ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1520/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.11.2017 pe rolul Tribunalului Dolj contestatoarea A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 161867 din 26 octombrie 2017 emisă de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DOLJ prin care s-a stabilit că i-au fost achitate necuvenit drepturi în sumă totală de 15.864 RON, în perioada 01.11.2014 - 01.11.2017, plata drepturilor fiind generată de menținerea eronată în plată a dosarului 161867, începând cu data de 01.01.2011 pensia de invaliditate se transformă în pensie de limită de vârstă, decizia nr. 350854/11.10.2017 conform art. 82 din Legea nr. 263/2010 și art. 136 alin. (1) H.G. nr. 257/2011, pentru acest motiv constituindu-se în sarcina sa debitul în sumă de 15.864 RON, urmând a fi recuperată conform art. 181 din Legea nr. 263/2010.

Prin sentința nr. 894 din data de 17 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă contestația formulata de contestatoarea A., în contradictoriu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DOLJ.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat, a declarat apel contestatoarea A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, secția I Civilă prin decizia nr. 2171 din 12 septembrie 2018 a respins apelul formulat de contestatoarea A., împotriva sentinței nr. 894 din data de 17 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII DOLJ, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-contestator A..

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 februarie 2019 a fost încuviințat, în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 14 februarie 2019.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de muncă, se reține incidența în speță a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 2171 din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I Civilă este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pentru aceste considerente, se reține că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 2171 din 12 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DOLJ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2019.