ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1968/2019

HOTĂRÂRE

30.05.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1968/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGRFP Craiova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, anularea deciziei de instituirea a măsurilor asigurătorii nr. x/05 februarie 2019 și a procesului-verbal de sechestru nr. DJ x/11 februarie 2019, emise de Serviciul inspecție fiscală PJ nr. 5 al AJFP Dolj.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9, art. 46, art. 213 din Legea nr. 207/2015.

Prin Sentința nr. 595 din 10 aprilie 2019, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 6 mai 2019, sub nr. x/2019.

În ședința publică din data de 30 mai 2019, având în vedere dispozițiile art. 213 alin. (14) C. fisc. , curtea de apel a disjuns capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 și a dispus formarea unui dosar separat potrivit dispozițiilor cuprinse în Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești (Decizia nr. 230 din 30 mai 2019).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019.

Prin Sentința nr. 248 din 13 iunie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 213 alin. (14) C. proc. fisc. , împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație la executare în conformitate cu prevederile art. 260 și 261, iar conform art. 260 alin. (1) din același act normativ, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Din interpretarea textelor de lege anterior citate, instanța a reținut că împotriva procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 se poate face contestație la executare, contestație care se introduce conform dispozițiilor art. 714 C. proc. civ., la instanța de executare, în speță Judecătoria Craiova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2019.

Prin Sentința nr. 9127 din 9 septembrie 2019, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționare.

Instanța a reținut că prin cererea introductivă, reclamanta SC A. SRL a formulat contestație împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019 și a procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019, cerere cu care a fost învestită Curtea de Apel Craiova, având două capete de cerere principale în raport de prevederile art. 30 C. proc. civ. și pretențiile concrete deduse judecății, respectiv contestație împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019 și contestație împotriva procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019.

Într-adevăr, capătul de cerere privind contestația formulată împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019 este de competența secției de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova, iar contestația împotriva procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 este de competenta judecătoriei în conformitate cu dispozițiile art. 260 C. proc. fisc. , însă doar în situația în care ar fi deduse judecății prin cereri separate.

Cum însă contestatoarea a înțeles să conteste atât decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019 cât și procesul-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 printr-o singură cerere, devin incidente dispozițiile art. 99, alin. (2) C. proc. civ., conform cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că ambele capete de cerere au aceeași cauză, respectiv obligarea petentei să suporte măsuri asiguratorii ca urmare a unor debite restante, astfel încât competența revine instanței mai înalte în grad dintre instanțele competente pentru fiecare capăt de cerere principal în parte.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele argumente:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă inițial pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019 și a procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019, emise de Serviciul Inspecție Fiscală PJ nr. 5 al AJFP Dolj.

Prin Sentința nr. 595 din 10 aprilie 2019, pronunțată în dosar nr. x/2019, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reținând, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 RON (cum este cazul prezentului litigiu) se soluționează de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, iar prin Decizia nr. 230 din 30 mai 2019 a fost disjuns capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 și dispusă formarea unui nou dosar cu acest obiect; a fost admisă acțiunea și anulată decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019.

Urmare a disjungerii menționate, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a format dosarul nr. x/2019, având ca obiect anularea procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019, în care s-a pronunțat Decizia nr. 248 din 13 iunie 2019, prin care competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Craiova care, la rândul său, a declinat competența în favoarea Curții de Apel Craiova, rezultând astfel prezentul conflict negativ de competență.

Înalta Curte constată că acțiunea introductivă de instanță a avut două capete de cerere: anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019, respectiv anularea procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019, emise de Serviciul Inspecție Fiscală PJ nr. 5 al AJFP Dolj.

Potrivit art. 123 C. proc. civ. "(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat. (3) Când instanța este exclusiv competentă pentru una din părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile."

Textul legal instituie o prorogare legală de competență în ce privește cererile aflate într-un raport de interdependență cu cererea principală, respectiv, cererile accesorii, adiționale sau incidentale, rațiunea fiind aceea a judecării cu celeritate și acuratețe juridică, a unei cereri decurgând din pretenția principală și aflată în strânsă legătură cu aceasta.

În cauză, solicitarea de anulare a procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 se află într-o relație de accesorialitate cu soluționarea cererii de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019, motiv pentru care cele două capete de cerere au și fost formulate prin aceeași cerere de chemare în judecată. Din cuprinsul cererii deduse judecății se înțelege că motivele de nelegalitate invocate de parte au vizat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii contestată, anularea procesului-verbal de sechestru fiind solicitată pe cale de consecință și fără a se invoca motive proprii de nelegalitate a acestui act.

Așa cum rezultă din economia cauzei, măsura instituită prin procesul-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 decurge din constatarea realizată prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019, situație față de care devin incidente dispozițiile art. 123 C. proc. civ. anterior citate.

Așa fiind, în lumina dispozițiilor art. 123 C. proc. civ., instanța competentă a soluționa cererea de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019 își extinde competența, prin prorogarea reglementată de textul legal arătat, și asupra cererii de anulare a procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019, competență pe care o păstrează și care rămâne câștigată chiar în ipoteza în care, precum a procedat instanța de contencios administrativ - Curtea de Apel, se dispune, pentru varii motive, o măsură a disjungerii capetelor de cerere aflate într-un atare raport de determinare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.