ÎCCJ, Decizia nr. 62/2019

Asupra apelurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. JUDECATA PE FONDUL CAUZEI

Prin Sentința penală nr. 680 din data de 07 decembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus următoarele:

I. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 291 din C. pen., rap. la art. 6 și 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 257 din C. pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (în varianta în vigoare la momentul săvârșirii faptei) cu aplic. art. 5 din C. pen.

- din infracțiunile prevăzute de art. 272 alin. (1) din C. pen. (două fapte), în infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 257 din C. pen. 1969, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. 1969.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. 1969.

În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., stabilită în condițiile art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

II. În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 alin. (2) din C. pen. 1969, în referire la art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. 1969.

În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 74 alin. (2) din C. pen. 1969, în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. 1969.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. 1969.

În baza art. 81 din C. pen. 1969, a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 din C. pen. 1969.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C. pen. 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului B., durata reținerii, perioada arestului preventiv și a arestului la domiciliu, de la data de 1 martie 2016 la 30 martie 2016, inclusiv.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a ridicat măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor inculpatului B., prin Ordonanța nr. 661/P/2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

În baza art. 291 alin. (2) din C. pen., a confiscat de la inculpatul A. echivalentul în RON, la cursul BNR de la data punerii în executare, al sumei de 300.000 euro, obținută ca urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a obligat inculpații la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpaților, în sumă de câte 200 RON, au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a avut în vedere că la data de 22 martie 2016 Înalta Curte a fost sesizată prin Rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție au fost trimiși în judecată inculpații:

- A., (sub control judiciar), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență, spălare de bani în formă continuată (două acte materiale) și influențarea declarațiilor (două fapte), prev. de art. 291 din C. pen., rap. la art. 6 și 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen. penal, art. 35 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 din C. pen., art. 272 alin. (1) din C. pen. (două fapte).

- B., (în stare de arest la domiciliu), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de cumpărare de influență și spălare de bani în formă continuată (două acte materiale), prev. de art. 292 din C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. din C. pen.

În fapt, s-a reținut, în actul de sesizare a instanței, cu privire la inculpatul A., că în perioada septembrie - decembrie 2009, a pretins direct pentru sine de la inculpatul B. suma de 300.000 euro, disimulată sub forma a două contracte de împrumut fictive, în schimbul promisiunii, îndeplinite ulterior, că va interveni pe lângă martorii C., primarul comunei Chiajna și D., directorul RA - APPS pentru a-i determina pe aceștia să asigure rezolvarea unor interese personale ale inculpatului B. la nivelul primăriei comunei Chiajna și respectiv Regiei Autonome - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, primind, conform înțelegerii, în luna decembrie 2009 suma totală de 300.000 euro.

În datele de 02 decembrie 2009, respectiv 06 decembrie 2009, având aceeași rezoluție infracțională, a încheiat în calitate de împrumutat, cu martorul denunțător E., două contracte de împrumut cu caracter fictiv, primul (nr. 1/02.12.2009) pentru suma de 200.000 euro și cel de-al doilea pentru suma de 100.000 euro, prin care a disimulat adevărata natură a provenienței în patrimoniul său a sumei de 300.000 de euro, în condițiile în care, aceasta sumă provenea, în realitate, din săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență reținute în sarcina sa și cumpărare de influență reținută în sarcina inculpatului B.

În data de 09 decembrie 2015, a încercat să determine martorii F. și G. să facă declarații mincinoase în prezenta cauza, prin corupere, în sensul punerii la dispoziția acestora a unui spațiu comercial cu titlu gratuit situat pe raza municipiului București unde aceștia să deschidă o clinică dentară.

În sarcina inculpatului B. s-au reținut, în esență, următoarele:

În perioada septembrie - decembrie 2009, s-a înțeles cu inculpatul A. să-i dea suma de 300.000 euro, disimulată sub forma a două contracte de împrumut fictive, în schimbul promisiunii acestuia, îndeplinite ulterior, că va interveni pe lângă martorii C., primarul comunei Chiajna și D., directorul RA - APPS pentru a-i determina pe aceștia să asigure rezolvarea unor interese personale ale sale la nivelul primăriei comunei Chiajna și respectiv Regiei Autonome - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, dându-i inculpatului A. conform înțelegerii, în luna decembrie 2009, suma totală de 300.000 euro.

În datele de 02 decembrie 2009, respectiv 06 decembrie 2009, având aceeași rezoluție infracțională, a încheiat, în calitate de împrumutător, cu martorul denunțător E., două contracte de împrumut cu caracter fictiv, primul (nr. 1/02.12.2009) pentru suma de 200.000 euro și cel de-al doilea (nr. 1/06.12.2009) pentru suma de 100.000 euro, prin care a disimulat adevărata natură a provenienței în patrimoniul inculpatului A. a sumei de 300.000 de euro, în condițiile în care aceasta sumă provenea, în realitate, din săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, reținută în sarcina inculpatului A. și cumpărare de influență, reținută în sarcina sa.

Cauza privind pe inculpații A. și B. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 22 martie 2016, sub nr. x/2016, fiind repartizată aleatoriu Judecătorului de cameră preliminară, pentru a se proceda la verificarea competenței și a legalității sesizării instanței, legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, conform disp. art. 342 din C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. 449 din 6 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpatul B., a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu Rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Prin Încheierea nr. 144/C din 21 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016.5 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul B. împotriva încheierii nr. 449 din data de 6 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2016.

La judecarea în fond a cauzei, Înalta Curte, înainte de începerea cercetării judecătorești, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 374 alin. (4) Din C. proc. pen. privind posibilitatea de a solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale dacă recunoaște în totalitate faptele de care este acuzat, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3, a luat act de declarația inculpatului B. în sensul celor antemenționate. De asemenea, s-a luat act de poziția inculpatului B. de a da declarație în fața instanței, fiind audiat la termenul din 29 noiembrie 2016, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

În cadrul probatoriului administrat în primă instanță au fost audiați martorii H., G., I., J., K., F., E., L., M., N., O. și C., fiind audiat și inculpatul A. la termenul din 11 ianuarie 2017.

În urma analizei probelor administrate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut următoarele:

În ceea privește infracțiunile de trafic de influență, prev. de art. 291 Din C. pen., rap. la art. 6 și 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., reținută în sarcina inculpatului A., respectiv de cumpărare de influență prev. de art. 292 din C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., reținută în sarcina inculpatului B., a constatat că acestea au fost săvârșite de către cei doi inculpați și constituie infracțiuni potrivit textelor legale reținute în acuzare.

Astfel, cu privire la inculpatul A. s-a reținut că, în perioada septembrie - decembrie 2009, a pretins direct pentru sine de la inculpatul B. suma de 300.000 euro disimulată sub forma a două contracte de împrumut fictive, în schimbul promisiunii îndeplinite ulterior că va interveni pe lângă martorii C., primarul comunei Chiajna și O., directorul RA-APPS pentru a-i determina pe aceștia să asigure rezolvarea unor interese personale ale inculpatului B. la nivelul primăriei comunei Chiajna și respectiv Regiei Autonome-Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, primind conform înțelegerii în luna decembrie 2009 suma totală de 300.000 euro.

Referitor la inculpatul B., în rechizitoriu s-a reținut că, în perioada septembrie - decembrie 2009, s-a înțeles cu inculpatului A. să-i dea suma de 300.000 euro disimulată sub forma a două contracte de împrumut fictive, în schimbul promisiunii acestuia îndeplinite ulterior că va interveni pe lângă martorii C., primarul comunei Chiajna și O., directorul RA - APPS pentru a-i determina pe aceștia să asigure rezolvarea unor interese personale ale sale la nivelul primăriei comunei Chiajna și respectiv Regiei Autonome - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, dându-i inculpatului A. conform înțelegerii în luna decembrie 2009 suma totală de 300.000 euro.

Totodată, instanța a reținut faptul că inculpatul B. a recunoscut învinuirea ce i s-a adus în legătură cu această faptă, dând declarații ample privitor la modul de săvârșire a acesteia.

De asemenea, Înalta Curte a reținut că martorul E. a confirmat aproape în totalitate cele declarate de inculpatul B., acesta arătând că l-a cunoscut pe inculpatul B. prin intermediul numitului I. și aflase de problema pe care acestea o avea cu numitul P., privitor la litigiul cu Primăria Chiajna, inculpatul B. întrebându-l dacă cunoaște pe cineva care să aibă acces la primărie, iar acesta spunând că îl recomandă pe inculpatul A., care era deputat și avea influență aspra primarilor și la administrațiilor publice, martorul descriind detaliat modul în care i-a adus la cunoștință inculpatului A. despre problema pe care B. o avea cu imobilul de pe raza comunei Chiajna, precum și despre întâlnirea pe care acesta le-a intermediat-o la un restaurant din București. De asemenea, a relatat despre modul în care a decurs întâlnirea, despre întrevederea din ziua următoare de la Primăria Chiajna, la care au participat și martorii C., M. și I., suma de bani pe care inculpatul B. trebuia să o plătească inculpatului A. pentru rezolvarea problemelor, dar și despre încheierea celor patru contracte de împrumut fictive.

Totodată, instanța de fond a reținut și aspectele relatate de martorii G. și F., care i-au adus la cunoștință inculpatului A. despre problemele lui B., că în prezența lor s-au înmânat banii și s-a făcut promisiunea că problemele se vor rezolva.

În ceea ce privește poziția inculpatului A., Înalta Curte a constatat că în faza de urmărire penală acesta, inițial, a uzat de dreptul la tăcere (declarația din 10 martie 2016), după care a recunoscut, în totalitate, acuzațiile aduse, (declarația din data de 17 martie 2016), această din urmă poziție fiind menținută ulterior (declarația din data de 21 martie 2016), în faza de judecată, inculpatul A. relatând pe larg cum s-au petrecut evenimentele în viziunea sa.

În legătură cu pretinderea și primirea sumei de 300.000 euro de către inculpatul A. și "titlul" cu care această sumă a fost solicitată, instanța a apreciat a fi relevante declarațiile inculpatului B. care se coroborează cu declarațiile martorilor E., F. și G., apreciindu-se ca fiind dovedit și faptul că inculpatul B. a fost de acord să-i remită inculpatului A. suma astfel solicitată. De asemenea, că din mijloacele de probă administrate reiese foarte clar că această sumă a fost pretinsă și primită de către inculpatul A. în schimbul intervenției pe care acesta urma a o face la primarul comunei Chiajna și la directorul RA-APPS în vedere rezolvării problemelor pe care inculpatul B. le avea în legătură cu cele două imobile, inculpații înțelegându-se să încheie cele patru contracte de împrumut, două între inculpatul B. și martorul E., pe de o parte, și două între acesta din urmă și inculpatul A., pe de altă parte, pentru a ascunde adevărata natură a provenienței respectivei sume de bani, faptele întrunind elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 din C. pen., respectiv cumpărarea de influență prev. de art. 292 din C. pen.

Privitor la infracțiunile de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în formă continuată (două acte materiale), conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A. și B., Înalta Curte a reținut că prin semnarea celor patru contracte de împrumut fictive inculpații au disimulat adevărata natură a provenienței sumei de 300.000 euro în patrimoniul inculpatului A., sumă provenită în realitate din comiterea infracțiunilor de trafic de influență respectiv cumpărare de influență.

În legătură cu aceste acuzații, Înalta Curte a reținut că din mijloacele de probă administrate a reieșit faptul că inculpatul A. a pretins și primit suma de 300.000 euro în schimbul intervenției pe care acesta o va face la primarul comunei Chiajna și la directorul RA-APPS în vedere rezolvării problemelor pe care inculpatul B. le avea în legătură cu cele două imobile.

Totodată, Înalta Curte a arătat că cei doi inculpați s-au înțeles să încheie contractele antemențioante, două între inculpatul B. și martorul E., pe de o parte, și două între acesta din urmă și inculpatul A., pe de altă parte, pentru a ascunde adevărata natură a provenienței respectivei sume de bani, relevante fiind declarațiile inculpatului B., care se coroborează cu cele ale martorului E., G. și F., precum și contractele nr. x/02.12.2009 și nr. y/06.12.2009, încheiate între B. și E., ambele în original și Contractele nr. x/02.12.2009 și y/06.12.2009, încheiate între E. și A., ambele în copie.

Ca modalitate de săvârșire, așa cum s-a arătat mai sus, Înalta Curte a constatat că inculpatul A. a pretins, iar inculpatul B. a promis că îi va da acestuia suma de 300.000 euro în schimbul intervenției pe care o va face pe lângă primarul comunei Chiajna și directorul RA-APPS. Ulterior, la data de 2 decembrie 2009, respectiv 6 decembrie 2009, inculpatul B. i-a predat suma de 300.000 euro, promisă inculpatului A., în două tranșe.

Totodată, Înalta Curte a apreciat că cei doi inculpați cunoșteau foarte exact ce reprezintă aceste sume de bani, fiind solicitate și primite, respectiv remise pentru ca inculpatul A. să intervină pe lângă primarul comunei Chiajna și directorul RA-APPS în vedere rezolvării problemelor cu cele două imobile. În egală măsură, cei doi inculpați de comun acord au stabilit să îmbrace aceste "operațiuni" sub forma unor contracte de împrumut, iar pentru a ascunde care sunt adevăratele părți ale contractelor, cei doi inculpați au încheiat contractele de împrumut prin mijlocirea martorului E.

În legătură cu infracțiunile de trafic de influență, reținută în sarcina inculpatului A., și de cumpărare de influență, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., infracțiuni predicat, instanța a amintit că acestea s-au consumat în luna septembrie 2009, când suma de 300.000 euro a fost pretinsă de către inculpatul A. și promisă de către inculpatul B., apreciind că momentul predării acesteia, în două tranșe, la datele de 2 decembrie și 6 decembrie 2009, nu influențează momentul consumării acestora, care este anterior, cele două infracțiuni fiind cunoscute în doctrină ca infracțiuni cu consumare anticipată.

Ca atare, Înalta Curte nu a reținut apărarea inculpatului B., în sensul că acesta nu putea săvârși infracțiunea de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, întrucât nu a fost ulterioară, ci eventual concomitentă cu infracțiunile de cumpărare, respectiv trafic de influență.

Pe de altă parte, Înalta Curte a arătat că ambii inculpați pot fi autori ai infracțiunii de spălare a banilor, în varianta prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, chiar dacă aceștia sunt și autori ai infracțiunilor din care au provenit sumele de bani "spălate" prin operațiunea descrisă anterior, în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală statuând, prin Decizia nr. 16/2016, printre altele, că subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile poate fi și subiect activ al infracțiunii de spălare de bani. Privitor la forma de participație penală cu care cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea de spălare a banilor, Înalta Curte a considerat că aceștia au comis infracțiunea în calitate de coautori, fiecare dintre ei contribuind prin acte de executare directe și nemijlocite la comiterea respectivei infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunile de influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) din C. pen. (două fapte), pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., Înalta Curte a reținut că, din probele administrate, a rezultat, dincolo de orice dubiu, că inculpatul A. a încercat, prin corupere, să îi determine pe martorii G. și F., ce fuseseră citați la DNA ca martori, să facă declarații mincinoase, promițându-le în schimb, că după ce va ajunge primar al Sectorului 5 București, le va da un spațiu în care să își deschidă o clinică dentară, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de influențarea declarațiilor.

La încadrarea juridică a acestor fapte instanța a reținut și dispozițiile art. 35 alin. (1) din C. pen., având în vedere Decizia nr. 368/2017, prin care Curtea Constituțională, care a statuat că "sintagma - și împotriva aceluiași subiect pasiv - din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) noul C. pen. este neconstituțională".

Analizând faptele săvârșite de către inculpatul A., prin raportare și la considerentele deciziei Curții Constituționale, Înalta Curte a apreciat că acestea întrunesc elementele de tipicitate ale unei infracțiuni unice de influențarea declarațiilor prevăzută de art. 272 din C. pen. cu reținerea art. 35 alin. (1) din C. pen., și nu a două astfel de infracțiuni, deoarece inculpatul A. a încercat prin acte de corupție să îi determine pe cei doi martori să declarare mincinos, însă aceste acte exercitate asupra celor doi realizează conținutul unei infracțiuni continuate, fiind săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale; unitatea de rezoluție infracțională, ce leagă actele materiale într-o singură infracțiune, fiind pusă în evidență de faptul că actele materiale au fost săvârșite asupra celor doi martori în aceleași împrejurări, iar cei doi aveau calitatea de martori în aceeași cauză.

Față de acestea, Înalta Curte, în temeiul art. 386 din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din două infracțiuni de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 din C. pen., reținute în sarcina inculpatului A., într-o singură infracțiune de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 din C. pen. în formă continuată, reținând și dispozițiile ar. 35 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la legea penală aplicabilă, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă se va aplica ținând seama de pedepsele prevăzute de cele două legi pentru aceste infracțiuni.

I. În ceea ce îl privește pe inculpatul A., Înalta Curte a reținut că infracțiunea de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (după schimbarea încadrării juridice realizată mai sus) a fost săvârșită la data de 9 decembrie 2015, adică sub imperiul noului din C. pen., astfel încât singura lege aplicabilă privitor la această infracțiune este legea nouă, întrucât a fost săvârșită și este judecată sub imperiul aceleiași legi.

Referitor la infracțiunea de trafic de influență, pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, Înalta Curte a constatat că legea veche este mai favorabilă pentru acesta deoarece, potrivit dispozițiilor art. 257 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani, astfel că minimul special al pedepsei este mai mic (2 închisoare) decât în legea nouă, iar maximul special este mai mare (10 ani închisoare) decât în legea nouă.

Cum instanța s-a orientat cu pedeapsa către minimul special, după cum se va arăta în secțiunea privitoare la individualizarea pedepsei, Înalta Curtea va stabili ca fiind mai favorabilă pentru inculpatul A., privitor la această infracțiunea, legea veche, C. pen. din 1969, respectiv dispozițiile art. 257 din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește infracțiunea de spălarea banilor, incriminată prin lege specială, s-a constatat că potrivit legii vechi (în vigoare la data săvârșirii faptei) pedeapsa pentru această infracțiune era închisoarea de la 3 la 12 ani (art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002), iar potrivit legii penale în vigoare (art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, legea nouă fiind reținută ca mai favorabilă, potrivit încadrării juridice dată acesteia prin actul de sesizare a instanței. De asemenea, s-a apreciat a fi mai favorabilă legea nouă și în ceea ce privește tratamentul sancționator prevăzut pentru infracțiunea continuată (maximul special plus spor facultativ de până la 3 ani închisoare), față de C. pen. din 1969 (maxim special plus spor facultativ de până la 5 ani închisoare).

La alegerea legii penale mai favorabile în cazul inculpatului A., Înalta Curte a avut în vedere și tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni reținut în sarcina acestuia, având în vedere că una dintre infracțiuni a fost săvârșită de către acesta sub imperiul legii noi, iar potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiuni a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi mai favorabilă.

Sub acest aspect, instanța a apreciat a fi relevantă și Decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 5 din C. pen., în cazul pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea unor infracțiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracțiuni comise după intrarea în vigoare a noului din C. pen., pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche sau legea nouă -, iar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 din C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Referitor la infracțiunile săvârșite de inculpatul B., Înalta Curte a constatat că acestea au fost săvârșite sub imperiul legii penale vechi.

În ceea ce privește cele două infracțiuni -infracțiunea de cumpărarea de influență și infracțiunea de spălarea banilor, s-a apreciat că, deși sub aspectul limitelor de pedepse mai favorabilă este legea penală nouă, totuși, legea veche este mai favorabilă inculpatului B., întrucât permite o individualizare a pedepselor ce vor fi aplicate mai bună, ținând seama de circumstanțele personale ale acestuia, ce pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii obligatorii a pedepselor sub limitele minime prevăzute de lege.

Totodată, având în vedere tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut în ambele legi, prima instanță a constatat că cel prevăzut în C. pen. din 1969 este mai blând, fiind bazat pe cumulul juridic cu spor variabil și facultativ, față de cel prevăzut în noua lege penală, bazat pe cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor s-au avut în vedere împrejurările privitoare la inculpați și cele privitoare la faptele comise respectiv, circumstanțele personale, pluralitatea infracțiunilor săvârșite, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, cuantumul sumei solicitate astfel încât instanța s-a orientat spre pedepse către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, ținând cont și de perioada mare de timp scursă de la săvârșirea primelor infracțiuni (de 9 ani), astfel că aplicarea unor pedepse severe s-a apreciat că nu ar face decât să producă o suferință nejustificată inculpatului, fără legătură cu realizarea scopului preventiv și reeducativ al pedepsei, ci doar ca mijloc de constrângere, cu accent pe latura aflictivă a pedepsei, apreciind și asupra modalității de executare a pedepselor aplicate.

B. JUDECATA ÎN FAȚA INSTANȚEI DE APEL

Împotriva Sentinței penale nr. 680 din data de 07 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016 au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție și apelanții inculpați A. și B., criticând-o pentru netemeinice și nesoluționarea corectă a laturii civile pentru motivele arătate în scris în memoriile depuse la dosar de: Direcția Națională Anticorupție și pentru nelegalitate inculpatul A., dar și pentru cele susținute oral și redate în detaliu, în încheierea de dezbateri de la termenul din 4.03.2019, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, motive ce urmează a fi analizate punctual, cu ocazia examinării dosarului în apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 10.10.2019, sub nr. x/2018.

C. SINTEZA MOTIVELOR DE APEL

Cu referire la primul motiv de apel, s-a arătat că instanța de fond a reținut, în mod nejustificat, circumstanțe personale în cazul inculpaților. S-a mai susținut că instanța de fond trebuia să aibă în vedere complexitatea pericolului social al faptelor deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunilor, cuantumul foarte mare al sumei de bani traficată, metoda punctuală aleasă pentru rezolvarea unor situații de revendicare, încercarea autorilor de a disimula săvârșirea activității infracționale sub forma încheierii unor împrumuturi fictive, impactul social produs de săvârșirea unor astfel de fapte, calitatea inculpaților, personalitatea acestora, necesitățile procesului de reeducare și resocializare, astfel încât pedeapsa să fie judicios individualizată atât în cuantum cât și ca modalitate de executare.

În acest sens s-a mai susținut că în cauză s-a dovedit că sunt îndeplinite și elementele de tipicitate ale infracțiunii de spălare de bani, probându-se faptul că suma de bani care constituie obiectul contractelor de împrumut provine din săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, respectiv de cumpărare de influență, că a existat o disimulare a adevăratei naturi a provenienței lor, iar sub aspectul laturii subiective inculpații A. și B. au cunoscut că bunurile provin din săvârșirea infracțiunilor antemenționate.

S-a mai învederat aspectul că a fost dovedită activitatea infracțională a inculpatului A. de influențare a declarațiilor constând în încercarea de a determina pe martorii F. și G. să dea declarații mincinoase cu privire la modalitatea în care el a primit banii de la inculpatul B.

Față de aceste considerente s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților, orientate spre limita inferioară de sancționare, este mult prea mică și nu oglindește pericolul social concret al faptei săvârșite.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel, vizând nesoluționarea corectă a laturii civile, în sensul că instanța de fond avea obligația de a dispune desființarea înscrisurilor reprezentând cele patru contract de împrumut fictive, s-a arătat că acestea au fost încheiate în lipsa unui consimțământ expres și liber exprimat pentru vânzarea-cumpărarea celor două imobile, fiind întocmite doar pentru recuperarea sumei de 300.000 euro, obiect al infracțiunii de trafic/cumpărare de influență. Totodată, s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară.

S-a susținut că nulitatea unui act juridic nu operează de drept însă, cum acesta a fost invocată inclusiv prin actul de sesizare, instanța avea obligația de a se pronunța asupra validității acestor contracte.

Față de motivele de apel invocate, s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., desființarea în parte a hotărârii apelate și aplicarea inculpaților A. și B. a unor pedepse într-un cuantum sporit, a căror executare să fie în condiții privative de libertate, dar și desființarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu cauză ilicită.

La momentul dezbaterilor, reprezentantul parchetului a solicitat, în ceea ce îl privește pe intimatul inculpat B., în temeiul art. 420 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (6) cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., să se constate încetat procesul penal, dat fiind că acesta a decedat.

În subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în camera preliminară, pentru reverificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, ca urmare a constatării nelegalității reluării urmăririi penale, în ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului A.

Într-un al doilea subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a solicitat desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea de trafic de influență, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., pentru infracțiunea de spălare a banilor, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., pentru infracțiunea de influențare a declarațiilor, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.

Cu privire la prima solicitare, a arătat că judecătorul care s-a pronunțat în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în condițiile vechiul cod, cu privire la măsuri preventive sau la administrarea de probe, într-o cauză care are strânsă legătură cu cea de față, devine incompatibil să exercite funcția de judecător atât în procedura de cameră preliminară cât și ca judecător de fond. În acest sens a făcut referire la Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - din 12.08.2010 care a fost înaintat Tribunalului București, secția I penală, unde, judecătorul de fond, care face parte și din compunerea prezentului complet de judecată, a admis în principiu cereri de eliberare provizorie sub control judiciar formulate de E. și Q. (inculpați în acea cauză), a încuviințat probe și a efectuat acte de cercetare judecătorească, existând astfel, în opinia apelantului, posibilitatea formării unei opinii care creează premisele unei stări de incompatibilitate.

Referitor la nelegalitatea reluării urmăririi penale pentru faptele reținute în sarcina inculpatului A., a susținut, în esență, că prin Ordonanța nr. 53/C1/2016 din 1.03.2016 a fost infirmată, în parte, Ordonanța de clasare nr. 168/P/2016 și s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăriri penale în ceea ce privește faptele de trafic de influență și cumpărare de influență. A considerat că astfel, în Dosarul nr. x/2015, toate mijloacele de probe au fost nelegal administrate.

Față de lipsa de temeinicie a condamnării inculpatului A., a susținut că din înregistrările în mediu ambiental ce se regăsesc la dosar reiese că acesta a manifestat inițial o conduită pasivă, pentru ca ulterior, la provocarea martorilor F. și G., a fost forțat să iasă din starea de pasivitate, procedura judiciară și probele rezultând din acestea fiind nelegale.

La primul termen de judecată, din data de 5.11.2018, instanța de control judiciar a admis cererea de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător ales și pregătirea apărării, formulată de apelantul inculpat A.

La termenul din data de 03.12.2018, având în vedere Sentința civilă nr. 4827/23.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018 s-a acordat termen administrativ pentru data de 14 ianuarie 2019.

Prin rezoluția din 12.12.2018, în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 6.12.2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol în vederea repartizării aleatorii către completurile de 5 judecători nou înființate.

La termenul din data de 19.12.2018, s-a acordat termen pentru lipsa de procedură cu inculpatul A., iar la termenul din 14.01.2019 instanța de control judiciar a dispus amânarea cauzei, având în vedere că în Dosarul nr. x/2018 s-a dispus sesizarea Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul din data de 14.02.2019, instanța de apel, pronunțându-se pe cererile de probatorii formulate, a încuviințat apelantului inculpat A. cererea de reaudierea martorului denunțător E. precum și a martorilor F., G. și K., a respins cererea de reaudiere a martorilor I., C. și O. și de audiere a numiților P. și Q. și a respins proba cu înscrisuri solicitată de apelant.

La același termen, instanța de control judiciar a luat act de împrejurarea că apelantul inculpat A. nu dorește să dea declarații și de împrejurarea că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a formulat cereri de probe în cauză.

La termenul din data de 4.03.2019, au fost audiați martorii E., K., F. și G.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, în temeiul art. 420 alin. (6) și (11) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a declarat încheiată cercetarea judecătorească și, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbateri, susținerile reprezentantului Ministerului Public și apărătorilor apelanților inculpați, fiind redate în detaliu în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) Din C. proc. pen. cu referire la art. 420 din C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești în primă instanță și în apel constată, cu majoritate, că apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de apelantul-inculpatul A. sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Conform rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, au fost trimiși în judecată inculpații A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, spălare de bani în formă continuată și influențarea declarațiilor prevăzute de art. 291 din C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 din C. pen., raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen. și B. pentru săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență și spălare de bani în formă continuată, prevăzute de art. 292 din C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B., prima instanță a apreciat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, constând în aceea că, în perioada septembrie - decembrie 2009, s-a înțeles cu inculpatului A. să-i dea suma de 300.000 euro, disimulată sub forma a două contracte de împrumut fictive, în schimbul promisiunii acestuia, îndeplinite ulterior, că va interveni pe lângă martorii C., primarul comunei Chiajna și D., directorul RA - APPS, pentru a-i determina pe aceștia să asigure rezolvarea unor interese personale ale sale la nivelul primăriei comunei Chiajna și respectiv Regiei Autonome - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, dându-i inculpatului A. conform înțelegerii în luna decembrie 2009 suma totală de 300.000 euro. Totodată, că în datele de 02 decembrie 2009, respectiv 06 decembrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a încheiat, în calitate de împrumutător, cu martorul denunțător E., două contracte de împrumut cu caracter fictiv, primul (nr. 1/02.12.2009) pentru suma de 200.000 euro și cel de-al doilea (nr. 1/06.12.2009) pentru suma de 100.000 euro prin care a disimulat adevărata natură a provenienței în patrimoniul inculpatului A. a sumei de 300.000 de euro în condițiile în care aceasta sumă provenea în realitate din săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului A. și cumpărare de influență reținută în sarcina sa ce fac obiectul prezentului dosar.

În ceea ce îl privește pe inculpatul A., prima instanță, în urma probatoriului administrat, a reținut că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 din C. pen., rap. la art. 6 și 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., constând în aceea că, în perioada septembrie - decembrie 2009, a pretins de la inculpatul B. suma de 300.000 euro disimulată sub forma a două contracte de împrumut fictive, în schimbul promisiunii îndeplinite ulterior că va interveni pe lângă martorii C., primarul comunei Chiajna și D., directorul RA - APPS pentru a-i determina pe aceștia să asigure rezolvarea unor interese personale.

Potrivit art. 291 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de trafic de influență a fost legiferată astfel: pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Potrivit art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 infracțiunea de spălare de bani constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni, iar potrivit art. 272 alin. (1) Din C. pen., infracțiunea de influențarea declarațiilor a fost legiferată astfel: încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători reține că în declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul B. a recunoscut învinuirea ce i s-a adus dând declarații ample privitor la modul în care a săvârșit infracțiunea de trafic de influență.

Referitor la inculpatul A. se constată că acesta a dat declarații oscilante, în faze de urmărire penală recunoscând în totalitate acuzațiile aduse după ce, anterior înțelesese să uzeze de dreptul la tăcere, pentru ca în fața instanței de fond să relateze situația de fapt din punctul să de vedere, ulterior, neînțelegând să se prezinte în fața instanței de apel.

În cauză, raportat la situația de fapt descrisă în rechizitoriu și avută în vedere de instanța de fond, dar și față de probatoriul administrat, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că faptele, astfel cum au fost reținute și recunoscute de inculpatul B., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență și spălare de bani în formă continuată reținute în sarcina sa, respectiv de trafic de influență, spălare de bani în formă continuată și influențarea declarațiilor reținute în sarcina inculpatului A., pentru următoarele considerente:

Astfel, instanța de control judiciar (judex ad quem), în temeiul efectului devolutiv al apelului, conform art. 417 din C. proc. pen., repunând în discuție cauza printr-o nouă judecată și analizând actele și lucrările dosarului, reține că acuzațiile de cumpărare de influență și spălare de bani în formă continuată aduse inculpatului B., respectiv de trafic de influență, spălare de bani în formă continuată și influențarea declarațiilor aduse inculpatului A. se bazează pe depozițiile martorului denunțător E., pe declarațiile martorilor G. și F., a martorilor R. și H., precum și pe cea a inculpatului B.

Examinând declarațiile martorului denunțător E., Înalta Curte, Completul de 5 judecători reține că inculpatul B. i-a relatat martorului problemele pe care le avea cu primăria comunei Chiajna cu privire la drepturile litigioase achiziționate asupra unui teren din zonă, dar și interesul legat de retrocedarea unui teren în intravilanul municipiului București, la nivelul RA-PPS. La rândul său, E. i-a relatat martorului F. problemele acestuia, care îl cunoștea pe inculpatul A., persoană influentă la nivelul autorităților, căruia i-a expus situația. Inculpatul i-a cerut să intermedieze întâlnirea cu B., în vederea rezolvării problemelor cu cele două instituții antemenționate.

Totodată, din aceeași declarație reiese că în luna septembrie 2009 cei doi inculpați s-au întâlnit, context în care, inculpatul A. i-a pretins lui B. suma de 200.000 euro pentru rezolvarea problemelor cu primăria Chiajna, respectiv suma de 100.000 euro pentru rezolvarea problemei de la RA-PPS, acesta din urmă fiind de acord cu sumele pretinse.

În acest context se rețin și declarațiile inculpatului B. dar și ale martorului G. care arată că F. i-a făcut legătura martorului denunțător E. cu inculpatul A., care i-a solicitat să îl pună în legătură cu B., despre sumele de bani remise și scopul remiterii acestora.

De altfel, și din cuprinsul declarației martorului I. rezultă că după ce suma de 300.000 euro a fost remisă, nemulțumit de cum au decurs lucrurile, inculpatul B. a vrut să formuleze denunț la DNA împotriva inculpatului A., ulterior revenind, deoarece a intervenit o înțelegere între ce doi, A. fiind de acord să încheie, cu titlu de garanție, prin intermediul fratelui său, S., două antecontracte de vânzare-cumpărare.

Și din cuprinsul actului de sesizare rezultă că denunțătorul i-a pus în legătură pe cei doi inculpați, inculpatul A. asigurându-l pe inculpatul B. că va rezolva cele două probleme, deplasându-se chiar la sediul instituțiilor antemenționate, împreună, pentru întâlniri cu conducerile acestora.

De asemenea, martorii F. și G. au relatat că, în data de 08.12.2015, inculpatul A. s-a întâlnit cu aceștia, în cadrul discuțiilor purtate solicitând-se să nu relateze procurorilor nimic despre cele întâmplate între el și B., aspecte confirmate și de martora N.

în consecință, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă în mod cert că inculpatul A., în perioada septembrie - decembrie 2009 a pretins pentru sine de la inculpatul B. sum