ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 184/2018

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2018

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de 11 noiembrie 2014, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, a formulat contestație la executare împotriva executării silite demarată de intimată în temeiul titlului executoriu și a somației de plată din data de 15 octombrie 2014, prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 200 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 423/2015 din 16 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Zalău, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul A..

Împotriva acestei sentine, a formulat apel contestatorul A., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 646 din 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția Civilă.

Prin decizia civilă nr. 516/R/2015 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 646 din 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția Civilă.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare, contestatorul A., soluționată prin prin decizia civilă nr. 371 din 8 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației în anulare.

La data de 17 februarie 2017, recurentul A. a declarat apel împotriva deciziei civile nr. 371 din 8 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, care însă, în raport cu dispozițiile art. 97 C. proc. civ. va fi analizat de Înalta Curte de Casație și Justiție ca recurs.

În cuprinsul cererii formulate, recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit Curtea de Apel Cluj i-a respins contestația în anulare, cu argumentarea că nu ar fi fost indicate motive concrete în care ar putea fi încadrată calea de atac formulată.

În continuare, recurentul a criticat decizia nr. 371 și din perspectiva faptului că hotărârea ar fi fost dactilografiată de o persoană care nu face parte din completul de judecată. Totodată, recurentul a mai învederat că greșeala de judecată la care s-a referit este o greșeală materială.

Recurentul A. a contestat argumentarea Curții de Apel Cluj și din perspectiva faptului că, deși această instanță și-a recunoscut necompetența, cu toate acestea a soluționat dosarul, respingând excepția, reținând că este vorba de o contestație în anulare.

În fine, recurentul a susținut că nu au fost analizate de către Curtea de Apel Cluj toate motivele pe care le-a invocat în cuprinsul contestației în anulare, iar cele care au fost reținute de instanță au fost analizate și interpretate greșit.

La data de 28 aprilie 2017, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil și în subsidiar, ca neîntemeiat.

În cuprinsul întâmpinării, intimata a susținut că cererea este inadmisibilă raportat la art. 466 C. proc. civ., având în vedere că recurentul nu a indicat temeiul de drept și, în plus, acesta nu a atacat o hotărâre pronunțată în prima instanță, ci prin hotărârea recurată s-a respins contestația în anulare.

La data de 22 mai 2017, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată, apreciind că recursul său este întemeiat, astfel încât se impune admiterea lui pentru motivele arătate în scris.

Prin rezoluția din 9 martie 2017, Înalta Curte a stabilit, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON în sarcina recurentului, obligație comunicată acestuia conform dovezilor aflate la dosar.

În continuare, Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este anulabil pentru neachitarea taxei judiciare de timbru și inadmisibil, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 20 noiembrie 2017, recurentul a depus la dosarul cauzei punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat admiterea cererii sale.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția netimbrării recursului promovat de recurentul-contestator A., în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reținând următoarele:

Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentului-contestator A. o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 100 RON, iar partea a fost înștiințată cu privire la obligația de achitare a acesteia, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul-contestator A. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 15 martie 2017, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de astăzi, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de recurentul-contestator A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 371/R/2016 din 8 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2018.