ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173/F din 19.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală, în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen.. raportat la art. 80 C. pen., s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de lovire sau alte violențe aflate în concurs real, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a aplicat inculpatului un avertisment pentru ambele infracțiuni.

În baza art. 276 alin. (1) si 3 C. proc. pen.. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către persoana vătămată B. și partea civilă C., reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 02.11.2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus:

Prin sentință s-a arătat că, potrivit actului de sesizare a instanței, în data de 22.09.2015, în jurul orei 21:00, în timp ce se afla în scara B a blocului din București, Calea x, inculpatul A., avocat în cadrul Baroului București, le-a lovit cu pumnii și picioarele în zona capului și a corpului pe persoana vătămată C., cauzându-i vătămări care au necesitat un număr de 6-7 zile de îngrijire medicală pentru vindecare conform certificatului medico-legal nr. A2/5340/23.09.2015 și pe persoana vătămată B., cauzându-i vătămări care au necesitat un număr de 2-3 zile de îngrijire medicală pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr. A2/5341/23.09.2015.

Conform rechizitoriului, din plângerea și declarațiile persoanei vătămate C. a rezultat că, în seara zilei de 22.09.2015, în jurul orei 21:00, aceasta se afla în curtea interioară a blocului în care locuiește, situat Calea x, în dreptul scării B, așteptând-o pe prietena sa, persoana vătămată B.. Persoana vătămată 1-a văzut pe inculpatul A. îndreptându-se spre scara blocului respectiv pentru a intra. După ce acesta din urmă a intrat în scara blocului, persoana vătămată a auzit strigăte și lovituri, astfel încât a intrat să vadă ce se întâmplă, după ce în prealabil prietena sa i-a deschis ușa de acces. După ce a intrat, persoana vătămată a văzut că prietena sa, B., este lovită în zona feței, de față aflându-se și inculpatul. Persoana vătămată și-a dat seama că prietena sa a fost lovită de către acesta din urmă și i-a reproșat acest fapt, moment în care a fost lovită de către inculpat cu pumnii și picioarele, după care cei doi s-au îmbrâncit reciproc. La un moment dat, persoana vătămată a fost trântită la pământ de către inculpatul A. și lovită cu pumnii și picioarele, după care inculpatul a urcat scările. Persoana vătămată a arătat că nu l-a lovit pe inculpat, ci doar a încercat să oprească agresiunea acestuia. În cursul desfășurării incidentului, și-a făcut apariția la un moment dat un vecin, D., acesta ieșind imediat afară fără a interveni. În acel moment existau pete de sânge pe jos, martorul trecând peste acestea. Imediat după încăierare, inculpatul le-a luat persoanelor vătămate telefonul mobil pentru a vedea dacă l-au înregistrat, după care 1-a aruncat, spărgându-1.

In continuare, s-a arătat în rechizitoriu, persoana vătămată și prietena sa au ieșit din scara blocului în curtea interioară și au apelat serviciul de urgență 112, la scurt timp sosind un echipaj de poliție și o ambulanță.

Persoana vătămată a menționat că nu 1-a jignit și nu 1-a amenințat niciodată pe inculpatul A. și că nu a scris expresii jignitoare pe pereții blocului în care locuiește sau pe cei ai liftului, dar existau anterior conflicte pe diferite scrijelituri în aceste locuri, în blocul respectiv locuind copii care ar fi putut să le producă.

Totodată, procurorul a reținut declarația persoanei vătămate care a declarat că, în seara zilei de 22.09.2015, în momentul în care a intrat în scara blocului împreună cu organele de poliție, a constatat că petele de sânge aflate pe gresie fuseseră șterse, însă, în exterior, pe scări și pe rampă, se mai aflau astfel de pete. Organele de poliție s-au deplasat la apartamentul în care locuiește inculpatul, ocazie cu care acesta a recunoscut săvârșirea faptei.

S-a precizat prin rehizitoriu că, persoana vătămată a arătat că cele desfășurate au fost sesizate și de martorul E., însă acesta din urmă a declarat că, în data de 22.09.2015, a ajuns la locuința sa din București, Calea x sector 5, în jurul orelor 21:30 - 22.00 și nu a fost de față la incidentul în cauză.

În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că, potrivit certificatului medico-legal nr. A2/5340/23.09.2015 eliberat de INML, C. prezintă leziuni care s-au putut produce, la data de 22.09.2015, prin lovire cu corp dur. În lipsa examinării de specialitate la care a renunțat sub semnătură, s-a stabilit că necesită 6-7 zile de îngrijire medicală.

Astfel, potrivit actului medico-legal menționat, cu ocazia examinării clinice, din data de 23.09.2015, a persoanei vătămate C. s-au constatat următoarele:

- arcadă orbitară dreaptă 1/3 externă tumefacție moderată discret violacee circa 3 cm diametru cu o excoriație liniară 1 cm lungime cu crustă hematică;

- malar stâng tumefacție moderată discret brun-violacee circa 2 cm diametru;

- ambele buze lateral stânga plagă confuză superficială, superior vestibulară de circa 0,5/0,2 cm cu fibrină și inferior (roșul buzei) circa 0,3 cm diametru fibrină; lateral, pe tegumentul obrazului, mai multe excoriații de formă și dimensiuni diferite, relativ superficiale de 1-0,5/0,2-0,3 cm cu crustă hematică;

- la nivelul membrelor superioare și toracelui, multiple excoriații (liniare și dungi excoriate) relativ superficiale, cea mai profundă mâna stângă transversală, mai profundă, de circa 2,5 cm lungime, cu ușor lambou), toate cruste hematice și serohematice;

- picior stâng medial 1/3 medie excoriație superficială circa 1/0,1-0,2 cm; acuză durere și ușoară impotență funcțională rază III-V, fără marcă traumatică.

Din plângerea și declarațiile persoanei vătămate B., procurorul a reținut că, în seara zilei de 22.09.2015, în jurul orei 21:00, a intenționat să iasă din scara B a blocului în care locuiește, situat în Calea x, prietenul acesteia, persoana vătămată C. așteptând-o pe banca din curtea interioară. In momentul în care a încercat să iasă, aflându-se în pragul ușii de acces, persoana vătămată 1-a întâlnit pe inculpatul A., care locuia în același bloc și în aceeași scară, acesta intenționând să intre. In acel moment, inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnul în zona feței, fără a spune nimic. Persoana vătămată 1-a întrebat de ce a făcut acest lucru, inculpatul răspunzând că, împreună cu prietenul său, 1-a amenințat că îl va ucide prin exercitarea de vrăjitorii.

După ce s-a ridicat de pe scările pe care căzuse în urma loviturii aplicate de inculpat, persoana vătămată i-a deschis ușa de acces în interiorul scării blocului prietenului său, persoana vătămată C., care a intrat în scară, urmând o încăierare între acesta și inculpat. În timpul altercației, persoanei vătămate C. i-au fost rupte hainele. De asemenea, aceasta a fost lovită cu pumnii și picioarele de către inculpat și trântită la pământ de mai multe ori. Tot în timpul altercației, persoana vătămată B. a pierdut telefonul mobil, care a fost luat de către inculpat și trântit de pământ, fiind defectat.

Prin rechizitoriu, s-a mai reținut că, la un moment dat, a intrat în scara blocului un alt vecin, martorul D., care a surprins încăierarea dintre inculpat și persoana vătămată, însă martorul a ieșit după câteva secunde, fără să intervină.

Procurorul a mai arătat că, după ce agresiunea a încetat, inculpatul a urcat treptele din scara blocului 74-76, pentru a ajunge la locuința sa, după care a ieșit în balconul comun al etajului 3 sau 4, adresându-le amenințări persoanelor vătămate. În acest timp, persoana vătămată și prietenul său se aflau în curtea interioară a blocului, unde o vecină le-a oferit telefonul mobil pentru a solicita prezența organelor de poliție la fața locului, fiind observat între timp și martorul D.. În aproximativ 10 minute, a sosit la fața locului un echipaj de poliție și o ambulanță.

S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că, persoana vătămată a arătat că nu l-a jignit sau amenințat niciodată pe inculpat și nu a scris pe pereții scării blocului sau pe cei ai liftului cuvinte injurioase la adresa acestuia.

Conform certificatului medico-legal nr. A2/5341/23.09.2015, B. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce, la data de 22.09.2015, prin lovire cu corp dur și pentru care a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale. Cu privire la persoana vătămată B., la examenul clinic din data de 25.09.2015 s-au constatat următoarele: contuzie părți moi regiune malară dreaptă; contuzie atm bilateral (cracmente articulare prin artrită cromtemporomandibulară); fără semne clinice de traumatism osos și dentoparadontal.

De asemenea, potrivit rechizitoriului, din fișa de intervenție la eveniment înregistrată la secția 24 Poliție sub nr. x/23.09.2015 a rezultat că, în data de 22.09.2015, ora 20:41, organele de poliție au luat legătura cu B., care a relatat faptul că, împreună cu prietenul său, C. se află în fața blocului din Calea x și că, în urma unei discuții mai aprinse cu vecinul său care locuiește la apartamentul nr. x, A., acesta 1-a lovit cu pumnul în zona feței pe C.. La fața locului a sosit un echipaj al serviciului de care le-a acordat celor doi îngrijiri medicale, fără a fi nevoie de transportarea acestora la spital.

Procurorul a reținut din declarațiile martorului D. că, în seara de 22.09.2015, în jurul orelor 21:00, acesta se afla în fața imobilului situat în București, Calea x, iar, la un moment dat, a auzit gălăgie în scara blocului respectiv. Uitându-se să vadă ce se întâmplă, martorul a observat două persoane de sex masculin care se împingeau, recunoscându-i după fizionomie pe doi dintre vecinii săi. După sosirea organelor de poliție la fața locului, martorul a aflat că aceștia se numesc A. și C.. Martorul a arătat că nu a văzut ca vreuna dintre persoane să o lovească pe cealaltă sau ca inculpatul să o lovească pe persoana vătămată B.. Imediat după ce a observat cele de mai sus, martorul a părăsit curtea blocului, continuându-și plimbarea.

Fiind audiat, inculpatul a declarat că, încă din anul 2014, când a primit funcția de președinte al asociației de proprietari, numiții C. și B. au rupt informările pe care inculpatul le afișa în spațiul imobilului și au scris numele său și o serie de cuvinte jignitoare la adresa sa, pe diferite zone din imobil. Inculpatul le-a atras atenția cu privire la cei trei câini pe care susnumiții îi dețineau, întâmpinând o atitudine ostilă și cuvinte injurioase, ba chiar a fost amenințat că fiica sa va suferi de pe urma magiei negre.

Inculpatul a mai declarat că, în cursul lunii care a precedat incidentul, B. și prietenul acesteia, C. a adresat diverse jigniri precum "Iasă boul din lift", "Intră boul", "Avocat cu borcane" etc.

Totodată, a arătat că, în seara zilei de 22.09.2015, s-a întâlnit cu numita B. la parterul blocului și i-a imputat jignirile menționate, moment în care aceasta i-a reproșat că nu i-a acordat prioritate la ieșirea din scară și 1-a chemat pe C., aflat pe o banca în fața blocului. Imediat, susnumita a făcut trei pași spre inculpat, intenționând să-i aplice o palmă, astfel că acesta a împins-o spre ușă. Simțind riscul degenerării situației, inculpatul a declarat că nu a mai așteptat liftul și a început să urce scările, însă susnumiții au urcat după acesta.

Inculpatul a mai relatat că numitul C. a intrat în bloc și 1-a strigat, moment în care inculpatul se afla pe scări, ajungându-l din urmă împreună cu persoana vătămată B.. Imediat, C. a încercat să-i aplice inculpatului pumni în zona feței, însă acesta a reușit să se ferească, dar și să se apere. De asemenea, susnumitul 1-a tras pe inculpat de cămașă spre parterul imobilului, ghiozdanul și punga pe care acesta le avea asupra sa căzând între parter și etajul I. La parter, C. a continuat actele de agresiune folosind mâinile, ținta fiind zona feței inculpatului, mai exact zona capului. Intre timp, numitul C. a alunecat, prinzându-l pe inculpat de picior, iar după ce s-a ridicat, a continuat să încerce să-1 lovească pe acesta. In timpul încăierării, numitului C. i s-a spart arcada, moment în care s-a oprit, iar inculpatul a părăsit locația având cămașa ruptă.

Totodată, inculpatul a declarat că, pe parcursul desfășurării evenimentelor, 1-a observat pe martorul D..

În continuare, a arătat inculpatul, numitul C. a apelat serviciul de urgență 112, deși acesta era agresorul.

Prin rechizitoriu, s-a arătat că inculpatul a depus la dosar numeroase cereri prin care a solicitat organelor de urmărire penală să constate existența unei cauze justificative în ceea ce-1 privește, fără a specifica însă care anume dintre cauzele justificative prevăzute de C. pen.. De asemenea, inculpatul a afirmat că a fost provocat de către persoanele vătămate anterior incidentului, prin faptul că acestea au scris pe pereții scării blocului și pe cei ai liftului cuvinte injurioase la adresa sa, că l-au amenințat, că au creat dificultăți în îndeplinirea de către inculpat a atribuțiilor ce-i reveneau în calitate de președinte al asociației de proprietari, că au provocat deranj în colectivitate prin aducerea în locuința lor a mai multor animale etc.

În susținerea celor afirmate, inculpatul a depus la dosar un CD conținând fotografii efectuate în interiorul scării B din Calea x, sector 5 și în liftul acesteia, pe pereți fiind menționate numele inculpatului și cuvinte injurioase la sa.

Deopotrivă, procurorul a reținut că inculpatul A. a formulat plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de numitul C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 193 alin. (2) și art. 371 C. pen. și față de numita B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 371 C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că apărările invocate de către inculpat nu se circumscriu cauzelor justificative prevăzute de art. 19 - 22 C. pen. sau cauzelor de neimputabilitate prev. de art. 23-31 C. pen., procurorul considerând că nu sunt îndeplinite condițiile niciuneia dintre acestea. Totodată, a apreciat că aspectele pe care inculpatul le-a invocat în favoarea sa nu pot constitui nici circumstanțele atenuante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a), b) sau c C. pen., nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru reținerea acestora. S-a arătat că invocarea unei cauze justificative sau a unei circumstanțe atenuante de către inculpat, în lipsa oricărui mijloc de probă în acest sens, are ca scop absolvirea sau diminuarea răspunderii sale penale pentru faptele săvârșite.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate, respectiv plângerea și declarațiile persoanei vătămate C., plângerea și declarațiile persoanei vătămate B., certificatele medico-legale nr. x și nr. A2/5341/23.09.2015, declarația martorului D. și chiar din declarațiile inculpatului, procurorul a reținut că, în seara zilei de 22.09.2015, acesta din urmă le-a agresat fizic pe persoanele C. și B., cauzându-le vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7, respectiv 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. În sprijinul acestei concluzii, s-a arătat că se mai află și cele reținute în fișa de intervenție la eveniment, înregistrată la secția 24 poliție sub nr. x/23.09.2015, precum și afirmațiile persoanelor vătămate și ale inculpatului cu privire la faptul că, în seara zilei de 22.09.2015, persoanele vătămate au fost cele care au solicitat prezența la fața locului a echipajului de poliție și ambulanța.

Prin actul de sesizare a instanței s-a arătat că cele susținute de către inculpat în plângerea penală formulată împotriva persoanelor vătămate C. și B., conform cărora persoanele vătămate l-au agresat fizic pe inculpat în timp ce acesta doar s-a apărat sau că persoanele vătămate l-au provocat pe inculpat într-o asemenea măsură încât a fost nevoit să riposteze cu acte de violență, nu sunt susținute în niciun mijloc de probă, inculpatul urmărind să contracareze plângerea penală formulată împotriva sa prin formularea unei plângeri penale împotriva persoanei vătămate.

S-a menționat că situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângere și declarații persoană vătămată C.; plângere și declarații persoană vătămată B.; certificatele medico-legal nr. A2/5340/23.09.2015 și nr. A2/5341/23.09.2015; declarații martor D.; fișa de intervenție la eveniment înregistrată la secția 24 Poliție sub nr. x/23.09.2015; plângere și declarații inculpat.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. de către C., constând în aceea că, în seara zilei de 22.09.2015, acesta l-a lovit pe inculpatul A., procurorul a arătat că se impune clasarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

Din probele administrate, s-a menționat în rechizitoriu, nu rezultă niciun fel de date sau indicii rezonabile care să indice că inculpatul a fost provocat sau lovit de către persoana vătămată C. în seara zilei de 22.09.2015. Inculpatul a recunoscut că între părți a avut loc un conflict de natură fizică, motivând însă că a fost agresat primul și, astfel, a fost nevoit să se apere.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, din coroborarea mijloacelor de probă administrate a rezultat că, în seara zilei de 22.09.2015, inculpatul A. a intrat în scara B a blocului situat în Calea x, întâlnindu-se cu persoana vătămată B.. Pe fondul unor relații anterioare tensionate, inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu palma în zona feței. La strigătele acesteia din urmă, prietenul său, C., a intrat în scara blocului și, la rândul său, a fost lovit de către inculpat. Urmare vătămărilor suferite, persoanele vătămate au apelat serviciul de urgență, solicitând prezența organelor de poliție și a ambulanței, în timp ce inculpatul a părăsit locul faptei și s-a deplasat la locuința sa, în aceeași locație.

În plângerea sa, a reținut procurorul, inculpatul A. a mai solicitat efectuarea de cercetări față de C. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 371 C. pen.

Infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. constă în fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică.

Procurorul a reținut că persoanele vătămate C. și B. nu au săvârșit vreun act de violență asupra inculpatului A., așa cum s-a arătat mai sus, nu au proferat amenințări la adresa acestuia și nici nu au cauzat vreo atingere gravă demnității sale.

Susținerea inculpatului cu privire la faptul că persoanele vătămate au scris pe pereții scării B a blocului nr. 74-76 din Calea x și pe cei ai liftului, cuvinte injurioase la adresa sa, s-a arătat că nu este confirmată de niciun mijloc de probă. Procurorul a reținut că inculpatul a depus la dosar fotografii ai pereților din spațiile menționate, pe care apare numele său însoțit de expresii jignitoare, însă nu există nicio probă care să indice faptul că acestea au fost scrise de către persoanele vătămate și nici inculpatul nu a arătat de unde cunoaște acest aspect, considerând astfel că afirmațiile inculpatului sunt simple speculații sau făcute cu scopul de a justifica faptele sale de lovire a persoanelor vătămate.

Pentru aceste motive, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de inculpat împotriva persoanelor vătămate C. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 371 C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) litl.a C. proc. pen. întrucât faptele nu există.

Pe latură civilă, s-a reținut prin rechizitoriu, că persoana vătămată C. a precizat că se constituie parte civilă împotriva inculpatului A. cu o sumă pe care o va preciza ulterior.

Persoana vătămată B. nu a indicat dacă se constituie parte civilă împotriva inculpatului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală sub nr. x/2017, la data de 10.11.2017.

La termenul din 03.07.2018, Curtea a constatat, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., legalitatea sesizării cu rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. și s-a dispus începerea judecății cauzei pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Au fost audiați inculpatul A., martorii F., G. și D., persoanele vătămate B. și C. .

Prin încheierea din 30.05.2019, Curtea a respins proba testimonială cu audierea agentului constatator, solicitată de inculpat.

S-a reținut că inculpatul A., prin notele depuse la dosar, a solicitat achitarea pe motiv de legitimă apărare, cauză justificativă prev. de art. 19 alin. (1) și (2) C. pen., arătând că a fost atacat în mod injust, direct, material și imediat, de persoanele vătămate C. și B., reacția sa fiind una normală, generată de un atac îndreptat spre zona vitală a corpului, învederând că acest fapt a fost confirmat și de un martor; în subsidiar a solicitat achitarea pe motiv de exces neimputabil, cauză de neimputabilitate prev. de art. 26 C. pen., deoarece a fost atacat noaptea, în scara blocului, înconjurat de pereți, fără nicio cale de a fugi, în condițiile în care persoanele vătămate au urcat după el, pe scări. A mai arătat inculpatul că, atacul persoanelor vătămate a fost grav, a fost lovit cu pumnul având telefonul mobil în mână; a precizat că lovitura nu i-a fost aplicată la cap, ci în zona gâtului, aspect ce a fost constatat și de martorul audiat în fața instanței; a mai susținut că atacul i-a generat o stare de neliniște, tulburare și temere, viața fiindu-i pusă în pericol. A mai învederat că a dorit să depună o plângerea penală la poliție, dar nu i-a fost înregistrată, sub motivul că polițiștii au de-a face cu alte spețe, cu oameni care se taie cu săbiile, se împușcă.

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, curtea de apel a reținut că inculpatul A. a declarat, în fata instanței, că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale fără a face alte precizări, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei .

Au fost audiate persoanele vătămate B. și C., care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală.

Totodată, au fost audiați martorii F., G. și D. .

Martorul F. a declarat că, în timp ce se afla la avizier, i-a văzut pe inculpatul A. și pe persoana vătămată B. care își făceau reproșuri, persoana vătămată Muntean dându-i inculpatului o palmă. Imediat a intrat în scara blocului persoana vătămată C. care împreună cu soția sa au urcat pe scări după inculpatul A. pe care a încercat să-l lovească cu pumnul în zona fetei, dar lovitura a deviat spre gât, martorul neputând oferi alte informații, întrucât a plecat.

Martora G., soția inculpatului, a declarat că nu a fost prezentă la conflictul dintre soțul său și părțile vătămate, precizând că soțul său a intrat în casă cu cămașa ruptă, cu pete de sânge, fiind zgâriat pe spate și pe față, spunându-i că a fost agresat de către soții Muntean, cu care aveau un conflict mai vechi, generat de atitudinea acestora în cadrul asociației de proprietari, prin modul în care încălcau normele de conviețuire .

Martorul D. a declarat că i-a văzut pe inculpat și pe persoana vătămată C. cum se îmbrânceau pe scara blocului, dar a ieșit imediat, precizând că, în scară, nu era nicio altă persoană decât inculpatul și persoana vătămată, fiind greu de crezut că nu l-ar fi văzut la avizier pe martorul F., dacă ar fi fost prezent .

Prima instanță a mai reținut că declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală, conform cărora nu le-a lovit pe persoanele vătămate C. și B., ci doar a evitat loviturile acestora, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă.

Astfel, a arătat instanța de fond, din certificatele medico-legale depuse de persoanele vătămate, rezultă că persoana vătămată C. a prezentat leziuni care s-au putut produce, la data de 22.09.2015, prin lovire cu corp dur (certificatul medico-legal nr. A2/5340/23.09.2015), iar persoana vătămată B. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce, la data de 22.09.2015, prin lovire cu corp dur și pentru care a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale (certificatul medico-legal nr. A2/5341/23.09.2015), leziuni cu privire la care, a reținut prima instanță, în mod evident, nu puteau fi produse altfel decât printr-o agresiune directă și nu prin acțiuni de apărare.

Prin sentința apelată s-a apreciat că declarația martorului F., conform căreia inculpatul a fost lovit cu palma de către persoana vătămată B. și cu pumnul în zona gâtului de către persoana vătămată C. trebuie înlăturată, ca nefiind credibilă. Instanța a arătat că martorul a descris întreaga situație conflictuală dintre inculpat și persoanele vătămate C. și B., ceea ce presupune prezența acestuia în holul central, în fața avizierului (conform propriei declarații), încă de la primele discuții contradictorii dintre persoana vătămată B. și inculpatul A. și până la finalizarea conflictului dintre inculpat și persoana vătămată C., pe scări. Însă, a considerat prima instanță, prezența martorului în scara blocului nu este confirmată nici de inculpat și nici de persoanele vătămate sau de martorul D..

Astfel, a remarcat prima instanță, inculpatul A., în declarația de la urmărirea penală (de la fila x), a arătat că "în afară noi trei nu s-a aflat nicio persoană…", iar in declarația de suspect din data de 18.05.2017, a declarat că l-a observat pe martorul D. și niciun moment pe martorul F..

Curtea de apel a mai reținut că, despre prezența martorului D., în holul blocului, vorbesc în declarațiile din datele de 05.09.2017 și 04.04.2019, și persoanele vătămate C. și B., aceasta precizând că în timpul altercației dintre inculpat și soțul său, în timp ce bătea/suna la uși pentru a-și alerta vecinii, a deschis ușa de la intrare și, apoi, a plecat martorul D., fără a avea vreo intervenție.

Instanța a apreciat că este greu de crezut că, în situația dată (agresiunea dintre inculpat și persoana vătămată C.), cel puțin persoana vătămată B. nu ar fi fost cerut ajutorul/intervenția unei persoane ce stătea la avizier sau acea persoană ar fi stat impasibilă, urmărind conflictul.

Martorul D. a declarat că i-a văzut pe inculpat și pe persoana vătămată C. cum se îmbrânceau pe scara blocului (moment al conflictului descris de către martorul F.), dar a ieșit imediat, precizând că, în scară, nu era nicio altă persoană decât inculpatul și persoana vătămată, prima instanță considerând că este greu de crezut că nu l-ar fi văzut, la avizier, pe martorul F., dacă ar fi fost prezent.

Curtea de apel a considerat că acțiunile de agresiune (lovire) exercitate asupra persoanelor vătămate C. și B. sunt dovedite de probe directe - declarațiile persoanei vătămate B., de probe indirecte (declarațiile martorului D. care a precizat că i-a văzut îmbrâncindu-se), precum și de probe științifice - certificatele medico-legale care coroborate configurează tabloul infracțional al agresiunii.

Prin sentința penală apelată s-a arătat că este evident că leziunile prezentate de persoanele vătămate, evidențiate de certificatele medico-legale au fost produse în altercația cu inculpatul, acest fapt fiind confirmat și de fișa de intervenție eveniment, din care rezultă că polițiștii sosiți la fața locului au solicitat ambulanța, persoanelor vătămate fiindu-le acordate îngrijiri medicale, precum și de certificatele medico-legale nr. x și nr. A2/5341/23.09.2015 din care rezultă că persoanele vătămate C. și B. au fost examinate la data de 23.09.2015, iar leziunile s-au putut produce la data de 22.09.2015, prin lovire cu corp dur.

Curtea a apreciat că, în cauză, inculpatul A. nu a făcut dovada că a săvârșit faptele în legitimă apărare ca urmare a unui atac iminent și injust îndreptat împotriva sa de către persoanele vătămate. S-a arătat că relațiile anterioare dintre părți, chiar învederând o dușmănie permanentă nu pot fi considerate un atac iminent, cum de altfel, loviturile aplicate de către inculpat persoanelor vătămate sunt disproporționate în raport de palma presupus primită din partea persoanei vătămate (aspect nedovedit de către inculpat, plângerea acestuia împotriva numiților C. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe a fost clasată, soluție ce nu a fost infirmată), iar elementele legitimei apărări trebuie să existe în mod obiectiv, aprecierile de ordin subiectiv sau nedovedite ale inculpatului, fiind nerelevante (inculpatul nu a dovedit existenta unor vătămări prin niciun mijloc de probă-certificat medico-legal, fotografii).

Prima instanță de fond a considerat că, în drept, faptele inculpatului A. de a le lovi, în data de 22.09.2015, în jurul orei 21:00, în timp ce se afla în scara blocului B, din Calea x, pe persoanele vătămate C. și B., cauzându-le vătămări ce au necesitat un număr de 6-7 de îngrijire medicală pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr. A2/5340/23.09.2015, respectiv, un număr de 2-3 zile de îngrijire medicală pentru vindecare conform certificatului medico-legal nr. A2/5341/23.09.2015, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., în concurs real, conform art. 38 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că poziția psihică a inculpatului față de faptele săvârșite se caracterizează prin intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., prin agresarea fizică a persoanelor vătămate, inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii unor vătămări corporale de o anumită gravitate.

Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicabile, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că infracțiunile deduse judecății prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, modul și împrejurările în care au fost comise, motivul și scopul urmărit și s-a apreciat că, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

De asemenea, din fișa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosar, instanța a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile deduse judecății nu este mai mare de 5 ani închisoare.

Curtea de apel a menționat că renunțarea la aplicarea pedepsei este o instituție ce are drept temei încrederea judecătorului în posibilitatea de îndreptare a persoanei care a săvârșit o infracțiune, fără a i se aplica o pedeapsă, iar prima instanță a apreciat că, în cauză, există elemente suficiente pentru a se ajunge la concluzia că inculpatul A. se va îndrepta chiar fără aplicarea unei pedepse și că nu există pericolul ca acesta să săvârșească o nouă infracțiune.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea civilă C. a renunțat la pretențiile civile, prin declarația din data de 04.04.2019, iar persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă, inculpatul A. fiind obligat la plata onorariului plătit avocatului de către partea civilă C. și persoana vătămată B., în cuantum de 2300 RON.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul A..

Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței atacate, iar în rejudecare, aplicarea unei pedepse cu amendă penală orientată spre mediu potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (4) lit. c) și art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., apreciindu-se că hotărârea este netemeinică prin greșita renunțare la aplicarea unei pedepse.

Parchetul a arătat că este greșit raționamentul folosit de către instanța de fond, considerând că instituția renunțării la aplicarea unei pedepse nu este aplicabilă în cazul inculpatului A., deoarece o atare modalitate de individualizare a pedepsei nu este nici proporțională cu circumstanțele reale de comitere a faptelor și nici suficientă pentru îndreptarea comportamentului inculpatului.

Analizând condițiile pozitive care trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei în cazul inculpatului A., prin motivele de apel s-au susținut următoarele:

a) Referitor la cerința ca infracțiunea săvârșită să prezinte o gravitate redusă, în raport cu natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, precum și cu motivul și scopul urmărit, parchetul a arătat că este necesar să fie analizate atât elemente de factură obiectivă (precum modul, mijloacele de comitere), cât și elemente de factură subiectivă (scopul, motivul comiterii faptei).

Analizând această condiție, în speța de față, s-a arătat că infracțiunile contra integrității corporale comise de inculpatul A. asupra a două persoane vătămate, în împrejurările cauzei, prin modul în care au fost săvârșite nu sunt infracțiuni de o gravitate redusă.

În legătură cu primul criteriu, și anume natura și întinderea urmărilor produse, s-a arătat că, în urma loviturilor aplicate de către inculpat, cele două persoane vătămate au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 de îngrijire medicală pentru vindecare în cazul persoanei vătămate C. și un număr de 2-3 zile de îngrijire medicală pentru vindecare în cazul persoanei vătămate B., aspect ce denotă în mod cert, în opinia procurorului, că nu se poate reține că este vorba de infracțiuni de o gravitate redusă.

Parchetul a menționat că motivul și scopul urmărit de inculpatul A., conform propriilor declarații, a fost acela de a se răzbuna pentru pretinse amenințări și injurii proferate de cele două persoane vătămate, motiv josnic și care, de altfel, nici nu a fost coroborat cu probe din care să rezulte o astfel de stare de fapt.

b) În privința cerinței ca instanța să aprecieze dacă aplicarea efectivă a unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra inculpatului, parchetul a precizat că trebuie verificată în raport de persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea urmărilor infracțiunii, precum și cu posibilitățile sale de îndreptare.

S-a precizat că aceasta este o condiție extrinsecă săvârșirii infracțiunii, care privește persoana inculpatului și conduita pe care acesta a avut-o atât anterior, cât și ulterior săvârșirii infracțiunii.

Parchetul a susținut că, prin combinarea elementelor care privesc săvârșirea faptei cu cele care referitoare la persoana autorului, devine posibilă evaluarea corectă a gravității infracțiunii și, în consecință, se conferă judecătorului posibilitatea de a aplica instituția renunțării la aplicarea pedepsei.

Analizând actele și lucrările dosarului, procurorul a considerat că nici această condiție nu este îndeplinită, în contextul în care, deși inculpatul A. nu are antecedente penale, acesta are studii juridice, fiind avocat în cadrul Baroului București, și, în consecință, pe deplin conștient de faptul că, prin exercitarea de violențe asupra celor două persoane vătămate, este pasibil să fie tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Mai mult decât atât, a arătat parchetul, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, încercând chiar să inducă în eroare atât organele de urmărire penală prin formularea unei plângeri penale împotriva celor două persoane vătămate, plângere formulată pentru a contracara cele consemnate în procesul-verbal de intervenție întocmit de organele de poliție, care s-au deplasat la locul faptei ca urmare a apelării SUU 112, cât și instanța de judecată prin propunerea ca martor a unei persoane care nu a fost prezentă la locul faptelor și care să confirme versiunea sa.

De altfel, a susținut procurorul, chiar instanța de fond a reținut că inculpatul A., în scopul de a fi exonerat de răspunderea penală, a propus ca martor o persoană care nu a participat la incidentul dedus judecății.

Așa fiind, s-a conchis că, în cauza de față, nu sunt întrunite exigențele art. 80 C. pen., iar soluția instanței de fond, de renunțare la aplicarea pedepsei apare ca fiind netemeinică.

Prin apelul formulat, inculpatul A. a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate de procuror, susținând că apelul parchetului nu are la bază calea de atac a părților C. si B., formulat în termenul legal. Sub acest aspect, a învederat că, în cazul infracțiunii de lovire și alte violențe, exercitarea acțiunii penale se face doar la plângere prealabilă, iar, din punctul său de vedere, exercitarea apelului procurorului necesită exercitarea căii de atac a apelului din partea titularilor dreptului vătămat.

Pe fond, potrivit concluziilor orale și notelor scrise, în esență, inculpatul A. a solicitat desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea întrucât există cauza justificativă prev. de art. 19 C. pen. privind legitima apărare.

A învederat că, încă de la începutul anchetei a arătat că atacul celor doi a fost un atac fizic, imediat, injust, material, ce l-a obligat să se apere, apărarea fiind una proporțională.

Astfel, a precizat că, ulterior reproșurilor pe care le-a făcut chiar la intrarea în scara blocului, persoana vătămată B. l-a lovit cu palma la aproximativ 2-3 secunde de la emiterea reproșurilor, pe când inculpatul aștepta liftul pentru a urca la etajul 4. Inculpatul a arătat că reacția sa a fost una normală, instinctuală, fiind generată de un atac îndreptat spre zona vitală a corpului, fapt confirmat de un martor.

Inculpatul a menționat că, ulterior părăsirii parterului imobilului, pe când se afla pe scări între parter și etajul 1, C. l-a atacat furibund, lovindu-l cu telefonul mobil undeva în zona gâtului. A solicitat să se rețină că atacul a fost extrem de periculos întrucât C. i-a țintit zona capului, instinctul ajutându-l să se ferească.

Apelantul inculpat a susținut că martorul F. a constatat cu propriile simțuri atacul persoanelor vătămate, iar starea agresivă a lui C. a fost confirmată și de martorul D. care a declarat că inculpatul a fost tras de la etajul 1 spre parter de C., pe când B. era tot pe scări. A subliniat că soții Muntean au negat că ar fi urcat după inculpat, pe scări, spre etajul 1. Mai mult, a solicitat să se observe că martorul a constatat cum inculpatul a coborât dinspre etajul 1 spre parter, fiind tras de cămașă de C..

În subsidiar, apelantul inculpat A. a susținut că, în măsura în care a depășit legitima apărare, aceasta s-a datorat temerii sau tulburării, astfel că achitarea s-ar impune raportat la cauza de neimputabilitate prev. de art. 26 C. pen. privind excesul neimputabil.

Apelantul inculpat a susținut că, deși nu a depășit limitele unei apărări proporționale cu forța și gravitatea atacurilor, tulburarea/temerea care ar fi putut duce la depășirea stării de legitimă apărare se bazează pe următoarele aspecte:

- a fost atacat noaptea, în scara blocului, înconjurat de pereți, fără nicio cale de a fugi, în situația în care persoanele vătămate au urcat după el pe scări;

- imobilul nu era branșat la rețeaua de furnizare a curentului electric; pe fondul în care deține biroul profesional în imobil și ținând cont că nimeni altcineva nu s-a oferit, s-a angajat pro bono, ca președinte al asociației de proprietari, să rezolve problemele;

- ordonanța emisă la 27.09.2018 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București prin care este atestat că, la 16.09.2015, doar cu puțin anterior zilei conflictului dintre inculpat și cele două persoane vătămate, vecini - 22.09.2015, inculpatul a sunat la 112 pentru a reclama furtul bunurilor de mobilier urban din spațiul verde de protecție (plângerea s-a bazat pe faptul că cei doi agenți au venit și doar s-au salutat cu cei implicați în distrugerea locului de joacă, în legătura cu care Tribunalul București a decis reamenajarea);

- certificatele medico-legale, puse în contextul conflictului, dovedesc urmarea faptelor soților Muntean.

A arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat, învederând că hotărârea atacată încalcă prezumția de nevinovăție prev. de art. 4 C. proc. pen.. A susținut că există un dubiu ce poate fi folosit doar în beneficiul său.

Inculpatul a mai menționat că, într-adevăr, a declarat organului de cercetare penală, la trei zile de la incident că, la locul conflictului a fost doar el cu persoanele vătămate, dar pentru că nu îi observase pe cei doi martori.

Prin notele scrise, apelantul inculpat a arătat că acest aspect nu prezintă relevanță, la modul cel mai rezonabil vorbind, întrucât conflictul s-a petrecut în câteva secunde, scopul său fiind acela de a se apăra și nu de a se uita în jur, să observe ce asistență aveau.

Apelantul inculpat a evocat declarația martorului D. referitoare la faptul că zona în care se afla avizierul, implicit locul unde era martorul F., nu era vizibil de la intrarea în scara blocului.

Omisiunea de a se uita în jurul său, a explicat-o prin starea de alertă evidentă în care se afla, pe fondul în care a fost lovit cu un corp contondent într-o zonă vitală a corpului.

De altfel, a învederat inculpatul, nici B., cea care a avut timp să observe martorii, nu a fost precisă întrucat a declarat că cei doi martori, vecinii D. și F., locuiesc la etajul 1 și etajul 6, or, ambii martori locuiesc la parter.

A mai precizat că agenții de politie chemați la fața locului nu au menționat prezența vreunui martor.

Totodată, a susținut că ordonanța de clasare, pe care nu a atacat-o, nu generează efecte în prezenta cauză întrucât putere de lucru de judecat deține o hotărâre emisă de o instanță de judecată, iar nu un act emis de un procuror.

Apelantul inculpat a invocat credibilitatea redusă a celor două persoane vătămate, indicând ca dovadă fotografiile depuse la dosar, ce ilustrează jignirile pe care i le-au adus și înscrisurile referitoare la comportamentul acestora față de alte persoane.

Deopotrivă, în caracterizarea persoanei sale, a învederat că este tatăl unei fetițe în vârsta de 5 ani (care a fost amenințată de persoanele vătămate, de două ori, în perioada 2014-2015, ocazii cu care a arătat că nu a reacționat violent întrucât nu este un om violent), are două surori, provine dintr-o familie modestă și a fost crescut sub apanajul regulilor, este avocat, un apărător al drepturilor și libertăților cetățenești pentru care dreptatea altora reprezintă prioritatea sa zilnică, este preocupat de pregătirea continuă și urmărește excelența în profesie.

Examinând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul A., în conformitate cu dispozițiile art. 417 C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește inadmisibilitatea apelului promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, excepție ridicată de inculpatul A., instanța de apel constată că este nefondată.

Potrivit art. 409 C. proc. pen.., pot face apel:

a) procurorul, referitor la latura penală și latura civilă;

b) inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă;

c) partea civilă, în ceea ce privește latura penală și latura civilă, și partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă;

d) persoana vătămată, în ceea ce privește latura penală;

e) martorul, expertul, interpretul și avocatul, în ceea ce privește cheltuielile judiciare, indemnizațiile cuvenite acestora și amenzile judiciare aplicate;

f) orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței, în ceea ce privește dispozițiile care au provocat asemenea vătămare.

Văzând aceste dispoziții care statuează asupra titularilor căii de atac a apelului și ținând seama de motivul de apel al inculpatului A., se constată că legea permite atât procurorului, cât și persoanei vătămate și părții civile să formuleze apel, dreptul acestora fiind distinct reglementat prin prevederile art. 409 lit. a), lit. c) și lit. d) C. proc. pen.., fără a exista vreo condiție de valabilitate a apelului vreunuia dintre participanții la proces, de promovarea căii de atac de către alt participant.

Așadar, dispozițiile legale menționate nu condiționează formularea căii de atac a apelului de către procuror de exercitarea aceleiași căi de atac de către persoana vătămată sau partea civilă, indiferent dacă obiectul judecății îl constituie o infracțiune care se urmărește din oficiu sau la plângere prealabilă.

Este evident că legea nu distinge între cauzele în care procurorul poate face apel, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să distingă (ubi lex non distinguet nec nos distinguere debemus). Între exercitarea apelului de către parchet și apelul formulat de persoanele vătămate, victime ale unor infracțiuni care se urmăresc la plângere prealabilă, nu există o relație de intercondiționare.

Pe fond - la fundamentarea prezentei decizii, instanța are în vedere declarațiile persoanelor vătămate, martorilor, inculpatului, cu accent pe cele din prima instanță administrate în condiții de contradictorialitate (probe nesolicitate a fi readministrate în apel), înscrisurile, fotografiile, motivele de apel, concluziile orale și notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Apelantul inculpat A. nu a contestat existența unui conflict de natură fizică între el și persoanele vătămate B. și C., însă a invocat legitima apărare și, în subsidiar, excesul neimputabil, considerând că este incident principiul in dubiu pro reo.

Analizând, în continuare, motivele de apel care vizează fondul cauzei, instanța de control judiciar constată că, în mod legal și temeinic, prima instanță a reținut în fapt, în baza probelor administrate, că, fără niciun dubiu, apelantul inculpat A. a lovit, în data de 22.09.2015, în jurul orei 21:00, în timp ce se afla în scara B a blocului din Calea x, persoanele vătămate C. și B., cauzându-le vătămări ce au necesitat un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico - legal nr. A2/5340/23.09.2015, respectiv, un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico - legal nr. A2/5341/23.09.2015.

Faptele întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., aflate în concurs real, potrivit art. 38 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte reține, în baza probelor administrate în cursul procesului că, în seara de 22.09.2015, în jurul orei 20:30-21:00, la ușa de acces în scara B a blocului situat în Calea x, București, inculpatul A. s-a întâlnit cu persoana vătămată B. care locuia împreună cu persoana vătămată C. la etajul 4 al imobilului, fiind vecini de palier cu inculpatul și familia acestuia.

Pe fondul unor relații anterioare tensionate între părți, în acea seară, inculpatul a lovit-o pe B., cauzându-i vătămări corporale, constatate prin certificatul medico-legal nr. A2/5341/23.09.2015 eliberat de Institutul Național de Medicină-Legală "Mina Minovici", care a concluzionat că aceasta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 22.09.2015, prin lovire cu corp dur și care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.

În legătură cu acest act de agresiune îndreptat împotriva sa, persoana vătămată B. a declarat, în primă instanță:

"În 2015, în 22 septembrie, mai exact, pe seară, după ora 20:30, în timp ce ieșeam din scara blocului m-am întâlnit cu A.. Precizez că A. era în fața ușii, încercând să intre în timp ce eu încercam să ies. Când s-a deschis ușa, m-a lovit în față cu pumnul și l-am întrebat de ce a făcut acest lucru, răspunzându-mi că i-am amenințat fiica prin vrăji, iar cei 3 căței pe care îi dețineam făceau mizerie în fața ușii dânsului. Nu am primit niciun răspuns, m-a mai lovit încă o dată, moment în care am căzut pe scările din stânga ușii care duc spre parcarea interioară" . Aceleași elemente factuale a prezentat persoana vătămată B. și prin declarațiile date în faza de urmărire penală.

Auzind strigătul de ajutor al victimei B., persoana vătămată C., care se afla în afara imobilului,