ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1899/2019

HOTĂRÂRE

23.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1899/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 23 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018, in data de 12.11.2018, mai mulți reclamanți, printre care și A., au învestit Tribunalul Timiș cu un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, avand ca obiect plata unor daune-interese pentru plata cu întârziere a unor drepturi salariale stabilite prin titluri executorii.

Prin sentința civilă nr. 232/PI/28.02.2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanții au calitatea de grefieri la Judecătoria Sânnicolau Mare; or, potrivit art. 127, alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (3), "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

De asemenea, a reținut că potrivit art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, care, la termenul de judecată din data de 10.06.2019, a dispus disjungerea acțiunii pentru reclamanta A. și formarea unui dosar separat.

Urmare a disjungerii, cauza privind pe reclamanta A. a fost înregistrată sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 840/LM/16.09.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bihor, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că la data introducerii cererii de chemare în judecată reclamanta A. era pensionară, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile de ordine publică ale art. 127 C. proc. civ. referitoare la competența teritorială absolută a instanței în judecarea cererii formulate de un grefier care își desfășoară activitatea la o instanță inferioară celei sesizate.

Prin urmare, în lipsa invocării de către părți a unei excepții de necompetență relativă sau a existenței unei cauze de necompetență absolută, Tribunalul Timiș este instanță competentă de a judeca cererea având ca obiect drepturi salariale.

Astfel, s-a apreciat că raportat la obiectul cererii introductive de instanță, competența teritorială aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau sediul reclamantul, potrivit art. 269 din Codul Muncii coroborat cu art. 208 - 210 din Legea nr. 62/2011.

Având în vedere că domiciliul reclamantei se află în circumscripția Tribunalului Timiș, s-a reținut că aparține acestei instanțe competența teritorială de a soluționa cauza.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea reclamanților având calitatea de grefieri la Judecătoria Sânnicolau Mare, întemeiată pe dispozițiile art. 210 coroborate cu art. 216 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, a fost introdusă la Tribunalul Timis.

Instanța sesizată a constatat că erau aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., cauza fiind declinată la Tribunalul Bihor, instanța de același grad, aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate față de circumscripția în care se află instanța la care reclamanții își desfășurau activitatea.

În legătură cu reclamanta A., care la data cererii de chemare în judecată era pensionară, Tribunalul Bihor a dispus disjungerea și formarea unui dosar separat care a fost declinat la prima instanță sesizată, respectiv Tribunalul Timiș, în raza căreia domiciliază această reclamantă.

Cu privire la obiectul cauzei, astfel cum a fost disjunsă, se reține că reclamanta, fost grefier la Judecătoria Sânnicolau Mare, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș a investit instanța cu un litigiu având ca obiect plata unor daune-interese, pentru plata cu întârziere a unor drepturi salariale.

În cazul cererii de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este alternativă, dând posibilitatea alegerii de către reclamant între instanțele competente, respectiv cea de la locul unde își are domiciliul sau cea de la locul de muncă al acestuia.

Reclamanta A. nu mai este un auxiliar al justiției dintre cei arătați în alin. (3) al art. 127 din C. proc. civ. care să își desfășoare activitatea profesională la instanța competentă de la locul unde își are domiciliul, însă Tribunalul Timiș și instanța de jurisdicție superioară Curtea de Apel Timișoara se află în situația unui cumul al competenței jurisdicționale cu calitatea de parte, respectiv de pârâți în procesul inițiat de reclamantă.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar alin. (2) prevede ca "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Se reține că în acord cu decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, publicată în M.Of. al României Partea I nr. 638/23.07.2018, prin Legea nr. 310/2018 au fost modificate dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., însă la stabilirea competenței teritoriale se are în vedere forma nemodificată a art. 127 din C. proc. civ., în vigoare la data introducerii acțiunii (12.11.2018), potrivit dispozițiilor art. 25 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018 s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale; de asemenea, s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, având în vedere că există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, întrucât instanța din care face parte cumulează competența jurisdicțională cu calitatea de parte în proces.

În paragraful 32 al acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut că "legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidența aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților, eventualul disconfort al părții judecător creat prin ieșirea acestor cauze din circumscripția curții de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparțialității justiției și a intereselor legitime ale celeilalte părți. Astfel, indiferent dacă competența de soluționare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curții de apel, acestea vor fi soluționate de instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanțe de același grad din circumscripția aceleiași curți de apel, putând da naștere în aplicarea normelor legale unor situații neprevăzute la edictarea acestora."

Prin această decizie, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sub rezerva interpretativă, stabilindu-se condițiile în care dispozițiile legale se subsumează exigențelor Constituției.

Curtea Constituțională a României retine că noțiunea de judecător din cuprinsul alin. (1) și (2) ale art. 127 din C. proc. civ., își găsește un sens constituțional numai în măsura în care vizează și urmează, deci, a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de pârât/reclamant, după caz.

Nu poate fi justificată declinarea competenței de soluționare a cauzei prin eliberarea din funcția de grefier a reclamantei, în virtutea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în condițiile în care, atât Tribunalul Timiș, cât și Curtea de Apel Timișoara, în a cărei circumscripție se află sus-menționatul tribunal, au calitatea de pârâți, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor alin. (2) al art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Bihor.