ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2083/2019

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 21.03.2013 la Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. - societate aflată în procedura insolvenței, prin administrator judiciar B. - Filiala Timiș SPRL a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.R.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta, în baza contractului de execuție de lucrări nr. x/14.11.2008 încheiat între părți, la plata sumei de 620.403 Euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor în sumă de 500.325 Euro + TVA, efectuate de reclamantă la obiectivul D. - Drobeta Turnu Severin precum și la plata unor penalități de întârziere în valoare de 0,15%/zi de întârziere până la data plății efective a debitului principal, penalități în valoare, la data acțiunii, de 848.711 Euro, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea completatoare formulată în cauză la data de 30.05.2013 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat să se constate că este titulara privilegiului special imobiliar al contractului asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x Drobeta Turnu Severin, aflat în proprietatea pârâtei și să se dispună înscrierea în cartea funciară menționată a respectivului privilegiu special imobiliar.

Prin sentința civilă nr. 611/PI/LP din data de 27.06.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, unde cauza a fost înregistrată în dosarul nr. x/2013 la secția a VI-a Civilă.

Printr-o cerere, denumită "precizatoare", formulată în cauză la data de 10.01.2014 reclamanta a înțeles să aducă unele clarificări în privința motivării în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, însă instanța de fond a reținut, prin încheierea de la 16.01.2014, că "cererea precizatoare a reclamantei nu respectă dispozițiile art. 204 C. proc. civ., fiind o cerere modificatoare, în care se invocă lucrări suplimentare, un obiect și o cauză diferită, o astfel de cerere putând fi formulată numai până la prima zi de înfățișare, în speță anterioară datei de 10.01.2014, iar pârâta nu și-a exprimat acordul și s-a opus modificării acțiunii; în consecință, față de cele reținute, tribunalul a apreciat că intervine sancțiunea decăderii reclamantei din dreptul de a formula o cerere modificatoare, admițând excepția tardivității modificării cererii.

Prin sentința civilă nr. 4738 pronunțată la data de 07.10.2014 în dosarul nr. x/2013, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția autorității de lucru judecat, excepția netimbrării și excepția nulității contractului nr. x/14.11.2008, a facturii proformă nr. 49/11.08.2010, a situației de lucrări, precum și cererea de constatare a caducității contractului nr. x/14.11.2008 și de desființare a actelor subsecvente, cererea de constatare a nulității absolute a contractului nr. x/14.11.2008 și actele subsecvente, ca neîntemeiate; a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 302.696 Euro în echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la obiectivul D. - Drobeta Turnu Severin și a respins celelalte pretenții și cererea completatoare, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe civile au formulat apel atât pârâta S.C. C. S.R.L., cât și reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 850A din 21 mai 2015 Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă a respins apelurile formulate de apelanții S.C. C. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. - în faliment prin lichidator B. Filiala Timiș, împotriva sentinței civile nr. 4738 din data de 07.10.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, ca nefondate.

Împotriva deciziei civile nr. 850A din 21.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă, au declarat recurs atât reclamanta S.C. N.M.Construct S.R.L. prin lichidator B. Filiala Timiș SPRL, cât și pârâta S.C. C. S.R.L., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriile înregistrate la 11.07.2016 la Curtea de Apel București.

Prin decizia nr. 738 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă s-au admis recursurile declarate de reclamanta S.C. N.M.Construct S.R.L. prin lichidator B. Filiala Timiș SPRL, cât și pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 850A din 21 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 1111A din 24 mai 2018 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. N.M.Construct S.R.L. prin lichidator B. Filiala Timiș SPRL și a admis apelul formulat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 850A din 21 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată, a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 1111A din 24 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă a declarat recurs reclamanta S.C. N.M. Construct S.R.L. prin lichidator B. Filiala Timiș SPRL.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În raport de aceste motive de nelegalitate, recurenta-reclamantă consideră că decizia recurată este nelegală în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii reclamantei și solicită trimiterea cauzei spre rejudecarea cererilor de apel către Curtea de Apel București.

Consideră, sub un prim aspect, că decizia recurata este susceptibila de casare prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 si 7, prin aceea ca incalcă normele de procedura impuse de art. 501 C. proc. civ. si autoritatea de lucru judecat a celor dispuse prin decizia de casare.

Se arată că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că instanța de recurs a admis si recursul reclamantei si nici de statuările instanței de recurs asupra uneia dintre chestiunile dezlegate de aceasta cu putere de lucru judecat. Înalta Curte, cu putere de lucru judecat, a reținut că trebuie luate in considerare concluziile raportului de expertiza, potrivit căruia lucrările care stau la baza pretențiilor nu sunt incluse in contractul x/2010 si nici in contractul x/2010.

Încălcând dispozițiile art. 430 si 431 C. proc. civ., prin ignorarea considerentelor deciziei prin care Înalta Curte a statuat, cu putere de lucru judecat că retine concluziile raportului de expertiza, potrivit căreia lucrările in cauza nu sunt incluse in cele doua contracte nr. x, respectiv nr. 7 încheiate in anul 2010, se suține că instanța de apel a incălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei de casare nr. 78/20.04.2017 și prevederile art. 501 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă mai susține incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în aceasta modalitate fiind încălcate si prevederile art. 969 C. civ. alin. (2) C. civ. potrivit cărora convențiile se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Deși soluția de respingere a capetelor de cerere referitoare la nulitatea contractului este menținută, ceea ce presupune că acest contract litigios este valabil, instanța de apel îi ignoră complet efectele, atât in ceea ce privește încheierea sa, cât si executarea sa, recunoscând valabil încheiate doar clauzele care se refera la datele de identificare a celor două societăți.

Ori, reținând in lipsa oricărui acord de voința in acest sens, că acest contract litigios a fost modificat sau si-a încetat efectele, instanța nu a precizat motivele pe care se sprijină soluția sa - neexistand nici un argument de fapt sau de drept pentru concluzia trasă cu privire la încetarea/desființarea/modificarea contractului litigios, situație care atrage și incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Mai arată recurenta, că în situația în care prin contractul x/2010 s-ar fi urmărit încetarea efectelor contractului litigios, între parți s-ar fi încheiat un act adițional in acest sens sau contractul x/2010 ar fi reglementat in vreun fel soarta contractului litigios. Insă intre părți nu s-a încheiat o astfel de convenție.

Argumentele instanței sunt contrazise si de faptul ca reprezentantul pârâtei a semnat atât situația de lucrări, cât si factura proforma emisă in temeiul sau ulterior încheierii contractului x/12.04.2010, respectiv in luna august 2010.

Se mai susține că instanța a incălcat prevederile art. 969 C. civ., dar si normele referitoare la interpretarea convențiilor prevăzute la art. 970, 977-985 si prin aceea ca ignorând autoritatea de lucru judecat a deciziei de casare, a reținut ca lucrările din care derivă pretențiile reclamantei sunt incluse in Contractul x/2010 in contextul in care contractul in cauza nu prevede acest lucru.

Așadar, era esențial ca la interpretarea contractului x/2010, instanța sa fi avut in vedere, asa cum a reținut prin alte argumente, uzanțele, respectiv modalitatea in care s-au derulat relațiile comerciale dintre părți, ori instanța nu a procedat in aceasta modalitate.

Daca ar fi respectat normele de interpretare juridica a contractului, instanța de apel ar fi observat că in ceea ce privește componenta prețului, ponderea lucrărilor de parcare si platforme este de aproximativ 20% din valoarea contractului, atât pentru contractul încheiat in 2008, cât si pentru cel din 2009.

Aceeași este si situația contractului x/2010, in cadrul căruia valoarea lucrărilor de parcare si pavaj reprezintă 19,4% din valoarea contractului (contractul x/2008 prevedea un procent de 21%, iar contractul x/2009 un procent de 19.9 %), in vreme ce contractul x/2010 nu cuprinde nici o lucrare de parcare sau pavaj, deși acestea erau absolut necesare pentru funcționalitatea obiectivului.

Pe de alta parte, se mai susține că potrivit art. 2.2. din contractul x/2010, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. x, Beneficiarul se obligă să plătească prețul stabilit pentru obiectivele executate, așa cum rezultă din anexa nr. 1 la contract. Ori, in contextul in care Anexa 1 prevedea un preț de 2.347.931,19 euro, iar prețurile unitare au rămas neschimbate, față de cele agreate prin contractul x/2009 - care era contractul ce reglementa executarea lucrările înainte de împărțirea lor in cele 3 contracte (6/2010, 7/2010 si cel litigios), este clar ca lucrările din contractul litigios nu erau incluse in contractul x/2010.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 26 septembrie 2019, în unanimitate, s-a admis în principiu recursul, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

În cadrul examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Analizând decizia recurată sub aspectul criticilor de nelegalitate subsumate de recurenta-reclamantă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 și 7 C. proc. civ., instanța supremă constată că acestea nu sunt fondate.

Astfel, se invocă nerespectarea deciziei de casare cu referire la statuarea instanței supreme în sensul că, în rejudecare instanța va achiesa concluziilor raportului de expertiză, care a reținut că pretențiile reclamantei reprezintă lucrări executate și necuprinse în contractele existente, respectiv 6/2010 și 7/2010.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 501, art. 430 și art. 431 C. proc. civ., pentru a susține că instanța de apel a analizat alte aspecte decât cele statuate de către instanța de recurs.

Analizând conținutul deciziei de casare, se constată că dezlegările instanței de recurs privesc aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material reprezentate de art. 969 C. civ., în raport de decăderea reclamantei din dreptul de a modifica acțiunea și de a solicita cheltuieli suplimentare în temeiul dispozițiilor art. 1345 C. civ.

În contextul arătat, instanța de recurs a dat indicații instanței de apel, în sensul de a lămuri raportul juridic dedus judecății și de a stabili natura lucrărilor solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, cu luarea în considerare a apărărilor pârâtei, fiind principale sau suplimentare.

În ceea ce privește analiza concretă a raportului juridic dedus judecății, instanța de apel a analizat contractul nr. x/14.11.2008 sub aspectul momentului încheierii și modificării acestuia prin contractele încheiate ulterior între părți.

Sub aspectul datei certe a încheierii contractului, instanța de apel a apreciat că sunt relevante mențiunile contractuale însușite de părți prin semnarea contractelor, în stabilirea succesiunii încheierii contractelor prezentând relevanță schimbarea sediilor celor două societăți. Concluzia instanței a plasat încheierea contractului nr. x/2008 înaintea contractului x/2010.

În ceea ce privește modalitatea de desfășurare a relațiilor dintre părți, instanța a reținut că pentru lucrări suplimentare sau alte modificări la lucrările cuprinse în contract, ulterioare încheierii contractului cadru 6/2010, părțile au încheiat acte adiționale, fără a se recurge la încheierea altui contract.

Simpla referire la dispozițiile art. 430, 431 și art. 501 nu poate conduce la concluzia că aceste dispoziții legale au fost incorect aplicate, atât timp cât instanța de apel a analizat, cu referire la probele administrate, toate recomandările instanței de casare, limitele rejudecării fiind respectate.

În consecință, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (motiv circumstanțiat prin raportare la prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.) este nefondat.

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă încălcarea dispozițiilor de drept material prevăzute de art. 969 alin. (2) C. civ. pentru a susține că prin încheierea contractului nr. x/2010 s-a dorit încetarea contractului nr. x/2008 și nu modificarea lui.

Recurenta-reclamantă face trimitere și la dispozițiile art. 970, 977-985 C. civ., instanța încălcând normele referitoare la interpretarea convențiilor.

Critica este nefondată.

Argumentele instanței referitoare la modificarea contractului nr. x/2008 prin încheierea contractului nr. x/2010 au avut în vedere mențiunile referitoare la datele de identificare ale părților, date s-au schimbat pe parcursul desfășurării relațiilor dintre părți, precum și modalitatea desfășurării relațiilor dintre părți, în sensul că pentru lucrări suplimentare sau alte modificări la lucrările cuprinse în contract ulterioare contractului cadru 6/2010, părțile au încheiat acte adiționale.

De asemenea, un alt argument este legat de suprafața de parcare în discuție care este cuprinsă în ambele contracte, însă parcarea din anexa la actul adițional nr. x la contractul x/2010 cuprinde întreaga zonă de parcare din cadrul parcului.

Pe cale de consecință, în mod legal instanța de apel a concluzionat în sensul că lucrările ce fac obiectul prezentei acțiuni sunt prevăzute în contractul x/2010 și au fost executate în temeiul acestuia, reprezentând lucrări principale.

Instanța de apel, în temeiul dispozițiilor art. 969 C. civ., a apreciat întrunite condițiile răspunderii civile contractuale ca urmare a neexecutării întocmai a convenției părților de către pârâtă.

Netemeinicia pretențiilor reclamantei rezultă din faptul că operațiunea contabilă prin care s-a emis factura fiscală nr. x/01.03.2012 care cuprinde suma solicitată prin cererea de chemare în judecată a fost modificată prin emiterea facturii de stornare x/30.03.2012, precum și din interpretarea probatoriului administrat în cauză din care rezultă că parcarea a fost construită în baza contractului nr. x/2010.

Înalta Curte nu va reține nici argumentele legate de nulitatea și caducitatea contractului x/2008 și a facturii proforme nr. 49/11.08.2010, întrucât contractul a fost semnat de pârâtă prin reprezentantul său legal, actele încheiate în numele societății fiind valabile. Netemeinicia pretențiilor reclamantei rezultă din executarea și achitarea lucrărilor pretinse în baza contractului x/2010.

Nu vor fi primite nici criticile legate de lipsa motivelor care sprijină soluția recurată, întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., analiza instanței de apel fiind pertinentă, cauza fiind analizată sub toate aspectele, inclusiv prin prisma recomandărilor instanței de recurs.

Raportat la cele amintite, susținerea recurentei-reclamantă vizând nelegalitatea deciziei atacate și invocarea motivelor de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., apar ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă N.M. CONSTRUCT S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. FILIALA TIMIȘ S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1111 A din 24 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2019.