ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1717/2019

HOTĂRÂRE

10.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1717/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 19 aprilie 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a solicitat instanței să dispună:

Anularea Ordinului ANSVSA nr. 360/31.01.2018;

Obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin prin care sa recalculeze drepturile salariale ale reclamantei, în sensul acordării majorării salariului de baza cu 12,5%, potrivit Legii nr. 153/2017, anexa nr. VIII, cap. II, secțiunea II, subsecțiunea 6, punctul 6.2, lit. b), subpunctul 5;

Obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit celor de mai sus și cele încasate, retroactiv, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 37 din Legea nr. 153/2017.

Pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei materiale, solicitând declinarea competenței care Tribunalul București, secția a II-a civilă.

Reclamanta A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat declinarea competentei către Tribunalul București, secția a VIII-a, întrucât nu are calitatea de funcționar public, ci de personal contractual, fiind încadrată cu contract individual de muncă.

Prin sentința civilă nr. 4678 din 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei materiale a instanței și a declinat competenta de soluționare a cauzei privind acțiunea reclamantei A., în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în ceea ce privește excepția necompetentei materiale, că reclamanta are calitatea de personal contractual, fiind încadrată cu contract individual de muncă și că, drepturile salariale solicitate sunt specifice personalului contractual din administrația publică - Legea nr. 153/2017, anexa VIII, cap. II referindu-se la această categorie de personal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la 24 mai 2019, sub același număr de dosar.

La primul termen de judecată, Tribunalul a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții.

Prin sentința civilă nr. 3774 din 25 iunie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 153/2017 alin. (4) ce privesc soluționarea contestațiilor în această materie.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Tribunalul București s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 6 septembrie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de A., Înalta Curte constată că instanța a fost sesizată cu o acțiune prin care se solicită anularea Ordinului ANSVSA nr. 360 din 31 ianuarie 2018 și emiterea unui nou ordin prin care să se stabilească în mod corect salariul, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 37 din Legea nr. 153/2017.

Din această perspectivă, se constată că în speță este aplicabilă Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, reclamanta făcând parte din personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, iar pârâta fiind o autoritate publică, în sensul art. 2 din Legea nr. 153/2017.

Astfel, potrivit art. 37 din Legea nr. 153/2017, privind soluționarea contestațiilor, la alin 4 se prevede că:

"împotriva modului de soluționare a contestației persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației" .

În raport cu aceste prevederi legale, Înalta Curte apreciază că, în cauză, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.