ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1535/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor dosarului constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pitești, secția Civilă la 3 iulie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A i-a chemat în judecată pe pârâții S.C. B. S.R.L., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliara, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că la 26 august 2010 a intervenit rezilierea contractului de leasing imobiliar nr. 71082 din 9 decembrie 2008.

Totodată, s-a solicitat să se constate că perioada de 60 luni pentru care a fost încheiat contractul de leasing și pentru care s-a exprimat dreptul de opțiune a ajuns la maturitate, fără ca utilizatorul să mai aibă posibilitatea transferului dreptului de proprietate asupra imobilului, având în vedere că, încă din 26 august 2010, contractul de leasing încheiat între părți a încetat prin efectul hotărârii de reziliere a directoratului A. S.A.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a mai solicitat să se dispună radierea înscrierilor referitoare la contractul de leasing financiar și a dreptului de opțiune din cartea funciară x/N a localității Pitești cu număr cadastral x, proprietatea A. S.A.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la 9 decembrie 2008, între S.C. A. S.A și S.C. B. S.R.L. a fost încheiat contractul de leasing nr. 71082, ce avea ca obiect acordarea unei finanțări în valoare de 700.000 euro în vederea achiziției unui imobil aflat în proprietatea reclamantei.

S-a învederat că rezilierea contractului de leasing a fost comunicată la 26 august 2010 pârâtei S.C. B. S.R.L., ca o consecință directă a neexecutării obligațiilor contractuale de către aceasta, anume neplata ratelor de leasing nr. 16-20, cu un sold debitor de 222.004,96 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 907 și următoarele din C. civ. și art. 24 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996 a Cadastrului și publicității imobiliare.

Prin sentința civilă nr. 1843/2016 din 24 februarie 2016, Judecătoria Pitești, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Prin sentința civilă nr. 274/2016 din 29 iunie 2016, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis excepția propriei necompetențe material-funcționale și a declinat dosarul în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Prin sentința nr. 987/2016 din 1 noiembrie 2016, Tribunalul Specializat Argeș a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția Civilă. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis cauza Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, în vederea soluționării conflictului de competență.

Prin sentința nr. 464/F- C. civ. din 15 decembrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția Civilă.

Prin sentința civilă nr. 99/2017 din 15 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2015 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 99/2017 din 15 martie 2017 a Tribunalului Argeș, secția Civilă a formulat apel reclamanta S.C. A. S.A., care a fost soluționat prin decizia nr. 758/A-COM din 7 noiembrie 2017,pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii căii de atac, cu consecința schimbării sentinței atacate. S-a admis în parte acțiunea și s-a constatat rezilierea contractului de leasing imobiliar prin adresa din 26 august 2010.

S-a dispus radierea înscrierii contractului de leasing și a dreptului de opțiune din cartea funciară nr. x/N a localității Pitești, cu nr. cadastral x.

La 26 ianuarie 2018, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei evocate anterior, calea de atac fiind întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7, și 8 C. proc. civ.

În cuprinsul recursului, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

La 5 martie 2018, intimatul-pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (O.C.P.I.) Argeș a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la art. 32 din Legea nr. 7/1996.

La 12 martie 2018 a formulat întâmpinare și intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.

Totodată, intimata-pârâtă a mai susținut că recursul a fost declarat doar în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A., astfel încât, raportat la art. 486 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., apreciază că recurenta nu contestă lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, reținută de către instanța de apel prin sentința recurată.

În consecință, intimata-pârâtă A.N.C.P.I. a solicitat scoaterea sa din citativ.

Cererea de recurs a fost timbrată cu suma de 2.772 RON taxă judiciară de timbru, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dovezile aflându-se la dosar.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 iunie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 9 iulie 2019, recurenta-pârâtă a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este admisibil în principiu. Totodată, recurenta-pârâtă a formulat și cerere de sesizare a Curții Constituționale, care a fost respinsă de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din 2 aprilie 2019.

Recursul a fost admis în principiu prin încheierea din 2 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

La 22 aprilie 2019, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin administrator special C. a depus la dosar o cerere prin care a precizat că renunță la judecarea dosarului nr. x/2015, iar la 25 septembrie 2019 administratorul judiciar al societății recurente a menționat că își însușește cererea de renunțare la judecată.

În cauză s-a stabilit termen la 1 octombrie 2019 pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului, prin raportare la cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurentă.

Examinând cererea formulată de către recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar D. S.P.R.L., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. civ., renunțarea se poate face și ulterior pronunțării, chiar și după declararea căii de atac.

Potrivit art. 406 alin. (5) C. proc. civ., când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac instanța va lua act de renunțare, iar potrivit alin. (6) teza a II-a al aceluiași articol, când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.

Totodată, prevederile art. 463 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Manifestarea expresă de voință a părții reglementată de art. 404 C. proc. civ. se caracterizează prin aceea că partea care a pierdut procesul, în primă instanță sau în apel, renunță la dreptul de a exercita calea de atac, apelul sau, după caz, recursul, împotriva hotărârii respective ori, dacă a formulat deja o cale de atac, o retrage.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc și ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului la instanța superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecății în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înțelege să-și retragă calea de atac.

În cauză, retragerea căii de atac exercitate s-a făcut după înaintarea și înregistrarea dosarului la instanța superioară, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (2), coroborate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență manifestării de voință exprimate de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar D. S.P.R.L. privind renunțarea la judecata recursului, împrejurare care reprezintă o modalitate de manifestare a principiului disponibilității părților în procesul civil, sub forma unui act procedural de dispoziție.

În considerarea celor ce preced, având în vedere dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar D. S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 758/A-COM din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2019.