ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 405/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 105/F din data de 19 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile din Ungaria pe numele persoanei solicitate A. (ns. la data de 03.05.1994 în Nigeria).

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare ungare, cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare.

A fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută începând cu data de 03.06.2020, ora 13:26 la data de 04.06.2020 ora 13:26.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

În acest sens s-a reținut că la data de 04.06.2020, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Ungaria la data de 18.02.2020, față de cetățeanul nigerian A. (ns. la data de 03.05.1994 în Nigeria), urmărit pentru săvârșirea infracțiunii de fraudă, prev. de art. 373 alin. (1) din C. pen. maghiar, pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.

Împotriva persoanei solicitate s-a dispus măsura reținerii, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 03.06.2020, ora 13:26, până la data de 04.06.2020, ora 13:26.

S-a mai menționat că numitul A. a beneficiat de asistență juridică prin intermediul apărătorului ales, conform delegației atașate la dosar.

În ședința publică din data de 04.06.2020, în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 302/2004, Curtea a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, căreia i s-au adus la cunoștință motivul prezentării sale în fața instanței, drepturile pe care le are, respectiv dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de apărător ales sau numit din oficiu, regula specialității și luarea consimțământului la predare, aspecte consemnate și în procesul-verbal, care a fost consemnat și atașat la dosarul cauzei.

Fiind întrebată de către instanță, persoana solicitată A. a arătat că nu își amintește dacă a primit suma de 1600 euro, iar dacă a primit-o, nu era pentru el, ci pentru un prieten. De asemenea, a arătat că nu cunoaște persoana care a trimis respectiva sumă de bani și care îl acuză și a precizat că este de acord să plătească această sumă pentru a închide dosarul.

Prin încheierea de ședință din data de 04.06.2020, Curtea a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București de arestare provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A..

Totodată, prin aceeași încheiere a dispus luarea față de persoana solicitată A. a măsurii controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, de la 04.06.2020 la 03.07.2020, inclusiv.

Prin adresa nr. x/2020 din data de 12.06.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Ungaria față de A., însoțit de traducerea în limba română, o copie fiind comunicată persoanei solicitate în ședința publică din 16.06.2020.

La același termen de judecată, Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, constând într-o adeverință eliberată de Universitatea București, o diplomă de inginer, un contract individual de muncă, un contract de comodat, un certificat de căsătorie, dar și înscrisuri privind o tranzacție financiară, solicitată de persoana solicitată și a constatat că aceasta a fost administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.

Din examinarea mandatului european de arestare, s-a reținut, că acesta se referă la o infracțiune comisă astfel:

În fapt, persoana vătămată B., în luna octombrie a anului 2018, a făcut cunoștință pe internet și s-a împrietenit cu persoana care afirmă că se numește C., este cetățean american și efectuează serviciul militar în Afganistan. Această persoană a promis persoanei vătămate că își va stabili domiciliul în Ungaria și va cumpăra o locuință, iar din această cauză ar trimite deja un pachet și a rugat persoana vătămată să-i împrumute costul expediției poștale. A indicat un cont bancar din România, în care persoana vătămată a transferat la data de 12 decembrie 2018 suma de 500.000 forinți.

După aceasta, însă, persoana necunoscută nu a mai putut fi contactată de către persoana vătămată, a întrerupt legătura cu ea. Scopul său era, deja din momentul luării legăturii, să inducă în eroare persoana vătămată și prin aceasta să-i cauzeze un prejudiciu de 500.000 forinți, care nu s-a recuperat. S-a stabilit în cadrul procedurii ordinului european de anchetă - în colaborare eu autoritățile judiciare române - că contul bancar numărul x deschis la D. a fost deschis de A. la data de 08 martie 2018 și la data de 21 ianuarie 2019 a fost închis.

În perioada de mai sus, în afară de persoana vătămată maghiară și alți cetățeni austrieci și germani au transferat sume de mai multe mii de euro în acest cont. Autoritatea străină (germană) efectuează, de asemenea, urmărire penală împotriva susnumitei persoane și coautori pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune.

În drept, s-a arătat că fapta constituie infracțiunea de înșelăciune asupra unei valori minore, varianta delict, comisă prin un act material, prevăzută în articolul 373 alin. (1), dar calificată și pedepsită conform alin. (2) lit. a) din Legea nr. C din anul 2012, privind C. pen. maghiar.

Astfel, examinând materialul cauzei, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, fapta reținuta în sarcina persoanei condamnate, având corespondență în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, fapta prev. de art. . 244 alin. 2 din C. pen., iar persoana condamnată ar fi fost sancționabilă și potrivit legislației române.

Este îndeplinită și condiția prev. de art. 99 din Legea nr. 302/2004, în sensul în care nu este incident niciun motiv de nerecunoaștere a hotărârii emise de autoritățile judiciare din Ungaria.

Față de aceste considerente, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva Sentinței penale nr. 105/F din data de 19 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat contestație persoana solicitată A..

În dezbateri, contestatorul - persoană solicitată A., prin apărător din oficiu, în prezența interpretului de limbă engleză, a solicitat admiterea contestației, revocarea mandatului de arestare în vederea predării și punerea în libertate ori înlocuirea cu măsura controlului judiciar, motivele fiind prezentate pe larg în cuprinsul practicalei.

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Din dispozițiile art. 86 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile ungare au menționat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităților judiciare române o constituie mandatul european de arestare emis la data de 18.06.2020 de către Judecătoria Raională Nyregyhaya, Republica Ungaria.

În ceea ce privește condiția dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță că fapta reținută în sarcina persoanei solicitate de autoritățile ungare, respectiv infracțiunea de fraudă, prev. de art. 373 alin. (1) din C. pen. maghiar, are corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, fapta prev. de art . 244 alin. (2) din C. pen.

În același timp, Înalta Curte reține că instanța de fond procedând la ascultarea persoanei solicitate a reținut că aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea. Totodată, în ultimul cuvânt acordat persoanei solicitate în fața Înaltei Curți, aceasta a precizat că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare ungare, invocând faptul că nu a participat la săvârșirea faptei și este nevinovată.

În acest sens, Înalta Curte menționează că acesta nu poate constitui un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

De altfel, în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În ceea ce privește măsura arestării provizorii luată în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reține că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi luată în vederea predării.

În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menționează că:, În situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

Rezultă, așadar, că spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Prin urmare, predarea, ca o consecință directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reține că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situația în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării preventive, așa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 105/F din data de 19 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 105/F din data de 19 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă engleză se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09 iulie 2020.

GGC - OB