ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 526/2019

Ședința publică din data de 7 martie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă la 31 iulie 2015, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A., în contradictoriu cu pârâta SNTFM CFR MARFA S.A. București - Sucursala Banat Oltenia a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 603.704,76 RON, reprezentând contravaloarea facturilor emise, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta SNTFM CFR MARFA S.A. București - Sucursala Banat Oltenia a formulat cerere de chemare în garanție a S.C. COMPLEX ENERGETIC OLTENIA S.A., solicitând instanței obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitate de către reclamantă prin cererea introductivă.

Prin sentința nr. 1533 din 28 noiembrie 2017, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 603.784,76 RON, reprezentând contravaloarea facturilor emise ca urmare a accidentului feroviar din 8 mai 2014.

A respins cererea de chemare în garanție și a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 14.943 RON cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâta SNTFM CFR MARFĂ S.A. împotriva sentinței nr. 1533 din 28 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015 a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 547/2018 din 24 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Pârâta SNTFM CFR MARFĂ S.A. București - Sucursala Banat-Oltenia a declarat recurs împotriva deciziei nr. 547/2018 din 24 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără a-și încadra criticile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de Compania Națională de Căi Ferate S.A.. În subsidiar, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a S.C. Complex Energetic Oltenia formulată de societatea pârâtă și obligarea acesteia la plata sumei solicitate de către Compania Națională de Căi Ferate S.A. prin cererea de chemare în judecată.

Recurenta critică decizia atacată, susținând, în esență, că argumentele care au dus la formarea convingerii instanței de apel se întemeiază exclusiv pe raportul de investigare întocmit de AFER, fără ca instanța să țină cont de alte înscrisuri depuse de societatea recurentă în apărare și în justificarea cererii de chemare în garanție formulată în cauză.

Astfel, art. 52 pct. 6 din Regulamentul de Transport pe Căile Ferate din România, arată recurenta, prevede că obligația de descărcare revine destinatarului mărfii, în speța de față Complexul Energetic Oltenia, iar nu operatorului feroviar de Transport (CFR Marfă).

Arată că între SNTFM CFR MARFA S.A. și Complexul Energetic OLTENIA s-a încheiat contractul de servicii nr. x din 27 februarie 20I4, având ca obiect prestarea de către SNTFM CFR MARFA S.A. de servicii de transport feroviar de cărbune, iar conform prevederilor contractuale recurenta nu avea obligația de descărcare a vagoanelor, această obligație revenind în mod exclusiv destinatarului mărfii transportate, respectiv Complexul Energetic OLTENIA.

Între SNTFM CFR MARFA S.A. și Complexul Energetic Oltenia nu exista niciun acord privind descărcarea vagoanelor de către recurentă, și, în consecință, nu poate fi angajată răspunderea SNTFM CFR MARFA S.A..

Descărcarea vagoanelor, menționează recurenta, se face în incinta CE Oltenia, unde salariații CFR MARFA nu au acces, iar predarea-primirea se face în stația CF Cernele, stație electrificată.

Urmare a verificărilor efectuate cu ocazia predării/primirii, cu ocazia reviziei tehnice la compunere și a probei de frână efectuate personalul aparținând CFR Marfă nu s-au constatat indicii care să ducă la o descărcare incompletă.

Locul unde se face descărcarea este în incinta CE Oltenia, aceasta avea obligații de descărcare și verificare a stării de curățenie a vagoanelor prevăzute în actele normative interne depuse la dosar, documente de care instanța de apel nu a ținut cont, bazându-se doar pe afirmația făcută de Autoritatea Feroviara în Raportul de Investigare.

În ceea ce privește raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, concluzia privind cauza accidentului feroviar nu are o motivare bazată pe cercetarea faptelor și a documentelor depuse la dosar. Un raport de expertiză, susține recurenta, trebuie să ajungă la un rezultat pe baza unui raționament argumentat și susținut de o expertiza tehnică (sau contabilă, după caz) nu a unui punct de vedere personal.

Mai mult, arată recurenta, expertul își argumentează întregul raport de expertiză pe concluziile Raportului de investigare întocmit de AFER, astfel încât, recurenta consideră că raportul de expertiză tehnică întocmit de către expert A. este incomplet și nu stabilește just obiectivele cerute de expertiză.

Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

SC Complex Energetic Oltenia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

SNTFM CFR MARFĂ S.A. București - Sucursala Banat-Oltenia a formulat răspunsuri la întâmpinări.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 7 noiembrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 15 noiembrie 2018, părțile nedepunând punct de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că pârâta recurenta-pârâtă SNTFM CFR MARFĂ S.A. București nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanța de apel ca instanță devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta a relatat opinii referitoare la dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

În speță, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, repunând în discuție probele și solicitând instanței de recurs să reconsidere concludența lor (ex: raportul de expertiză tehnică întocmit de expert A. etc.), ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În speță, recurenta-reclamantă, nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar și care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

În acest context, se constată că recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel.

Simpla nemulțumire a părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecință, se constată că recurenta-pârâtă nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel prin respingerea apelului pârâtei.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă SNTFM CFR MARFĂ S.A. București - Sucursala Banat Oltenia împotriva deciziei nr. 547/2018 din 24 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2019.