ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4008/2018

Ședința publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 18.07.2017 sub nr. x/2017, contestatoarea A. S.A. a formulat în contradictoriu cu intimatul B. IPURL - în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. C.. S.A. și debitoarea C. S.A. prin administrator judiciar D., contestație împotriva măsurii administratorului judiciar cuprinsă în cadrul raportului publicat în BPI în data de 07.09.2017 cu privire la acordarea protecției corespunzătore contestatoarei în calitate de creditor garantat, prin constituirea unei garanții suplimentare asupra unui bun imobil al debitoarei ori prin efectuarea de plăți periodice, ca urmare a valorificării în cadrul procedurii a sumelor de bani încasate de debitoare, sume care fac obiectul unor cauze de preferință în temeiul prevederilor contractuale ale contractului de ipotecă mobiliară asupra creanțelor nr. 35 din 26.04.2012 modificat și completat prin acte adiționale subsecvente.

Prin sentința civilă nr. 1677 din 20.10.2017 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată contestația la măsura administratorului judiciar.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel creditoarea A. S.A., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2017/a8 la data de 25.01.2018.

La data de 21.03.2018, E. S.A. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul apelantei A. S.A. susținând interesul propriu, distinct de cel al părții în favoarea căreia se intervine, fiind un folos concret, constând în pronunțarea unei soluții favorabile părții în susținerea căror apărări se intervine și evitarea pronunțării unei hotărârii de respingere ale cărei considerente ar fi invocate inclusiv împotriva E. în litigiul cu obiect similar existent, pornind de la faptul că hotărârea ce se va pronunța în prezenta cauză va reprezenta o realitate juridică, iar imperativul stabilității juridice impune evitarea contrazicerilor dintre hotărârile judecătorești.

S-a arătat că în situația confirmării soluției instanței de fond în prezenta speță, fără luarea în considerare și a argumentelor esențiale prezentate de către E., un reviriment jurisprudențial în dosarul 2236/118/a9 - constituit ca urmare a unei cereri similare a E., care ar trebui judecat de către același complet de apel, ar fi o simplă iluzie.

În acest sens se arată că E. se află într-o situație similară cu cea în care se află apelanta contestatoare și care face obiectul prezentei cauze, în dosarul nr. x/118/a9, soluționat de către aceeași instanță, în sensul respingerii ca nefondată a contestației E..

Prin încheierea din 16.04.2018, Curtea de Apel Constanța a respins cererea de intervenție accesorie formulată de E. S.A. ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs E. S.A., care a fost transmis Curții de Apel Constanța la 30 mai 2018, așa cum atestă data inscripționată pe plicul aflat la dosarul de recurs.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitându-se admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de intervenție accesorie formulate de creditorul garantat E. în apărarea creditorului garantat A. S.A..

În ședința publică din 4 octombrie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării cererii de recurs și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului pentru nedepunerea acestuia în termen, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte urmează a respinge ca tardiv recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cererea dedusă judecății de față are ca obiect recursul declarat de recurenta E. S.A.împotriva încheierii din 16 aprilie 2018, prin care Curtea de Apel Constanța a respins cererea de intervenție accesorie formulată de E. S.A. ca inadmisibilă.

Prin C. proc. civ. legiuitorul a instituit referitor la declararea căii extraordinare de atac a recursului exigențe care privesc printre altele și respectarea termenului de declarare a recursului.

Astfel, conform dispozițiilor art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Din analiza dispozițiilor art. 64 alin. (4) din C. proc. civ. rezultă că termenul de exercitare a recursului este de 5 zile și curge de la momente diferite, astfel: de la pronunțarea soluției pentru partea care a fost prezentă la momentul dezbaterii admisibilității în principiu a cererii de intervenție, respectiv de la comunicarea încheierii pentru partea lipsă.

Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2018, când au avut loc dezbaterile cu privire la cererea de intervenție formulată de E. S.A., instanța a amânat pronunțarea pentru 16 aprilie 2018, dată la care a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă.

Verificând încheierea din data de 2 aprilie 2018, se constată că E. S.A. a fost prezentă la dezbateri prin consilierul juridic F., care a formulat, în esență, concluzii de admitere a cererii de intervenție apreciind că aceasta este admisibilă.

În speță, termenul de declarare a recursului a început să curgă pentru E. S.A., prezentă la dezbateri, la 16 aprilie 2018, dată la care instanța a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă, iar cererea de recurs a fost transmisă la 30 mai 2018, cu mult peste termenul de 5 zile prevăzut de lege.

Este adevărat că, în dispozitivul încheierii din 16 aprilie 2018 s-a menționat că aceasta este susceptibilă de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, însă această împrejurare nu deschide părții dreptul de a exercita o cale de atac având ca punct de pornire un alt moment decât cel prevăzut de lege, întrucât căile de atac și termenele pentru exercitarea lor sunt determinate de lege și nu de instanța de judecată.

Trebuie reținut că încheierea, prin care s-a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă, se comunică în vederea curgerii termenului pentru motivarea căii de atac, prin raportare la dispozițiile art. 470 alin. (5) noul C. proc. civ., aplicabile și în recurs, coroborate cu art. 487 alin. (1) noul C. proc. civ.

Însă, așa cum s-a arătat, termenul de declarare a recursului este cel stabilit de legiuitor, respectiv 5 zile, care curge de la pronunțarea soluției pentru partea prezentă, iar termenul pentru motivarea căii de atac curge de la momentul comunicării încheierii.

Așadar, cum dispozițiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție prevăd un interval de 5 zile în care se poate exercita calea extraordinară de atac, termen care curge pentru partea prezentă la dezbateri de la pronunțare, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu a fost formulată în termenul defipt de lege.

În cauza de față, se reține că cererea de recurs a fost transmisă Curții de Apel Constanța la data de 30 mai 2018, așa cum atestă data inscripționată pe plicul aflat la dosarul de recurs, fiind astfel depășit termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile imperative ale art. 64 alin. (4) C. proc. civ., termen care, așa cum s-a arătat deja, a început să curgă pentru partea prezentă la dezbateri de la data pronunțării încheierii prin care s-a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă, respectiv 16 aprilie 2018.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale, astfel încât, va respinge ca tardiv recursul declarat de E. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de intervenienta E. S.A. împotriva încheierii din 16 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2018.