ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4408/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 aprilie 2005, pronunțată în dosarul penal nr. 1882/2005, Tribunalul București, secția I penală, a dispus scoaterea de pe rol și trimiterea spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, a cererii intitulată „contestație la executare”, adresată acestei instanțe, la 22 martie 2005 de condamnatul C.D. S-a reținut că față de motivele invocate de condamnat, care privesc nelegala sa citare, cererea adresată primei instanțe este de fapt, un apel pe care acesta a înțeles că-l formuleze împotriva sentinței penale nr. 1608 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul penal nr. 4562/2004.

La termenul fixat pentru judecarea cauzei, respectiv 25 mai 2005, instanța astfel sesizată a pus în discuție, din oficiu, tardivitatea apelului declarat de inculpat și constatând că acesta a fost declarat după expirarea celor 10 zile prevăzute de lege pentru repunerea în termenul de apel sau pentru apelul peste termen, prin decizia penală nr. 420/ A din 25 mai 2005, a dispus respingerea acestuia, ca tardiv. Împotriva menționatei decizii, condamnatul C.D. a declarat recurs fără a indica motivele de casare a acestuia, iar, în ședința publică din 15 iulie 2005, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a declarat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei. Examinând din oficiu decizia atacată, se constată că aceasta este legală și temeinică, instanța de apel respingând în mod corect, ca tardiv, apelul declarat de condamnatul C.D.

Din actele dosarului, rezultă, în adevăr, că sus-numitul a fost încarcerat, în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare, la 10 februarie 2005, formulând cererea de apel la 9 martie 2005, deci după trecerea termenului legal, de 10 zile, de la începerea executării pedepsei. În consecință, recursul declarat de condamnatul C.D. nefiind fondată, urmează a fi respinsă, ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 420 din 25 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei (800.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2005.