - frate și Z. - frate;

Prin Notificarea nr. x/01.08.2001 transmisă prin intermediul BEJA AA., numiții BB., A., B., C. și D. au formulat cerere de restituire a terenului situat în str. x, în suprafață de 302 mp, de la Societatea Națională a Sării S.A. și respectiv de la Societatea CC. S.A., în temeiul Legii nr. 10/2001.

Notificarea a fost formulată în temeiul Certificatului de Calitate de Moștenitor nr. 101 din 16.08.1999, emis de BNP DD., din care rezultă că BB., A., B., C., și D. sunt nepoți/strănepoți de frate/sora decedată a doamnei P. și anume EE. și FF., alte persoane decât cele menționate ca având calitatea de moștenitori legali ai defunctei P..

Însă acest certificat de calitate de moștenitor, emis în 16.08.1999, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 119-120 din Legea nr. 36/1995 și a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Din înscrisurile nou descoperite, depuse la termenul din 07.12.2018, în speță Certificatul de Moștenitor nr. x/1962 de pe urma defunctei P., actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, secția I civilă Comercială sub nr. x/1949, Convenția de Armistițiu (art. 8), rezultă că autorii intimaților și pretinșii moștenitori ai acestuia (intimații din prezenta cauză) nu mai aveau dreptul de a solicita restituirea suprafeței de teren de 134,23 mp, nemaiavând calitatea de persoane îndreptățite la restituire.

La data trecerii imobilului în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 111/1951, imobilul nu se mai afla în proprietatea și nici în posesia soților U. și P., astfel încât, dreptul de proprietate nu se cuvenea a fi solicitat de pretinșii succesori ai defunctei P.. Conform dispozițiilor art. 1, lit. d) din Decretul nr. 111/1951, au devenit proprietatea Statului Român toate bunurile fără stăpân, precum și cele considerate abandonate prin efectul unor legi sau decrete, fiind considerate bunuri fără stăpân, bunurile de orice fel părăsite timp de un an de zile de către titularii lor necunoscuți sau absenți. Bunul rămas fără stăpân și trecut în proprietatea Statului Român în aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 111/1951 nu putea face obiectul unei cereri de restituire formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către persoanele îndreptățite, pentru următoarele considerente:

În primul rând, Legea nr. 10/2001 este o lege reparatorie pentru întoarcerea imobilelor preluate în mod abuziv de Statul Român, or, în cazul imobilului în discuție nu a fost vorba de o preluare abuzivă fără titlu.

Din compararea certificatului de moștenitor și a certificatului de calitate de moștenitor, rezultă că notificarea de restituire a imobilului a fost formulată de succesorii unor alți colaterali, respectiv descendenții lui EE. și FF., persoane care nu aveau calitatea de moștenitori legali ai doamnei P..

Certificatul de Calitate de Moștenitor nr. 101 din 16.08.1999 a fost eliberat în dosar succesoral nr. x/1999 de notar public DD., în succesiunea defunctei P., decedată la 17.12.1961 în București, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 119-120 din Legea nr. 36/1995. Din aceste prevederi rezultă că, în anul 1999, notarul public nu putea întocmi un nou certificat în aceeași cauză succesorală, fiind obligat să solicite atât Avizul Camerei Notarilor Publici, cât și cercetarea opiselor judecătoriei care a preluat registrele fostului notariat de stat, conform mențiunilor privind data decesului și ultimul domiciliu al defunctei. Era imperios necesar ca, inițial, să se constate nulitatea Certificatului de moștenitor nr. x/1962, eliberat la 22.06.1962 de Notariatul Raionului 30 decembrie, în succesiunea defunctei P., urmând ca, ulterior, să fie emis un nou certificat în aceeași cauză succesorală. Atât SNS, cât și instanțele de judecată au fost astfel induse în eroare, ajungându-se în situația în care SNS a retrocedat în baza unei hotărâri judecătorești o suprafață de teren unor persoane care nu mai aveau dreptul de a solicita restituirea și care au dobândit astfel dreptul de proprietate al unui teren în dauna altor persoane îndreptățite și în dauna SNS.

II. Soluția dată de instanța de revizuire

Prin decizia civilă nr. 1120A din 03.07.2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a revizuenților H. și I.. A respins, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, cererea de revizuire introdusă de revizuenții G., H. și I., împotriva deciziei civile nr. 495A/20.09.2006. A respins, ca rămase fără obiect, restul excepțiilor invocate prin întâmpinare în privința cererii de revizuire introdusă de revizuenții H. și I.. A respins, ca rămasă fără obiect, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, excepție invocată din oficiu în privința cererii de revizuire formulată de revizuenții H. și I.. A respins excepția tardivității cererii de revizuire formulată de revizuenta Societatea Națională a Sării, împotriva aceleiași decizii. A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 495A/20.09.2006, formulată de revizuenta Societatea Națională a Sării S.A.. A obligat pe revizuenta Societatea Națională a Sării S.A. să plătească intimaților C., Q., R. și S. cheltuieli de judecată în sumă de 6.804,13 RON reprezentând onorariu avocat.

În motivarea soluției, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Cele două cereri de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 495A/20.09.2006, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, sunt guvernate de prevederile C. proc. civ. de la 1865, iar nu de dispozițiile Noului C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, și intrat în vigoare la 15.02.2013.

Curtea de apel a mai reținut că toate părțile revizuente au invocat drept motiv de revizuire cel prevăzut de art. 322 pct. 5. teza I C. proc. civ., motivul "înscrisurilor noi" potrivit căruia revizuirea poate fi cerută dacă după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a revizuenților H. și I., aceasta a fost găsită fondată de către curtea de apel.

Astfel, s-a constatat că, în speță, revizuirea are ca obiect decizia civilă nr. 495A/20.09.2006, pronunțată în dosarul nr. x/2004, ce a avut ca obiect litigiul derulat între următoarele părți: contestatorii (reclamanți) A., B., C., D., E. și intimata (pârâtă) Societatea Națională a Sării S.A.. Or, revizuirea, ca și cale de atac extraordinară, poate fi formulată, ca regulă, de către părțile care au stat în procesul soluționat prin hotărârea ce se solicită a fi retractată pe calea revizuirii. În speță, părțile revizuente H. și I. nu au avut calitate de părți în litigiul finalizat în fața instanței de apel prin decizia civilă nr. 495A/20.09.2006, obiect al cererii lor de revizuire.

Instanța a mai reținut că nu poate fi acceptată ipoteza avută în vedere de revizuenții H. și I., anume situația dobânditorilor cu titlu-particular a dreptului sau bunului cu privire la care a fost pronunțată hotărârea judecătorească a cărei revizuire se pretinde. Este real și se admite că, în ipoteza în care, ulterior pronunțării hotărârii ce face obiectul căii de atac a revizuirii, înainte de expirarea termenului pentru formularea acesteia, are loc o transmitere cu titlu particular a dreptului/bunului vizat de hotărârea ce se dorește a fi revizuită, succesorii cu titlu-particular, cum sunt și dobânditorii de drepturi litigioase, pot formula căile de atac, inclusiv o revizuire, împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în contradictoriu cu autorul/autorii acestora, în măsura în care acestea se referă la dreptul sau bunul care le-a fost transmis. Astfel, acești avânzi-cauză se substituie în toate drepturile deținute de autorii lor la momentul încheierii convenției prin care se transmite dreptul litigios.

Însă, această ipoteză particulară nu este aplicabilă revizuenților H. și I. în ceea ce privește cererea lor de revizuire, întrucât revizuenții nu sunt succesori cu titlu-particular a contestatorilor (reclamanți) A., B., C., D. și E. care au promovat litigiul soluționat în faza apelului prin decizia ce se urmărește a fi revizuită. Contestatorii (reclamanți) A., B., C., D., E. au obținut prin decizia civilă nr. 495A/20.09.2006 dreptul de a le fi restituit în natură imobilul teren din București, str. x, în suprafață de 134,23 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de F., imobil care este doar învecinat cu imobilul teren asupra cărora revizuenții H. și I. dețin, la acest moment, dreptul de proprietate, respectiv terenul din București, Calea x, sector 1 (colț cu str. x).

Prin promovarea cererii lor de revizuire împotriva deciziei civile nr. 495A/20.09.2006, revizuenții H. și I. au urmărit, în esență, o rejudecare a litigiului finalizat, în faza apelului, prin amintita decizie pentru a-și asigura, prin ipoteză, o reîntregire în suprafață a dreptului lor de proprietate asupra terenului dobândit de la autorii lor, L. și N., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/07.04.2009. Nici contractul de tranzacție autentificat sub nr. x/08.09.2016, de la dosar, nu susține calitatea de succesori cu titlu-particular a revizuenților H. și I. în raport de contestatorii A., B., C., D., E.. Respectivul contract de tranzacție conține clauza privind transmiterea unor drepturi litigioase în persoana revizuenților, însă tot de la autorii lor inițiali, L. și N. și tot cu privire la imobilul teren în suprafață de 289 mp din București, Calea x, sector 1 (colț cu str. x). Rezultă, în mod clar, din conținutul acestui contract de tranzacție că părțile revizuente H. și I. au dobândit dreptul și calitatea de a formula în nume propriu orice fel de acțiune în vederea dobândirii diferenței de suprafață de teren situată în București, Calea x, colț cu str. x, astfel cum apare în actele de dobândire ale foștilor proprietari. Prin urmare, drepturile litigioase transmise și asupra cărora s-a tranzacționat (s-au explicitat clauzele contractului de vânzare cumpărare nr. x/07.04.2009) au privit acest imobil teren din București, Calea x (colț cu str. x sectorul 1), iar nu imobilul teren din București, str. x, în suprafață de 134,23 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de F..

Cererea de revizuire formulată de revizuenta Societatea Națională a Sării a fost găsită, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea cumulativă a cerințelor legale impuse de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în privința caracterelor înscrisului nou invocat.

Ținând seama de noțiunea de "înscrisuri noi, doveditoare", astfel cum a fost consacrată în doctrina de specialitate și în jurisprudența instanțelor judecătorești, curtea de apel a apreciat că înscrisurile noi invocate de revizuienta SNS în cauza de față, respectiv Contractul de vânzare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. x/1949, Certificatul de moștenitor nr. x/22.06.1962 și Convenția de Armistițiu - art. 8, nu se încadrează în noțiunea de "înscrisuri noi și doveditoare" avută în vedere de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În primul rând, cu referire la Convenția de armistițiu din 12.09.1944, semnată de România cu forțele aliate, s-a arătat că aceasta nu reprezintă un înscris probator în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5, căci nu privește raporturile juridice litigioase dintre părțile litigiului finalizat, în etapa apelului, prin decizia ce se dorește a fi revizuită. Or, înscrisul nou, în accepțiunea art. 322 pct. 5, prin conținutul său, trebuie să releve aspecte în legătură cu raporturile juridice litigioase, ceea ce nu este cazul în privința Convenției de Armistițiu din 1944 semnată de România.

În privința celorlalte două înscrisuri, instanța a reținut că acestea nu îndeplinesc cerința imposibilității de producere în fața instanței învestită cu litigiul în care s-a pronunțat decizia nr. 495A/20.09.2006 și nici cerința caracterului determinant.

Astfel, cele două înscrisuri - Contractul de vânzare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. x/1949 și Certificatul de moștenitor nr. x/22.06.1962 se aflau în arhiva unor instituții publice, respectiv Arhivele Naționale și Camera Notarilor Publici București.

În privința contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1949, curtea de apel a apreciat că revizuenta SNS îl putea obține, în mod cert, de la Arhivele Naționale - Serviciul Arhivelor Naționale a Municipiului București, în urma unei solicitări oficiale în acest sens la momentul analizării notificării cu care a fost învestită în calitate de entitate deținătoare, soluționată mai apoi prin Decizia nr. 106/2003, contestată în litigiul finalizat, în apel, prin decizia obiect al cererii de revizuire sau, ulterior, cu ocazia litigiului promovat împotriva deciziei sale nr. 106/2003.

În calitatea sa de entitate învestită, SNS putea și era îndreptățită, dacă aprecia astfel, a efectua verificări cu privire la situația juridică a imobilului teren din str. x, în privința căruia avea a se pronunța asupra unei notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001, revizuenta nesusținând nici un motiv pertinent care ar fi împiedicat-o să acționeze astfel. Așadar, partea revizuentă nu s-a aflat într-o împrejurare mai presus de voința sa, care să o împiedice a obține respectivul înscris probator al contractului de vânzare-cumpărare, acesta aflându-se în arhiva unei instituții publice. Pe de altă parte, revizuenta nu a probat nici reținerea acestui înscris de către părțile contestatoare A., B., C., D. și E., ceea ce ar fi presupus, deopotrivă, și proba faptului că aceste părți au cunoscut și s-au aflat în posesia respectivului contract de vânzare- cumpărare.

Argumente similare sunt valabile și în privința Certificatului de moștenitor nr. x/22.06.1962 aflat, de-asemenea, în păstrare la arhiva Camerei Notarilor Publici București, după preluarea arhivei fostelor notariate de stat.

Susținerile revizuientei SNS că nu a avut cunoștință de aceste înscrisuri, fiind chiar indusă în eroare de părțile contestatoare A., B., C., D. și E., prin prezentarea altor înscrisuri doveditoare în susținerea notificării ce a fost soluționată prin Decizia nr. 106/2003, nu face din această necunoaștere o împrejurare mai presus de voința părții, în sensul legii procesual civile și nici nu presupune, implicit, o reținere a respectivelor înscrisuri de către partea adversă. Nu este permisă revizuirea unei hotărâri atunci când înscrisurile invocate de partea revizuentă sunt procurate sau obținute de la alte persoane, ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat. Or, partea revizuentă din cauza de față, Societatea Națională a Sării, era în situația de a putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate anterior, respectivele înscrisuri invocate la acest moment, în măsura în care le considera relevante pentru obținerea de consecințe juridice. Altminteri, prezentând un mijloc de probă nou - în sensul de înscris procurat ulterior judecății - și pretinzând ca pe baza acestuia să fie revizuită hotărârea, părțile tind, de fapt, la nesocotirea autorității de lucru judecat a celor statuate irevocabil.

În plus, s-a reținut că cele două înscrisuri nu îndeplinesc nici cerința de a fi determinante, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.

Reținând culpa procesuală a revizuentei, în aplicarea art. 274 alin. C. proc. civ., aceasta a fost obligată să plătească intimaților C., Q., R. și S., cheltuieli de judecată în sumă de 6.804,13 RON reprezentând onorariu avocat.

III. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de revizuire au formulat recurs revizuenții H. și I., prin care au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel București pentru soluționarea cererii de revizuire.

În dezvoltarea criticilor fundamentate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au susținut nelegalitatea hotărârii sub trei aspecte.

Împrejurarea că ambele înscrisuri se aflau în arhive publice nu poate fi reținută ca o culpă a intimatei pârâtei SNS S.A., în condițiile în care autorii intimaților cu rea-credință au creat aparența de legalitate a contestației.

Autorii intimaților au justificat cu rea-credință dreptul pretins utilizând un act real, dar anterior datei la care a fost înstrăinat imobilul și au justificat calitatea de persoane îndreptățite la restituire prin ascunderea vocației moștenitorilor reali în succesiunea defunctei P., pretinsa proprietară a imobilului restituit pe nedrept. Reaua-credință a contestatorilor este o împrejurare mai presus de voința părții, asupra acestui aspect urmând a aprecia instanța de recurs, întrucât nu este imputabilă SNS S.A..

În încercarea de a dovedi că cererile de revizuire se întemeiază pe înscrisuri false, intimații au solicitat Arhivelor Naționale copia contractului prin care P. a înstrăinat imobilul, fără a indica data și numărul actului.

Or, instanța a trecut cu ușurință peste acest aspect, fără a lua în seamă că arhivele naționale au comunicat oficial intimaților că documentul solicitat nu se găsește în arhivă, deși ulterior înscrisul a fost prezentat în original în fața Curții de Apel București.

Rezultă astfel că intimații au dovedit starea de confuzie cu privire la cercetarea arhivelor publice, chiar și în prezent, situație care nu poate fi imputabilă SNS S.A.. S-a probat împrejurarea că înscrisul, deși se afla într-o arhivă publică, este cu adevărat nou descoperit, întrucât nu a putut fi înfățișat instanței de judecată dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Au mai susținut recurenții că fiecare dintre cele două înscrisuri noi este determinant, în sensul că dacă oricare ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Pentru aceste motive, atât cererea lor, cât și cea formulată de revizuenta SNS S.A. sunt admisibile, soluția fiind aceea a casării deciziei atacate și de trimitere a pricinii spre rejudecare la instanța de revizuire.

Prin cererea de revizuire și prin notele scrise depuse la 07.12.2018, a fost justificată calitatea procesuală activă a revizuenților H. și I.. Astfel, prin afirmarea unui drept și a unui interes legitim născut, actual, personal și direct, s-a dovedit că revizuenții au calitate procesuală activă pentru a redobândi dreptul de proprietate consacrat de titlul autorului O., modificat fraudulos prin pronunțarea unei sentințe ce a atribuit parte din terenul ce a aparținut moștenitorilor unui neproprietar.

Recurenții au detaliat calitatea de succesori în drepturi ai autorului O., prin titlul de titlul de proprietate reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare, cât și ai Societății Naționale a Sării S.A., care a fost obligată să le restituie o suprafață diminuată din terenul ce a aparținut autorului recurenților.

Revizuenții sunt titularii unui drept pretins, având calitatea și dreptul de a formula în nume propriu orice fel de acțiune în vederea dobândirii întregului drept de proprietate asupra terenului situat în București, Calea x, colț cu str. x, astfel cum apare în actele de dobândire ale foștilor proprietari, precum și în cererile de restituire depuse.

Decizii ale Înaltei Curți statuează faptul că interesul legitim este condiționat de calitatea procesuală activă, iar o persoană are calitate procesuală activă dacă are un interes în cauză.

În măsura în care revizuenților nu li s-ar recunoaște calitatea procesuală activă în această cauză, s-ar produce o încălcare flagrantă a prevederilor art. 6, 13 și 14 din CEDO, căci, în jurisprudența sa, CEDO a statuat că persoanele prejudiciate în drepturile lor au vocația de a introduce acțiuni în justiție pentru a-și ocroti drepturile. Apreciază că au interes în speță, iar efectul retractării deciziei nr. 495A/2006, ca o consecință a desființării sentinței de fond, este acela de a putea redobândi întreaga suprafață de teren ce a aparținut autorului lor.

O hotărâre judecătorească intervenită în cauză, în sensul desființării deciziei nr. 495A din 20.09.2006 și respingerea contestației formulate împotriva deciziei nr. 106/2003, emisă de intimata SNS S.A., ca act nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., va servi desființării deciziei civile nr. 764/20.11.2007, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2004, în sensul înlăturării dispozițiilor privind diminuarea suprafeței de teren restituită intimaților L. și N..

Față de această împrejurare și în raport de prevederile art. 3, 10 din Legea nr. 10/2001 și art. 41 C. proc. civ., decizia civilă nr. 1120A din 03.07.2019 este nelegală și solicită casarea soluției, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de revizuire, pentru a se constata că revizuenții persoane fizice au calitate procesuală activă.

Recurenții au solicitat casarea soluției adoptată la fondul revizuirii și, reținând cauza spre rejudecare, instanța de recurs să facă aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., prin reducerea onorariului la care a fost obligată revizuenta SNS S.A..

IV. Apărările formulate în recurs

Intimații persoane fizice au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu. În dezvoltarea susținerilor, au arătat, în esență, că primele două motive de recurs vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale active a revizuenților și soluția de inadmisibilitate a cererii de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu se identifică în cauză, iar al treilea este lipsit de interes, în contextul în care instanța de revizuire nu a stabilit în sarcina revizuenților obligația de a achita cheltuielile de judecată.

Intimata Societatea Națională a Sării S.A. a depus întâmpinare, ale cărei concluzii pledează pentru admiterea recursului revizuenților. A criticat stabilirea de către instanță a cheltuielilor de judecată în sumă de 6.804,13 RON.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenți este nefondat, pentru argumentele ce succed:

Dintre cele trei chestiuni invocate pentru a susține nelegalitatea deciziei instanței de revizuire, se constată că, în prezentul recurs, este susceptibilă de a fi cenzurată numai critica vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale active a revizuenților, întrucât cererea lor de revizuire a fost soluționată pe această excepție. Motivul de recurs ce conturează greșita aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva întrunirii cerințelor în privința celor două înscrisuri invocate în susținerea cazului de revizuire, nu poate fi cercetat în condițiile în care curtea de apel nu a intrat în analiza admisibilității cererii de revizuire formulată de revizuenții H. și I. și a tranșat în proces numai chestiunea calității procesuale active a acestora. Dispoziția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire putea fi atacată doar de revizuenta Societatea Națională a Sării S.A., lucru care nu s-a întâmplat, din moment ce numai cererea sa de revizuire a fost examinată pe motivul invocat, dacă înscrisurile prezentate în cauză îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin urmare, această soluție a intrat în puterea lucrului judecat și nu mai prezenta interes să fie atacată de recurenți.

Se invocă, în recurs, greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale active a revizuenților H. și I., cu argumentarea că a fost justificată calitatea procesuală activă în revizuire, atât prin afirmarea unui drept, cât și prin existența unui interes legitim, născut, actual, personal și direct. Recurenții își afirmă calitatea de succesori în drepturi ai autorului O., în temeiul titlului de proprietate constând în contract de vânzare-cumpărare, precum și ai SNS S.A., care a fost obligată la restituirea în favoarea revizuenților a unei suprafețe diminuate din terenul ce a aparținut autorului revizuenților. Consideră că pot intenta acțiune în vederea dobândirii întregului drept de proprietate asupra terenului din București, Calea x, colț cu str. x.

Critica nu este întemeiată.

Curtea de apel a constatat, în mod corect, că revizuenții H. și I. nu au calitate procesuală activă în formularea cererii de revizuire, în condițiile în care nu au participat ca părți în dosarul de fond nr. x/2004, finalizat prin hotărârea nr. 495A din 20.09.2006, atacată pe calea revizuirii. Așa cum în mod judicios a reținut instanța, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată doar de părțile din proces, nefiind posibilă modificarea cadrului procesual stabilit prin hotărârea ce se solicită a fi desființată. Prin formularea unei cereri de revizuire nu se declanșează un nou litigiu, ci doar o nouă fază procesuală a respectivei cauze. Prin urmare, judecata acesteia nu se poate desfășura decât în cadrul procesual stabilit inițial, în etapele procesuale anterioare.

Înalta Curte reține că drepturile și obligațiile procesuale pot fi transmise legal sau convențional unei persoane străine de proces, însă, în speță, nu este vorba de o astfel de transmisiune, revizuenții nefiind succesori în drepturi ai unei părți din procesul în care s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi revizuită. Actele de proprietate de care se prevalează recurenții în prezentul litigiu, respectiv contract de vânzare-cumpărare și tranzacție nu dovedesc calitatea de succesori cu titlu particular a acestora, întrucât au fost încheiate cu privire la un alt imobil decât cel care a fost restituit în natură contestatorilor A., B., C., D. și E. de la SNS S.A., prin decizia nr. 495A/20.09.2006, ce face obiect al revizuirii, respectiv imobilul teren în suprafață de 134,23 mp, situat în București, str. x. Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/07.04.2009 de notar public J., revizuenții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului constând în teren și construcție din București, Calea x, colț cu str. x, iar contractul de tranzacție autentificat sub nr. x/08.09.2016 privește transmiterea unor drepturi litigioase către revizuenți de la autorii L. și N. în privința aceluiași imobil.

În plus, din motivele de recurs evocate, se poate specula ideea că prin formularea cererii de revizuire, revizuenții H. și I. au dorit să obțină întregul drept de proprietate asupra terenului situat în București, Calea x, colț cu str. x, dobândit de la autorii lor L. și N..

Nu poate fi invocată nici protecția conferită de prevederile art. 6, 13 și 14 din CEDO, în contextul în care revizuenții nu îndeplinesc condițiile din dreptul intern pentru formularea cererii de revizuire, respectiv nu au fost părți sau avânzi cauză ai acestora în dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată pe calea revizuirii.

Este lipsit de interes motivul de recurs formulat în legătură cu reducerea cheltuielilor de judecată. Înalta Curte constată că, prin decizia civilă nr. 1120A din 03.07.2019, revizuenta Societatea Națională a Sării S.A. a fost obligată să plătească intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 6.804,13 RON, deoarece revizuirea formulată de această parte a fost găsită ca inadmisibilă. Or, interes de a ataca această dispoziție are numai partea care a pierdut procesul, respectiv revizuenta Societatea Națională a Sării S.A., în privința recurenților neexistând nici un folos practic de a invoca aspecte privind reducerea cheltuielilor de judecată, în absența unor drepturi care să le fi fost lezate prin dispoziția cu privire la care intenționează declanșarea controlului judiciar.

Pentru toate considerentele expuse, reținând că nu sunt întrunite în cauză cerințele motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a revizuenților, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar pentru criticile vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire din perspectiva ipotezei prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și diminuarea cheltuielilor de judecată, s-a constatat lipsa de interes în formularea acestora.

Față de soluția dispusă, se constată că recurenții se află în culpă procesuală, motiv pentru care, la cererea intimaților S., Q., R. și C., îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.500 RON, reduse de la suma de 6.787,57 RON, în baza dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere complexitatea redusă a cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările invocate prin întâmpinare și faptul că pricina a avut un singur termen de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții H. și I. împotriva deciziei civile nr. 1120/A din 3 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenții H. și I. la plata sumei de 3500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse în condițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimații S., Q., R. și C..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2019.