ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 607/2018

Ședința publică din data de 28 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la 10 decembrie 2013, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D. a solicitat instanței obligarea acestora la plata sumei de 150.000 euro în echivalent RON la data plății reprezentând despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, reputației profesionale și atingeri aduse vieții private.

Prin sentința civilă nr. 995 din 16 iulie 2014 Tribunalul București, secția III-a civilă a respins, ca neîntemeiate, atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. și D., cât și cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D. și, pe cale de consecință, a obligat reclamanta la 4400 RON cheltuieli de judecată, onorariu de avocat, către pârâți.

Împotriva sentinței civile nr. 995 din 16 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția III-a civilă, în termen legal, reclamanta E. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 395A/10.09.2015 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă E. împotriva sentinței civile nr. 995 din 16.07.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâți B., C. și D., a anulat sentința civilă apelată și a reținut cauza spre rejudecare.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 332 A din 19 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., fiind obligată reclamanta la 4.400 RON cheltuieli de judecată, către pârâți.

Invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 332 A din 19 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Intimații-pârâți B., C. și D. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului promovat de reclamantă și menținerea ca temeinică și legală a dispozițiilor deciziei civile atacate.

Recurenta-reclamantă A. a formulat răspuns la întâmpinarea intimaților-pârâți prin care a solicitat, în esență, înlăturarea susținerilor acestora și admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 15 noiembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Intimații-pârâți C. și D. au depus punct de vedere la raportul întocmit, susținând, în esență, inadmisibilitatea recursului, față de obiectul litigiului în valoare de 150.000 euro (echivalentul a 668.040 RON la data promovării acțiunii - 10.12.2013).

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Se impune precizarea că decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

În temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit cărora:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

De altfel, conform art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată la data de 10 decembrie 2013, prin urmare, anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

În speță, valoarea obiectului acțiunii reclamantei o reprezintă suma de 150.000 euro (contravaloare a 660.000 RON, astfel cum a fost precizat în acțiune - dosar de fond) reprezentând despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, reputației profesionale și atingeri aduse vieții private, astfel că valoarea pretențiilor formulate nu depășește pragul de 1.000.000 RON, fiind vorba de o acțiune evaluabilă în bani care nu se încadrează în textul de lege anterior evocat.

Prin urmare, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că examinarea inadmisibilității căii de atac este prioritară, întrucât pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru rațiunile înfățișate, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 332A din 19 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Constatând culpa procesuală a recurentei A. în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatului C. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acestuia, în sensul obligării recurentei-reclamante A. la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul C., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 332A din 19 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimatul C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2018.