ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 472/2019

Ședința publică din data de 1 martie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

La 05 ianuarie 2018, contestatorul A. prin B. în calitate de avocat în dosarul nr. x/2016, al Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a solicitat ca în temeiul art. 174 C. proc. civ. să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură (soluții judecătorești) pronunțate în dosarul menționat și în dosarul nr. x/2017, iar ca o consecință a admiterii cererii sale și a anulării actelor de procedură, admiterea contestației la executare.

Prin sentința nr. 45/2018 din 06 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de petentul A., în contradictoriu cu pârâții BEJ C., D. și E., în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Recurentul-contestator A. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 45/2018 din 06 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 3, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimații D. și E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în principal respingerea recursului, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent", iar conform alin. (3) al aceluiași articol "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Se reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Or, astfel cum s-a reținut, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea atacată nu este supusă niciunei căi de atac.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În raport de dispozițiile legale evocate, se apreciază că sentința ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței nr. 45/2018 din 06 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2019.