ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 440/2019

Ședința publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 07.03.2016 sub nr. x/2016, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanții A. și B. au chemat-o în judecată pe pârâta C., pentru a fi obligată la restituirea sumei de 63.000 euro, reprezentând prețul de vânzare al apartamentului situat în București, str. x, a sumei de 119.836,15 RON, reprezentând pensiile încasate de ei și însușite de către aceasta în perioada februarie 2011- octombrie 2015 și la plata dobânzilor legale aferente, cât și obligarea acesteia la predarea originalelor contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.07.2013 de către BNP D., cu cheltuieli de judecată.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin sentința civilă nr. 12164/21.09.2016 a Judecătoriei Sectorului 3 București s-a dispus admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a III-a Civile a Tribunalului București sub numărul x/2017.

Prin sentința civilă nr. 499 din 10.04.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, astfel cum a fost precizată la dosarul întocmit la Judecătoria Sectorului 3 București; a obligat pârâta să predea reclamanților exemplarul original al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x/3.07.2014 de către BNP D., remis de către notar; a obligat pârâta să achite reclamanților sumele de 63.000 Euro, în RON, conform cursului BNR din ziua plății și 119.836,15 RON, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, calculată de la data introducerii acțiunii până la data achitării integrale a debitului principal; totodată, a obligat pârâta la plata către B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.432 RON.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C., care a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin decizia civilă nr. 126A/2018 din 9 februarie 2018.

Împotriva deciziei civile nr. 126A/2018 din 9 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pârâta C. a declarat recurs.

Recurenta-reclamantă, fără a indica expres vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., a evidențiat, în sinteză, o serie de dispoziții legale prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008 și O.U.G. nr. 80/2013 și a solicitat, în esență, admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel.

La 23 mai 2018 (data poștei) intimații-reclamanți au depus întâmpinare, prin care au solicitat anularea recursului, ca netimbrat, arătând, totodată, că cererea de recurs este nemotivată și neîntemeiată din punct de vedere al motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, precum și suplimentul la raport au fost comunicate părților, față de care nu s-au depus puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., ci, în cuprinsul memoriului de recurs, a evidențiat doar o serie de dispoziții legale prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008 și O.U.G. nr. 80/2013, solicitând, în esență, admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel.

În speță, criticile la adresa deciziei atacate prezintă doar o succesiune de dispoziții legale cu redarea conținutului acestora, fără însă a se aduce critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel.

În acest context, față de dezvoltarea susținerilor formulate de recurenta-reclamantă, nu poate fi identificată vreo critică concretă în sensul rigorilor prevăzute de dispozițiile imperative ale art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 126A/2018 din 9 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2019.