ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1492/2019

HOTĂRÂRE

25.09.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1492/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 25 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019, mai mulți reclamanți, printre care și A., au învestit Tribunalul Caraș Severin cu un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin.

Prin sentința civilă nr. 343/19.03.2019, Tribunalul Caraș Severin, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că o parte dintre reclamanți au calitatea de grefieri în cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin; or, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

De asemenea, a reținut că, față de ceilalți reclamanți, sunt îndeplinite condițiile existenței coparticipării procesuale, conform art. 59 C. proc. civ., de vreme de reclamanții au pretenții identice, iar motivele de fapt și de drept expuse în cuprinsul cererii sunt identice.

Apreciind că Tribunalul Mehedinți se află la o distanță mai mică, în raport cu celelalte instanțe judecătorești de același grad competente, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestuia.

Dosarul a fost înregistrat la 18.04.2019 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, care la termenul de judecată din data de 07.06.2019, a dispus disjungerea acțiunii pentru fiecare reclamant în parte și formarea de dosare separate.

Urmare a disjungerii, cauza privind pe reclamantul A. a fost înregistrată sub nr. x/2019.

Prin sentința nr. 354/12.07.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamantul are calitatea de tehnician criminalist și își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin.

În continuare, a evocat dispozițiile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 și a subliniat că acestea au în vedere ipoteza în care reclamantul este judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, interzicând sesizarea instanței competente, în măsura în care este aceea la care își desfășoară activitatea sau una inferioară acesteia.

În acest context, a notat că prin decizia nr. 7/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

A apreciat tribunalul că, raportat la calitatea reclamantului de tehnician criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., ci cele de drept comun în materia soluționării conflictelor de muncă.

Or, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", în speță Tribunalul Caraș Severin.

De asemenea, a reținut că din actele dosarului nu rezultă opțiunea reclamantului în sensul sesizării Tribunalului Mehedinți cu judecarea acțiunii deduse judecății, astfel că prin procedeul adoptat de Tribunalul Caraș Severin s-a încălcat principiul disponibilității, statuat de art. 9 C. proc. civ.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul, tehnician criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, a învestit Tribunalul Caraș Severin cu un conflict de muncă, pârâți fiind Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se afla instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (3), aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin decizia nr. 7/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT", iar potrivit art. 3

alin. (2) și (3) din aceeași lege, "personalul de specialitate criminalistică este format din experți criminaliști și asistenți criminaliști", iar "personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică este format din tehnicieni criminaliști și secretari-dactilografi laborator expertize criminalistice".

Din analiza dispozițiilor legale sus-menționate, Înalta Curte reține că legiuitorul face distincție între personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și personalul de specialitate criminalistică și cel care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică.

Cum reclamantul este tehnician criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, el nu aparține personalului auxiliar de specialitate al parchetelor, ci este încadrat de lege în categoria personalului care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică.

De aceea, raportat la cele statuate decizia nr. 7/2016, pronunțată în recurs în interesul legii, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 C. proc. civ.

Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora ea aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului și art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

În speță, locul de muncă al reclamantului se află în județul Caraș Severin, astfel că, raportat la textele de lege mai sus citate, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Caraș Severin.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Caraș Severin.