ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5301/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5301/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 11 decembrie 2018
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la 4 martie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:
să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4.1, art. 4.2 și art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. x din 6 iunie 2008, referitoare la dobânda variabilă, dreptul băncii de a modifica în mod unilateral dobânzile și comisioanele, comisionul de administrare și comisionul de acordare;
să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. III pct. 3 din actul adițional, referitoare la rata anuală a dobânzii, pct. 4, pct. 5 și pct. 6;
să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. IX pct. 1 din actul adițional, referitoare la exceptarea de la transmiterea notificărilor;
să dispună restituirea sumelor încasate de pârâtă, începând cu 6 iunie 2008 și care reprezintă diferența dintre dobânda stabilită inițial de 8,95% și dobânda percepută ulterior, în urma modificării unilaterale a acesteia;
să dispună restituirea sumelor încasate nelegal, cu titlu de comision de administrare în cuantum de 6.202,33 CHF, începând cu 5 iunie 2007;
să dispună restituirea sumelor încasate nelegal, cu titlu de comision de acordare credit, în cuantum de 581,875 CHF;
să o oblige pe pârâtă la plata dobânzii legale pentru sumele încasate nelegal de la data plății și până la restituirea efectivă;
să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 și Legii nr. 289/2004.
Prin sentința civilă nr. 2788 din 7 iunie 2017, Judecătoria Botoșani a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 4.1, art. 4.2 și art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. x din 6 iunie 2008, cu privire la dobânda variabilă, comisionul de administrare și comisionul de acordare; a obligat-o pe pârâtă la modificarea contractului în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive; a obligat-o pe pârâtă la refacerea graficului de rambursare, în privința dobânzii contractuale, în sensul că aceasta este fixă, de 8,95%, pentru perioada cuprinsă între 6 iunie 2008 și 19 mai 2009 și de 4 % pentru perioada ulterioară datei de 19 mai 2009; a obligat-o pe pârâtă la restituirea către reclamant a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, comision de acordare și diferență de dobândă variabilă în cuantum de 4.728,3 CHF; a constatat ca abuzivă practica pârâtei de imputare a sumelor achitate cu întârziere în cuantum de 9.268,16 CHF, cu prioritate și în mod exclusiv asupra penalităților de întârziere; a obligat-o pe pârâtă să refacă calculele, în sensul că imputația plății sumei de 9.268,16 CHF, achitate în perioada cuprinsă între 17 februarie 2011 și până la 24 martie 2017, să se facă cu prioritate asupra debitului principal, respectiv suma de 6.116,99 CHF asupra debitului principal și suma de 3.151,17 CHF asupra dobânzii; a dispus restabilirea echilibrului contractual în sensul că sumele ce se vor achita în continuare se vor imputa după cum urmează: 2/3 asupra debitului principal și 1/3 asupra accesoriilor; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.
Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr. 1390-A din 21 noiembrie 2017, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat și a obligat-o pe apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 1.500 RON.
Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 171 din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23 octombrie 2018.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 1390-A din 21 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Botoșani este Curtea de Apel Suceava, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 1390-A din 21 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Suceava.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.