ÎCCJ, Decizia nr. 162/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 1268 din 18 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva Încheierii nr. 837 din 15 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă (prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de A. privind strămutarea pricinii care formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Timișoara).

II. Calea de atac - calificare

Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat o cale de atac denumită "apel", contestatorul A., susținând că urmează a depune ulterior motivele aferente.

Raportat la dispozițiile procedurale, la prevederile legale ce reglementează competența Înaltei Curți de Casație și Justiție și la rezoluția din data de 31 mai 2018, cererea va fi calificată drept recurs, pentru considerentele expuse în continuare.

Calificarea propusă de parte, în sensul că această cale de atac este apel, nu poate fi reținută, prin raportare la normele care reglementează competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Conform prevederilor art. 97 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel precum și a altor hotărâri în cazurile prevăzute de lege; recursurile în interesul legii; cererile în vederea pronunțării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; orice alte cereri date de lege în competența sa.

Nu se poate considera că, în temeiul, art. 97 pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție ar putea judeca și calea de atac a apelului.

În cazul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze competența anumitor instanțe ca instanțe de apel a menționat expres acest lucru, precum, de exemplu, la: art. 95 pct. 2, art. 96 pct. 2 din C. proc. civ. etc.

Sintagma "orice alte cereri date de lege în competența sa", la care face referire art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. nu include și calea de atac a apelului, norma de reglementare citată vizând alte situații. Este vorba despre acele de cereri care sunt prevăzute fie de C. proc. civ. [ex: art. 135 alin. (1) și (3); art. 147; art. 50 alin. (1) și (2); art. 142 alin. (1) teza a II - a și alin. (2); art. 442 - 444; art. 510 alin. (2); art. 524 alin. (1); art. 524 alin. (5), etc. ] fie în legi speciale [ex: art. 39 alin. (2) din Legea nr. 67/2004; art. 91 alin. (4) din Legea nr. 35/2008; art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 etc.].

Este relevant în susținerea concluziei că în categoria acestor cereri nu intră si calea de atac a apelului faptul că, în toate situațiile menționate mai sus, legiuitorul a prevăzut explicit în normele de reglementare citate competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, nu există nicio reglementare care să prevadă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție ca instanță de apel în materie civilă.

Ca urmare cererea va fi examinată prin prisma cadrului legal aplicabil recursului.

III. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează o decizie pronunțată de către Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o contestație în anulare formulate împotriva unei încheieri pronunțate în strămutare.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 18 iunie 2018, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

IV. Considerentele Înaltei Curți

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este suspusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În speță, recursul vizează o decizie pronunțată de către Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o contestație în anulare formulată împotriva unei încheieri pronunțate în strămutare, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 508 alin. (4), coroborate cu cele ale art. 144 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., este definitivă, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării.

Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1268 din 18 aprilie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2018.