ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Prahova și Tribunalul Constanța de față, reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 183 din 5 mai 2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța. În baza art. 50 din C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a cauzei ce o privește pe condamnata A., având ca obiect contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., în favoarea Tribunalului Prahova, instanța din raza locului de deținere.

Pentru a dispune această soluție Tribunalul Constanța a arătat că la data de 04 martie 2020 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța sesizarea formulată de Penitenciarul de Femei Ploiești - Târgușorul Nou, prin care a solicitat să se analizeze dacă pentru perioada dedusă din mandatul de executare nr. x emis la data de 26.02.2020 pe numele inculpatei A., se impune acordarea unui număr de 192 zile considerate executate ca urmare a aplicării art. 551 alin. (1), zile considerate executate suplimentar, urmare a executării unui număr de 974 zile în condiții improprii executate în perioada 22.02.2017 - 06.12.2019.

S-a menționat că sesizarea a fost calificată ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și a fost repartizată manual completului care a pronunțat hotărârea ce se execută, însă prin încheierea din data de 8 aprilie 2020, acest complet de judecată a calificat cererea ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., fiind vorba doar de acordarea sau nu a unor zile compensatorii aferente perioadei executate, s-a dispus trimiterea cauzei spre a fi repartizată aleatoriu.

Având în vedere noua calificare a cererii, respectiv că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., instanța a pus în discuție excepția necompetenței Tribunalului Constanța, în raport de dispozițiile art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. și a admis excepția invocată din oficiu.

S-a arătat că potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., dispozițiile alin. (1) - (5) ale acestui articol se aplică și în cazul rezolvării uneia din situațiile reglementate de prezentul titlu este dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

În aceste condiții, fiind vorba despre o reglementare expresă în materia competenței instanței de soluționare a cauzelor având ca obiect contestație la executare, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța.

Prin Sentința penală nr. 137 din 10 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția penală, în baza art. 47 din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu în ședința din data de 26 mai 2020.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare, formulată în legătură cu situația condamnatei A., în prezent aflată în Penitenciarul de Femei Ploiești - Târgșorul Nou, în favoarea Tribunalului Constanța.

În baza art. 51 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța în acest sens, Tribunalul Prahova a arătat că la termenul din data de 26 mai 2020 Tribunalul, din oficiu, a recalificat sesizarea Penitenciarului de Femei Ploiești - Târgșorul Nou ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, având în vedere dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

Analizând actele dosarului, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:

Condamnata A. se află în executarea pedepsei de 4 ani, 7 luni și 438 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 229 C. pen., dispusă prin Sentința penală nr. 628/20.12.2017 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 164/26.02.2020 a Curții de Apel Constanța.

În baza sentinței anterior menționate a fost emis MEPÎ nr. x/26.02.2020 de către Tribunalul Constanța. Pedeapsa a început la data de 27.02.2020 și expiră la data de 23.02.2023, întrucât din pedeapsă se deduc 1019 zile.

Referitor la perioada dedusă, s-a arătat că A. a fost încarcerată anterior în baza MEPÎ nr. x/2019 emis în baza Sentinței penale nr. 2218/2018 de către Judecătoria Ploiești (mandat în care a fost contopit mandatul nr. x/2016 emis în baza Sentinței penale nr. 2817/2016 de Judecătoria Sector 2 București) prin care a executat o pedeapsă de 3 ani, 10 luni și 290 zile închisoare, persoana condamnată executând în perioada 22.02.2017 - 06.12.2019 un număr de 974 zile în condiții improprii, fiind astfel considerate suplimentar un număr de 192 zile câștig ca urmare a aplicării art. 551 din Legea nr. 169/2017.

Penitenciarul de Femei Ploiești - Târgșorul Nou a solicitat instanței de executare să comunice dacă perioada dedusă din MEPÎ nr. x/26.02.2020 se mai impune acordarea zilelor considerate ca executate ca urmare aplicării Legii nr. 169/2017, respectiv a celor 192 zile.

S-a mai reținut în cuprinsul sentinței că potrivit art. 598 din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, Tribunalul Prahova a apreciat că solicitarea Penitenciarului de Femei Ploiești Târgșorul Nou privind lămurirea situației juridice a condamnatei, atrage incidența cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., instanța competentă să soluționeze contestația fiind instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

*

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 24 iunie 2020, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 1 iulie 2020, cu citarea condamnatei A. la locul de deținere și cu asigurarea apărării.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Constanța și Tribunalul Prahova, cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe condamnata A., Înalta Cure, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Prahova, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte subliniază că aprecierea naturii juridice a cererii formulate de Penitenciarul de Femei Ploiești - Târgșorul Nou este condiția sine qua non a stabilirii competenței materiale și teritoriale.

Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, Penitenciarul de Femei Ploiești - Târgșorul Nou a sesizat Tribunalul Constanța cu o cerere prin care se solicită să se analizeze dacă pentru perioada dedusă din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x emis la data de 26 februarie 2020 pe numele inculpatei A., se impune acordarea zilelor considerate ca executate, ca urmare a aplicării Legii nr. 169/2017, astfel încât acordarea încă o dată a celor 192 zile în baza Legii nr. 169/2017 ar reprezenta un dublu beneficiu.

În cuprinsul aceleiași sesizări se mai arată că MEPÎ x din 26 februarie 2020 a fost emis în baza Sentinței penale nr. 628/20.12.2017 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 164/26.02.2020 a Curții de Apel Constanța, sentință prin care a fost condamnată A. la pedepsea de 4 ani, 7 luni și 438 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 229 C. pen.. Pedeapsa a început la data de 27.02.2020 și expiră, în termen, la data de 23.02.2023, întrucât din pedeapsa se deduc 1019 zile.

Pentru perioada dedusă s-a comunicat că A. a fost încarcerată anterior în baza MEPÎ nr. x/2019 emis în baza Sentinței penale nr. 2218/2018 de către Judecătoria Ploiești (mandat în care a fost contopit mandatul nr. x/2016 emis în baza Sentinței penale nr. 2817/2016 de Judecătoria Sector 2 București) prin care a executat o pedeapsa de 3 ani, 10 luni și 290 zile închisoare, persoana condamnată executând în perioada 22.02.2017 - 06.12.2019 un număr de 974 zile în condiții improprii, fiind astfel considerate suplimentar un număr de 192 zile câștig ca urmare a aplicării art. 551 din Legea 169/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., se poate face contestație împotriva executării unei hotărâri penale atunci când:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit Deciziei nr. 8 din 11 martie 2019 (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 427 din 30.05.2019) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii - competența soluționării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În considerentele deciziei menționate s-a arătat că "dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu modificările și completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017, reglementează o măsură compensatorie în favoarea persoanelor care au executat pedepse ori măsuri preventive privative de libertate în condiții necorespunzătoare, prin cazarea în centre de detenție ori de reținere și arestare preventivă lipsite de condițiile impuse de standardele europene. (...) zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noțiunii de "cauză de micșorare a pedepsei" în accepțiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar cererile condamnaților având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară urmează a fi analizate prin prisma dispozițiilor legale referitoare la contestația la executare."

Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, precum și considerentele deciziei Completului competent să judece recursul în interesul legii nr. 8 din 11 martie 2019, în raport de conținutul concret al sesizării formulate de Penitenciarul de Femei Ploiești - Târgșorul Nou Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Sub aspectul instanței competente să soluționeze contestația la executare Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6).

Potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. "dispozițiile alin. (1) - (5) se aplică și în cazul în care rezolvarea uneia dintre situațiile reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere. În acest caz, soluția se comunică instanței de executare."

Astfel cum rezultă din actele de la dosar condamnata A. se află în executarea pedepsei fiind încarcerată în Penitenciarul de Femei Ploiești - Târgșorul Nou.

Prin urmare, coroborând dispozițiile art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluționarea contestației la executare aparține instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv, în speță, Tribunalului Prahova.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei privind pe condamnata A. în favoarea Tribunalului Prahova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) și alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnata A. în favoarea Tribunalului Prahova, secția penală, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 iulie 2020.

GGC - GV