ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1932/2019

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A. ca prin hotărârea pronunțată să se constate că pârâta prin fapta proprie a diminuat garanțiile din contractul de credit tip revolving nr. 312/2007, sens în care a cauzat reclamanților un prejudiciu de 1.420.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 325 din 19 februarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes, invocate de pârâta C. S.A..

A fost respinsă acțiunea promovată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. - Sucursala Baia Mare.

Împotriva acestei soluții au declarat apel reclamanții A. și B..

Prin decizia civilă nr. 425/2018 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 325 din 19 februarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A. - Sucursala Baia Mare.

Împotriva deciziei civile nr. 425/2018 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că în speță este o situație atipică, de judecat, fiind dovedit faptul că C. S.A., în derularea unor contracte comerciale, de conivență cu debitorul (beneficiarul împrumutului) a acționat pentru inducerea în eroare a garanților și îmbogățirea fără vreo cauză justă a băncii și a clientului său pe seama terților garanți.

Deși punctual, unele apărări ale intimatei pot părea pertinente, ele se referă la o situație teoretică și nu la situația concretă din cauză. Chiar dacă C. nu ar fi încălcat explicit un articol de lege, situația în fapt creată în relația dedusă judecății este datorată acționării fără diligența cerută de lege și cu rea-credință în derularea contractului.

Astfel cum s-a arătat în cererea de chemare în judecată, la vremea semnării contractului de credit și de garanție nu existau prevederi legale clare care să le permită a acționa direct pentru recuperarea prejudiciului, însă principiile de drept care au stat la baza Noului C. proc. civ. existau și erau aplicabile, iar în aceste condiții apărarea intimatei, prin care arată că nu a încălcat explicit o lege, nu poate fi reținută.

Instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la respingerea cererii reclamanților de completare a petitului acțiunii, deși a fost explicit cerut în motivarea apelului.

În acest sens, recurentul apreciază că se impunea admiterea cererii de completare a petitului acțiunii. Cu privire la aceste împrejurări, instanța a refuzat să se pronunțe, deși aveau în mod evident legătură cu cauza, iar din probațiune a rezultat din nou cu claritate că reclamanților li s-a ascuns faptul ca D. S.R.L. nu este în fapt proprietara liniei de îmbuteliere.

De asemenea, recurentul apreciază că în ciuda refuzului intimatei de a accepta completarea acțiunii formulată la ultimul termen, instanța de fond, în aplicarea rolului său activ trebuia să cerceteze motivele pentru care li s-a ascuns identitatea proprietarului liniei de îmbuteliere și consecințele acestui fapt raportat la cele formulate prin cererea de chemare în judecata, iar instanța de apel era obligată să admită cererea de apel pentru acest motiv.

Mai susține recurentul, că instanța de apel a apreciat greșit aplicarea unor texte de lege cu privire la circumstanțele deduse judecații, a schimbat sensul și pus a sub semnul egalității instituții ale dreptului civil (gajul real cu obligația de diligenta), a interpretat superficial și greșit pe fondul cauzei raportat la prevederile Legii nr. 85/2006 și a refuzat să observe și să cerceteze situațiile apărute în cursul judecății, față de care reclamanții nu aveau nici o cunoștință.

Totodată, recurentul apreciază netemeinica și superficiala încadrare a acțiunii formulate ca fiind o acțiune de răspundere delictuală. Astfel cum s-a arătat, reclamanții au dorit doar constatarea unei stări de fapt, pe care ar fi putut-o valorifica ulterior prin apărări formulate în eventuale contestații la executare și/sau acțiuni în pretenții. Dacă dorea să clarifice "satisfăcător" cadrul procesual sub aspectul lămuririi temeiului de drept pe care se întemeia cererea formulată, Curtea de Apel Cluj putea acorda un nou termen pentru a primi lămuriri așa cum s-a solicitat de altfel în cererea depusă la dosar.

În acest context, recurentul susține că printr-o soluție justă, corect și convingător motivată, însăși creditoarea C. ar fi renunțat la cererea de executare silită a imobilului reclamanților, dând astfel dovada de bună-credință în exercitarea drepturilor sale, astfel că lămurirea cererii de judecată sub aspectul art. 35 C. proc. civ. era deja suficientă.

În ceea ce privește întinderea prejudiciului, se arată că nu se referă la suma pierdută de reclamanți, ci efectiv la realitatea existentă, aceea că C. a diminuat garanțiile cu sumele indicate de reclamanți.

Mai susține recurentul, că pornind de la o stare de fapt pe care a reținut-o greșit, instanța de apel a pronunțat o hotărâre bazată pe motive străine cauzei, motiv de recurs ce se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la calitatea de codebitori solidari pe care și-ar fi arogat-o, recurentul apreciază că și această constatare este străină de motivele cauzei de față, întrucât aceștia nu au folosit acești termeni, iar raportat la prevederile art. 1108 pct. 3 și 1109, 1596 C. civ., reclamanții puteau ulterior executării imobilului, să se îndrepte împotriva celorlalți garanți ai contractului.

Însă, în ipoteza în care se dovedește că tocmai creditoarea, prin acțiunea sa cu rea-credință și/sau neglijență a făcut în așa fel încât să nu mai existe alte garanții sau acestea să fie mult diminuate, reclamanții puteau ulterior vânzării imobilului să ceară repararea prejudiciului creat în limita pierderii dovedite asupra lor.

Cu privire la celelalte interpretări greșite ale unor texte de lege, deși invocate în motivele de apel, Curtea de Apel nu s-a pronunțat asupra lor, acestea referindu-se la gajul real și la interpretarea superficială a prevederilor Legii nr. 85/2006.

În acest sens, arată că odată cu deschiderea procedurii insolvenței asupra creditoarei D. S.R.L., contractul de credit tip revolving 312/2007 a rămas să fie îndestulat din ipoteca asupra imobilului reclamanților, din înscrierea la masa credală în calitate de creditor chirografar a C. cu suma de 1,307.521,84 RON.

Atâta vreme cât în Legea nr. 85/2006 exista o ordine stabilită de îndestulare a creditorilor, iar cei chirografari primesc ultimii sumele datorate (este de notorietate faptul că, în general, creditorii chirografari nu primesc deloc sume în procedura insolvenței si falimentului), este inexplicabil semnul de egalitate pus de judecătorul fondului între garanțiile contractului de credit în cele două situații.

Mai mult, deși intimata este înscrisă, în calitate de creditor garantat al debitoarei E. S.R.L. (o firma aparținând aceluiași asociat ca și D. SRL) și a afirmat că știe că linia de îmbuteliere care face obiectul garanției este pusă în funcțiune de ani de zile într-o locație din Borșa, aceasta nu a primit sume de bani pentru utilizarea și deprecierea prin uzură fizică a garanției, iar acest fapt nu a fost cercetat și pus în valoare de către instanța de fond.

Totodată, recurentul solicită instanței de recurs să aibă în vedere că reclamanții nu au cunoscut faptul că linia de îmbuteliere care era trecută ca garanție a contractului nr. x/2007 nu aparține creditoarei, întrucât acestora li s-au prezentat acte care atestau că acest utilaj aparține S.C. D. S.R.L., iar în cazul în care ar fi cunoscut că acesta aparținea altei societăți, nu ar mai fi fost de acord să semneze contractele de ipotecă.

Prin urmare, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei către Curtea de Apel Cluj, pentru rejudecarea cererii de apel.

Prin întâmpinarea depusă, la 5 martie 2019, intimata-pârâtă C. S.A. - Sucursala Baia Mare a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 18 aprilie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este nul.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 20 aprilie 2019, părțile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 24 octombrie 2019, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată, în considerarea următoarelor:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței".

În acest context, Înalta Curte constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul nu s-a conformat obligației de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8.902,50 RON, deși prin adresa aflată la dosar recurs i s-a pus în vedere obligația timbrării recursului, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. Recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar, care a fost soluționată, în sensul respingerii, prin încheierea din 7 martie 2019. Totodată, se constată că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 425/2018 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 425/2018 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. și intimata-pârâtă C. S.A. - Sucursala Baia Mare.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2019.