ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4408/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4408/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13
aprilie 2005, pronunțată în dosarul penal nr. 1882/2005, Tribunalul București,
secția I penală, a dispus scoaterea de pe rol și trimiterea spre competentă
soluționare la Curtea de Apel București, a cererii intitulată „contestație la
executare”, adresată acestei instanțe, la 22 martie 2005 de condamnatul C.D.
S-a reținut că față de
motivele invocate de condamnat, care privesc nelegala sa citare, cererea
adresată primei instanțe este de fapt, un apel pe care acesta a înțeles că-l
formuleze împotriva sentinței penale nr. 1608 din 14 decembrie 2004 a
Tribunalului București, pronunțată în dosarul penal nr. 4562/2004.
La termenul fixat pentru
judecarea cauzei, respectiv 25 mai 2005, instanța astfel sesizată a pus în
discuție, din oficiu, tardivitatea apelului declarat de inculpat și constatând
că acesta a fost declarat după expirarea celor 10 zile prevăzute de lege pentru
repunerea în termenul de apel sau pentru apelul peste termen, prin decizia
penală nr. 420/ A din 25 mai 2005, a dispus respingerea acestuia, ca tardiv.
Împotriva menționatei
decizii, condamnatul C.D. a declarat recurs fără a indica motivele de casare a
acestuia, iar, în ședința publică din 15 iulie 2005, în prezența apărătorului
desemnat din oficiu, a declarat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Examinând din oficiu decizia
atacată, se constată că aceasta este legală și temeinică, instanța de apel
respingând în mod corect, ca tardiv, apelul declarat de condamnatul C.D.
Din actele dosarului,
rezultă, în adevăr, că sus-numitul a fost încarcerat, în vederea executării
pedepsei de 8 ani închisoare, la 10 februarie 2005, formulând cererea de apel
la 9 martie 2005, deci după trecerea termenului legal, de 10 zile, de la
începerea executării pedepsei.
În consecință, recursul
declarat de condamnatul C.D. nefiind fondată, urmează a fi respinsă, ca atare,
conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea
recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de condamnatul C.D. împotriva deciziei penale nr.
420 din 25 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru
cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul condamnat
la plata sumei de 80 lei (800.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 15 iulie 2005.