ÎCCJ, Decizia nr. 101/2018

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 11/C din data de 9 martie 2018, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petentul A. în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Totodată, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 1180 din 6 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. 1180 din 6 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de contestatorul petent A. și de asemenea, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 729/PI/CP din data de 24 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Verificând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile legale incidente, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că în materia contestației, reglementată în Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., art. 4251 alin. (1) prevede următoarele: calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel. art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., iar la alin. (7) al aceluiași articol se menționează: contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, încheierea prin care a fost soluționată contestația formulată de contestatorul petent A. - Încheierea nr. 1180 a Înaltei Curți din 06.12.2017 - contestată în cauză - este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

Împotriva Încheierii penale nr. 11/C din data de 9 martie 2018, pronunțată de secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017, petentul a formulat la 12 martie 2018 o nouă cale de atac intitulată "apel", dosarul fiind înregistrat pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 mai 2018, sub nr. x/1/2018, fiind fixat, în mod aleatoriu prim termen de judecată la 11 iunie 2018.

La termenul fixat, deși legal citat petentul A. nu s-a prezentat, dar la 18 mai 2018 a depus la dosar înscrisuri în care a precizat, pe de o parte, că nu se va prezenta la judecată, iar pe de altă parte, a formulat o cerere de recuzare fără a indica persoana la care se referă și motivul/cazul de incompatibilitate incident.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 67 alin. (5) din C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petentul A., pentru motivele relevate în partea introductivă a prezentei decizii, în care sunt redate în detaliu și susținerile reprezentantului Ministerului Public, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil și va fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului liberului acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că a fost sesizat cu apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 11/C din data de 9 martie 2018, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017, încheiere definitivă, prin care a fost soluționată anterior contestația formulată de petent împotriva unei încheieri definitive prin care aceeași instanță a soluționat o plângere în baza dispozițiilor art. 336 - 341 din C. proc. pen.

Prin urmare, petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 11/C din data de 9 martie 2018, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 11/C din data de 9 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2018.

Procesat de GGC - CL