ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 228 din 11.05.2018 pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul C. pen., instanța a dispus următoarele:

A condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) din noul C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen.

În baza art. 386 din noul C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de șantaj reținută prin rechizitoriu, din infracțiunea prev. de art. 207 alin. (1) și (3) din noul C. pen., în infracțiunea de amenințare, prev. de art. 206 din noul C. pen.

În noua încadrare juridică a faptei a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de amenințare prev. de art. 206 din noul C. pen.

Conform art. 16 lit. a) din noul C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din noul C. pen. (fapta nu există).

În baza art. 67 și 65 noul C. pen., s-a aplicat pentru fiecare infracțiune reținută mai sus și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din noul C. pen., pe o durată de câte 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

În baza art. 38 - 39 lit. b) și 45 noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate mai sus și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 4 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din Noul C. pen., pe o durată de 2 ani și pedeapsa accesorie indicată mai sus.

Conform art. 72 din noul C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă principală de 4 ani închisoare stabilită mai sus durata reținerii inculpatului din 03.06.2015 (24 ore).

În baza art. 19 din noul C. proc. pen., în ref. la art. 1349 din C. civ., a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 30.000 (treizecimii) RON, cu titlu de daune morale către persoana vătămată/civilă B., aferentă infracțiunii de amenințare.

Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții civile solicitate în cauză de partea civilă B..

S-a constatat că actele notariale din: 06.09.2012 (contract de vânzare-cumpărare nr. 450) și 07.12.2012 (partaj voluntar notarial) sunt legal încheiate, cu respectarea consimțământului liber exprimat al părților și le menține integral.

În baza art. 112 din noul C. pen., în ref. la art. 33 din Legea nr. 656/2002, s-a confiscat în folosul statului în vederea valorificării următoarele bunuri indisponibilizate:

- Casă de locuit situată în municipiul Galați (Faleza Dunării) (P+1+M) cu suprafață de 146 mp, și garaj aferent, așa cum sunt clar localizate și individualizate prin contractul de vânzare-cumpărare din 06.09.2012;

- Un autoturism marca x, cumpărat la data de 23.10.2011, cu Nr. x;

- Un autoturism marca x, cumpărat la 21.03.2012, cu Nr. x;

- Sumele de 40.000 euro și respectiv 93.000 euro de la inculpatul A..

Au fost menținute actele de indisponibilizare bunuri, instituite în faza de urmărire penală (fără autoturismul x), prin Ordonanțele parchetului din 03.06.2015 și 28.06.2017, până la confiscarea efectivă a bunurilor de mai sus sau plata sumelor supuse confiscării speciale.

Conform art. 272 și 274 din noul C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut că:

Fapta inculpatului A., care în perioada 2009 - 2012, cu intenție, a îndemnat și determinat persoana vătămată B. să întrețină relații sexuale contra cost cu doi bărbați, în timp ce erau în Marea Britanie și prin aceasta, a obținut sumele de peste 500.000 euro; 1800 lire sterline și unele bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) din noul C. pen.

Fapta inculpatului A., care în perioada 2011-2012, folosind banii obținuți prin comiterea infracțiunii de proxenetism, a achiziționat legal mai multe bunuri printre care un imobil în Galați (Faleza Superioară), un autoturism marca x, un autoturism marca x, un autoturism marca x, un avans de locuință și o retragere de 93.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 din noul C. pen.

Fapta inculpatului A. care, după anul 2012, a exercitat acțiuni de amenințare și intimidare a persoanei vătămate B., cu scopul de a se răzbuna pe aceasta deoarece l-a părăsit, sau cu scopul de a o determina să renunțe la unele pretenții civile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, prev. de art. 206 din noul C. pen.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul A. și persoana vătămată B..

Apelantul inculpat A. a criticat hotărârea apelată ca fiind nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că în mod greșit, în baza unei aprecieri eronate a probelor administrate în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și, respectiv amenințare.

În opinia apărării, nu s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a determinat-o pe B. să practice prostituția ori că a obținut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către aceasta. Prin urmare, în raport cu această infracțiune, s-a solicitat achitarea inculpatului.

S-a apreciat de către apelantul inculpat că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul soluției de condamnare dispusă în raport de infracțiunea de amenințare. S-a arătat, astfel, că pentru această infracțiune nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (fiind schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de șantaj), astfel că în mod nelegal s-a dispus condamnarea inculpatului, în lipsa plângerii prealabile formulate de persoana vătămată, pentru o faptă cu care instanța de judecată nu fusese investită. Prin urmare, în raport cu această infracțiune, s-a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) teza I C. proc. pen.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în considerarea celor statuate prin Decizia nr. 418/19.06.2018 a Curții Constituționale, s-a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Corelativ acestei soluții, s-a solicitat înlăturarea dispoziției de confiscare de la inculpat a imobilului casă de locuit situat în mun. Galați, a autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, a autoturismului x SERIA x, a sumelor de 40.000 euro și 93.000 euro precum și a dispoziției de menținere a indisponibilizării bunurilor instituite prin ordonanțele din 03.06.2015 și 28.06.2017.

Prin Decizia penală nr. 869 A din data de 04 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 228/11.05.2018 pronunțată de Tribunalul Galați.

A fost desființată Sentința penală nr. 228/11.05.2018 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2017, și în rejudecare:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și îi aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și șantaj, prev. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii din data de 03.06.2015.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă B..

În temeiul art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a echivalentului în RON a sumelor de 532.204,76 euro și 1800 lire sterline, dobândite din săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

Au fost menținute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanțele nr. x/P/2012 din 03.06.2015 și nr. x/P/2012 din 28.06.2017 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de judecarea cauzei la prima instanță.

Au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de partea civilă B. împotriva Sentinței penale nr. 228/11.05.2018 pronunțată de Tribunalul Galați.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., partea civilă B. a fost obligată la plata către stat a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuielile judiciare în apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 869 A din data de 04 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a formulat, prin apărător ales, avocat C., la data de 31 octombrie 2019 recurs în casați.,

Prin încheierea din 04 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 869/A din data de 04 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 15 aprilie 2020.

A fost respinsă cererea formulată de recurentul inculpat A. privind suspendarea executării hotărârii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La data de 15 aprilie 2020 având în vederea instituirea stării de urgență o durată de 30 de zile, pe întreg teritoriul României, prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212/16.03.2020 cauza a fost suspendată de drept.

Prin rezoluția judecătorului din data de 25 mai 2020 a fost stabilit termen la data de 08 iulie 2020, dispunându-se citarea părților.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08 iulie 2020, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, concluziile părților nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 869/A din data de 04 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. arătând că soluția de condamnare pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. este greșita deoarece fapta expusă în rechizitoriu nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma incriminatoare.

Inculpatul, prin apărător a arătat că în noua reglementare este dezincriminată practicarea prostituției. Pentru a fi în ipoteza săvârșirii infracțiunii de proxenetism se impunea a fi verificate următoarele elemente de tipicitate ale infracțiunii: practicarea prostituției de către victima; existenta unor relații sexuale cu mai mulți bărbați; obținerea veniturilor necesare supraviețuirii din practicarea prostituției; însușirea foloaselor obținute din practicarea prostituției;

S-a arătat că nici măcar în actul de acuzare și nici în hotărârea de condamnare nu sunt reținute aceste împrejurări. Astfel, partea vătămata nu a întreținut relații sexuale cu mai mulți bărbați. În ceea ce privește relația cu cetățeanul englez s-a arătat că a existat un singur act sexual iar folosul obținut a fost folosit exclusiv de către partea vătămata fără a exista elementele necesare pentru a caracteriza acel act sexual ca fiind un act de prostituție.

A mai arătat că relațiile dintre partea vătămata și cetățeanul indian nu se pot suprapune pe elementele de caracterizare ale unor relații sexuale în urma cărora să se urmărească doar obținerea surselor de supraviețuire după cum sunt definite de textul de lege. Durata în timp, pe o perioada de peste 8 ani de zile, arată caracterul stabil al acestei relații, relație ce caracterizează mai mult un parteneriat specific concubinajului, implicit prezumându-se relații afective, profunde, relații ce nu pot fi specific unor activități sexuale de prostituție. Sumele de bani remise de cetățeanul indian foarte mari, sub nici o forma nu pot fi asimilate cu prețul unor contraprestații sexuale, desfășurate în activități de prostituție. Aceste elemente atipice, arătă condamnatul sunt străine normei legale incriminatoare.

În concluzie s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru savârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În recursul de față inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât fapta expusă în rechizitoriu nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma incriminatoare

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

În concordanță cu aceste dispoziții, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obține o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situații de fapt.

Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Prin urmare, instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speța de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că susținerile inculpatului potrivit cu care condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. este greșita deoarece fapta expusă în rechizitoriu nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma incriminatoare, sunt nefondate.

Curtea de Apel a constatat, față de probatoriul administrat, că săvârșirea infracțiunii de proxenetism de către inculpat și vinovăția acestuia sunt neîndoielnice, fiind stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil cu declarația persoanei vătămate B., declarațiile martorilor D. și E., înscrisuri bancare și extrase de cont, parțial cu declarațiile inculpatului.

Instanța de apel a constatat că, din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat, că în perioada mai 2009 - octombrie 2012, inculpatul A. a determinat persoana vătămată B. să întrețină raporturi/acte sexuale cu un cetățean englez și un cetățean indian, pe care i-a cunoscut în timp ce lucra ca dansatoare într-un club de noapte din Londra, obținând sumele de 532.204,76 euro și 1.800 lire sterline, ce i-au fost predate de persoana vătămată.

Persoana vătămată B. a fost audiată ocazie cu care a arătat că inculpatul era prietenul său și a plecat în Anglia cu acesta când avea vârsta de 18 ani împliniți și la Londra a întreținut relații sexuale contra cost cu doi bărbați, un cetățean englez și un cetățean indian.

Persoana vătămată B. a mai arătat în mod clar că a întreținut relații sexuale cu doi bărbați de la care a obținut importante sume de bani, în special de la cetățeanul indian F., acesta având vârsta de circa 40 de ani și că cel care o determina să practice prostituția la Londra era prietenul său A., acesta spunându-i adesea că pentru a avea bani și a trăi bine este necesar ca persoana vătămată să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați.

La rândul său, inculpatul A. a recunoscut că a fost cu prietena sa B. în perioada 2009 - 2012 la Londra și acolo a fost de acord ca prietena sa să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați contra cost și de banii obținuți se foloseau împreună.

Din probele existente în cauză rezultă că inculpatul A. a deschis un cont bancar pe numele persoanei vătămate B., unde erau depuse cele mai multe sume de bani obținute de aceasta prin practicarea prostituției la îndemnul și supravegherea inculpatului.

În total, prin comiterea infracțiunii de proxenetism, s-au obținut circa 500.000 euro, bani care, ulterior, au fost folosiți de cei doi la achiziționarea unei locuințe de lux în Galați, 3 autoturisme, un avans pentru achiziționarea unei alte locuințe în Galați, un depozit bancar de 90.000 euro și respectiv bani folosiți pentru nevoile curente ale celor doi (A. și B.).

Criticile menționate nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele au reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția și participația inculpatului în săvârșirea infracțiunii.

Instanța de apel a reținut că atât persoana vătămată cât și inculpatul au recunoscut că nu aveau locuri de muncă stabile în perioada 2009- 2012, cât au stat la Londra și că banii cu care s-au cumpărat bunurile, proveneau din practicarea prostituției, banii fiind depuși în contul bancar al persoanei vătămate B..

Or, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară pe fond a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate, nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanței supreme pe calea recursului în casație.

Spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că din situația de fapt astfel cum a fost reținută, cu titlu definitiv, de către instanța de apel, rezultă că fapta inculpatului A., care în perioada 2009 - 2012, cu intenție, a îndemnat și determinat persoana vătămată B. să întrețină relații sexuale contra cost cu doi bărbați, în timp ce erau în Marea Britanie și prin aceasta, a obținut sumele de peste 500.000 euro; 1800 lire sterline și unele bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen.

Aspectele învederate de recurent, potrivit cu care durata îndelungată în care persoana vătămată B. a întreținut relații sexuale cu cetățeanul indian și anume opt ani de zile, excede actelor de prostituție prin care persoana vătămată își asigura cele necesare traiului și deci nu pot fi luate în considerare pentru reținerea infracțiunii de proxenetism nu pot fi primite de Înalta Curte întrucât în toată această perioadă persoana vătămată a remis sume de bani inculpatului, sume de bani obținute chiar de la cetățeanul indian.

O altă împrejurare care înlătură argumentele inculpatului este aceea că în toată această perioadă de timp persoana vătămată a ținut legătura cu inculpatul și i-a remis sume de bani în scopul de a-i asigura cele necesare existenței.

În consecință relațiile dintre persoana vătămată și cetățeanul indian nu pot fi considerate ca fiind relații specifice de familie.

În consecință, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin decizia recurată întrunește condițiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, iar criticile recurentului privesc chestiunile de fapt analizate de instanța de fond, respectiv de apel, chestiuni ce exced cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 869/A din data de 04 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 869/A din data de 04 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.

GGC - GV