ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 270/2019

HOTĂRÂRE

27.11.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 270/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față:

I. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Alba la data de 6 decembrie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Pensii Publice și Ministerul Finanțelor Publice, să fie obligați pârâții la restituirea sumei de 6379 RON, reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale, reținute cu ocazia achitării drepturilor salariale restante în perioada 1.01.2011 - 28.10.2014, cu depășirea plafonului legal prevăzut de art. 296 indice 4 alin. (2) și art. 296 indice 18 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflație, la care să se adauge dobânda legală fiscală aferentă sumelor reținute nelegal.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, printre altele, că în perioada în litigiu, în care au fost efectuate reținerile din drepturile sale salariale, a îndeplinit funcțiile de procuror șef în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia, respectiv de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (în care activează în prezent).

Prin Sentința civilă nr. 513/14.03.2018, Tribunalul Alba, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamant în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

Prin Sentința nr. 528/CAF/2018, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantă în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Conflictul negativ de competență dintre cele două secții ale Tribunalului Alba, a fost soluționat prin Sentința nr. 126/11 iunie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, fiind stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Prin Sentința civilă nr. 1348/19.09.2018, Tribunalul Alba, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamant în favoarea Tribunalului Mureș, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638/23 iulie 2018.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 04.10.2018, cu același număr de dosar.

În ședința publică din data de 27 noiembrie 2018, Tribunalul Mureș, verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, excepție pe care o apreciază întemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 1433 din data de 27 noiembrie 2018, Tribunalul Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Alba.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

În motivare, Tribunalul Mureș a apreciat că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018 nu pot fi incidente retroactiv în speță, astfel cum au fost ele invocate în sentința de declinare pronunțată de Tribunalul Alba, în raport de data începerii procesului (data înregistrării cererii de chemare în judecată: 6 decembrie 2016).

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Mureș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul și natura litigiului pendinte au fost stabilite prin Sentința nr. 126/2018 din 11 iunie 2018, pronunțată în regulator de competență de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a statuat că este vorba de un litigiu de asigurări sociale determinat de existența unui raport de muncă dintre angajat și angajator, fiind aplicabile dispozițiile art. 153 lit. a) din Legea nr. 263/2010, forma în vigoare la data înregistrării acțiunii.

Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamantului, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestuia de procuror, ce-și desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Totodată, conflictul negativ de competență între Tribunalul Alba și Tribunalul Mureș a fost generat de interpretarea și aplicarea în speță a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

Contrar celor reținute de Tribunalul Mureș, în cauza dedusă judecății nu s-a pronunțat o hotărâre de stabilire a competenței teritoriale, deoarece prin Sentința nr. 126 din 11 iunie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia s-a pronunțat un regulator privind competența materială procesuală (specializată) a secțiilor din cadrul Tribunalului Alba, această competență stabilindu-se în favoarea completului specializat în judecarea litigiilor de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile a instanței.

Totodată, s-a pus problema dacă declararea neconstituționalității unor sintagme cuprinse în norma de competență prevăzută de art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., prin decizie a Curții Constituționale care produce efecte pentru viitor și erga omnes, se aplică și acțiunilor în curs (facta pendentia).

Punctul de vedere exprimat de Tribunalul Mureș referitor la efectele în timp ale constatării neconstituționalității omite însă situațiile juridice în curs de desfășurare, în care nu s-a depășit momentul verificării competenței teritoriale a instanței.

Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 se aplică tuturor proceselor în curs, dacă nu s-a depășit momentul verificării competenței prevăzut de art. 131 C. proc. civ., respectiv primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, fiind lipsit de relevanță momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

După stabilirea competenței specializate în favoarea sa, Tribunalul Alba, secția I civilă, și-a verificat competența teritorială la termenul din 19 septembrie 2018, respectiv după publicarea la 23 iulie 2018, în Monitorul Oficial, a Deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018.

În acest context, intervenirea constatării neconstituționalității normei de procedură sub aspectele evocate nu putea fi ignorată de instanță.

Prin urmare, nu se poate reține o situație de retroactivitate, ci de constatare a faptului că stabilirea competenței teritoriale în cauzele în care sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este în mod vădit influențată de un eveniment (declararea neconstituționalității) ce îi afectează sfera de aplicabilitate.

Astfel, în procesele aflate în curs de soluționare, instanțele judecătorești sunt ținute de statuările Curții Constituționale în exercitarea controlului de constituționalitate a posteriori, căci acestea decid asupra stabilirii instanței competente teritorial să soluționeze procesul.

Procesul echitabil nu se poate desfășura făcând abstracție de cadrul normativ legal constituțional, fiind vorba despre o situație juridică obiectivă și legală, în desfășurare, căreia îi este incidentă norma legală astfel cum a fost configurată după pronunțarea instanței de contencios constituțional.

Astfel, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competență, care se referă la o categorie specială de cereri, normă ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeași instanță.

Astfel, conform art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea" [alin. (1)]; "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de aceiași grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, [alin. (2)]; "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, [alin. (3)]."

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor (parag. 42).

De asemenea, s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Conform celor statuate de Curtea Constituțională, noțiunea de "instanță la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății.

În speță, calitatea reclamantului - de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia - atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., indiferent de instanța pe lângă care își desfășoară activitatea, în măsura în care aceasta aparține circumscripției curții de apel din a cărei rază teritorială face parte și instanța căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Alba.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței. Prin acest text legal sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete, instanțe/parchete civile ori militare.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum, în cauză, este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Mureș, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Târgu Mureș, învecinată Curții de Apel Alba Iulia, în a cărei circumscripție se află Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, unde reclamantul își desfășoară activitatea în calitate de procuror.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Mureș.