ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1010/2019

HOTĂRÂRE

14.05.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1010/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 14 mai 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a solicitat instanței obligarea pârâtei A. S.A. la decontarea facturilor fiscale emise de reclamantă în perioada 31.05.2012-13.04.2013.

Prin sentința civilă nr. 3024 din 6 octombrie 2014 completul specializat - contencios administrativ a admis excepția de necompetență funcțională și a dispus trimiterea dosarului la registratură "în vederea înregistrării la un complet având ca obiect litigii cu profesioniștii".

Prin sentința civilă nr. 271 din 28 ianuarie 2015, completul specializat în litigii cu profesioniștii a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pe motiv că valoarea pretențiilor, necumulate cu penalitățile, este de 154.291,18 RON, adică sub valoarea prag, de 200.000 RON.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub număr de dosar x/2015 și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 668 din 10 februarie 2016, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește o parte din debit și respingerii pretențiilor, ca neîntemeiate, în rest.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a declarat apel, calea de atac fiind soluționată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, prin decizia nr. 4729 din 19 decembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015, în sensul respingerii căii de atac, ca nefondată.

Recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare împotriva deciziei din apel a fost înregistrat pe rolul secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sub număr de dosar x/2015

Prin încheierea din 25 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a constatat necompetența funcțională și, în baza art. 200 alin. (2) C. proc. civ., a trimis dosarul la Registratură "în vederea repartizării către una dintre secțiile civile ale Curții de Apel București".

Recursul a fost înregistrat pe rolul secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a Curții de Apel București, sub număr de dosar x/2018

Prin încheierea din 9 octombrie 2018, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a Curții de Apel București și-a constatat necompetența funcțională și a declinat competența "în favoarea secției a V-a Civilă sau secției a VI-a a Curții de Apel București".

În motivare, s-a reținut, în esență, că natura și obiectul litigiului sunt specifice profesioniștilor, fiind incident caracterul de litigiu cu profesioniști al prezentei cauze deduse judecății, date fiind și dispozițiile obligatorii ale Deciziei în interesul legii nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 6 aprilie 2017.

Astfel, s-a arătat că secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a Curții de Apel București nu are competență funcțională de soluționare a litigiilor cu profesioniști, neavând nici un complet cu o astfel de specializare, această competență funcțională aparținând secțiilor civile a V- a și a VI - a ale Curții de apel, în temeiul dispozițiilor Hotărârilor nr. 654/2011 și nr. 750/2011 ale secției pentru judecători a CSM, Hotărârii nr. 42/2011 a Colegiului Curții de Apel București și Deciziei nr. 464/2011 a Președintelui Curții de Apel București, date în aplicarea inclusiv a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în forma modificată, hotărâri prin care s-a stabilit competența funcțională a celor două secții menționate, de soluționare a litigiilor cu profesioniști, acestea fiind singurele secții în cadrul cărora s-au constituit completurile pentru rezolvarea acestui gen de cauze.

Recursul a fost înregistrat pe rolul secției a V-a Civile a Curții de Apel București, sub număr de dosar x/2019

Prin încheierea civilă nr. 9 din 18 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției a V-a a Curții de Apel București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe recurenta-reclamantă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A., în favoarea secției a III-a Civile a Curții de Apel București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivare, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a arătat că prin Decizia nr. 18/2016 (MO 237/06.04.2017) pronunțată în interesul legii s-a stabilit că, "Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011". S-a reținut astfel competența specializată exclusiv cât privește cauzele în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc, în materia societăților reglementate de Legea nr. 31/1990 și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, în materia registrului comerțului, precum și pentru litigiile care pun în discuție restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței și cele privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

S-a mai reținut că raportul juridic de fond este cel care stabilește natura pricinii (chiar și în cazul în care litigiul s-ar afla în etapa executării silite), iar în prezent dreptul pozitiv nu mai permite, dată fiind concepția monistă adoptată de Noul C. civ., calificarea unui raport juridic ca fiind "comercial" și de competența exclusivă a instanței specializate nici în aplicarea concepției obiective de comercialitate (art. 3 din fostul Codul comercial, abrogat prin art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011) și nici în aplicarea prezumției de comercialitate a faptelor profesionistului (art. 4 din fostul Codul comercial, abrogat prin art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011).

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că, în cauză, conflictul negativ de competență privește competența materială procesuală (specializată), fiind determinat de calificarea diferită dată de către instanțe naturii litigiului dedus judecății.

Înalta Curte reține că acțiunea pendinte are ca obiect cererea formulată de reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare de obligare a pârâtei A. S.A. la plata sumei totale de 224.269,96 RON compusă din debitul de 154.291,18 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor de eliminare a apelor pluviale, conform contractelor de prestări servicii nr. x/01.04.2008 și y/23.04.2012 încheiate între părți, precum și penalități de întârziere aferente debitului principal în sumă de 69.978,78 RON.

În concepția Noului C. civ., profesioniștii sunt toți cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2).

Exploatarea unei întreprinderi reprezintă, potrivit art. 3 alin. (3) Noul C. civ., exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane a unei activități organizate care constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu ca scop obținerea de profit.

Conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare: "(1) Noțiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț" se înlocuiesc cu expresia "activități de producție, comerț sau prestări de servicii"."

Competența litigiilor cu profesioniștii, nefiind expres reglementată de norme de ordin procedural, se determină, pe cale de interpretare, prin raportare la calitatea uneia dintre părți de a fi profesionist și prin prisma obiectului acțiunii, care trebuie să aibă legătură cu activitatea profesionistului, condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ.

Prin decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că:

"competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Prin raportare la dispozițiile legale anterior evocate și la cele statuate prin decizia pronunțată în interesul legii, se constată că raportul juridic dedus judecății este reprezentat de contractele de prestări servicii (eliminare a apelor pluviale) nr. x/01.04.2008 și y/23.04.2012, încheiate de reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare în exercițiul activității sale profesionale.

Litigiul de față își are sorgintea într-o astfel de întreprindere cu scop lucrativ, de prestări servicii, pentru desfășurarea cărora reclamanta a fost autorizată, de aceea este atrasă competența material procesuală a unei secții civile specializate în litigii cu profesioniști a curții de apel, chemată să se pronunțe nu doar în litigiile care țin de autorizarea, înființarea, dizolvarea, publicitatea societăților, ci și în litigiile care privesc activitatea curentă a acestora și interacțiunea lor cu celelalte subiecte de drept.

În condițiile în care, pe de o parte, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor, iar pe de altă parte contractele de prestări servicii - eliminare a apelor pluviale - au fost încheiate de un profesionist în prestarea unor servicii cu titlu profesional în sensul art. 3 alin. (3) din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, se constată că îi revine competența de soluționare a cauzei Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Este de menționat că Tribunalul Ilfov, secția Civilă nu are configurată funcțional, secție specială separată care să judece litigiile cu profesioniști, ea judecând astfel de cauze în cadrul secției civile care înglobează și rezolvarea acestor dosare. Curtea de Apel București are, însă, configurate astfel de secții separate (una dintre ele fiind secția a V-a Civilă, aflată în conflict negativ de competență), competente să judece litigiile cu profesioniști, respectiv recursul pendinte.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă.