ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 663/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1177, pronunțată la data de 1 iulie 2016, în dosarul nr. x/2015, a admis apelul formulat de apelanta- pârâtă A. S.A. București împotriva sentinței civile nr. 3229/18.12.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații - reclamanți B. și C., și a schimbat sentința apelată, în sensul că: a admis în parte cererea de chemare în judecată și a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a sintagmei "în conformitate cu politica Băncii", din art. 6.2 al contractului de credit; a respins celelalte pretenții ca neîntemeiate.

Deopotrivă, prin încheierea de ședință publică de la 27 mai 2016, pronunțată în același dosar, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins excepția lipsei calității de reprezentanți legali ai apelantei A..

Împotriva acestei decizii și încheierii de ședință publică de la 27 mai 2016, au declarat recurs, în termen, reclamanții C. și B., solicitând admiterea recursului și casarea în tot a acestora, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța de apel, în principal, cu indicația anulării în tot a apelului, iar, în subsidiar, cu indicația respingerii în tot a apelului, ca nefondat.

Față de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., luând în examinare excepția de inadmisibilitate a recursului invocată din oficiu, conform art. 483 alin. (2), raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ., coroborat și cu art. 466 alin. (4) din același Cod, Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual- civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că, obiect al recursului poate fi o hotărâre dată în apel sau o hotărâre dată fără drept de apel, iar nu o hotărâre pronunțată, la rândul ei, într-un alt recurs exercitat de aceeași parte, admisibilitatea căii extraordinare de atac a recursului, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, examinându-se restrictiv, în raport cu hotărârile prevăzute de art. 483 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i), …, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON, inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Iar, conform prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate … în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ. statuează că "Sunt hotărâri definitive: 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, …;.".

În speță, recurenții- reclamanți C. și B. au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, hotărâre care este definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ.

Astfel, acțiunea pendinte este o acțiune de natura celei enumerate la art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., fiind o acțiune evaluabilă în bani, dar cu o valoare inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil, procesul fiind început la 27 august 2015, deci, după data de intrare în vigoare a Legii nr. 2/2013, se constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel București nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Înalta Curte reține că, valoarea pretențiilor solicitate în prezentul litigiu, prin capătul principal din cererea de chemare în judecată, respectiv suma de 92.838,10 CHF, calculată la cursul RON/CHF de 4,1193 RON de la data introducerii acțiunii (27.08.2015) - 382.427,98 RON și de 7118 CHF, calculată în raport de aceleași repere, - 29.321,17 RON, rezultând un total de 411.749,15 RON, se află sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, și având în vedere, pe de o parte, că acțiune pendinte este o acțiune evaluabilă în bani, de natura celei enumerate la art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., iar, pe de altă parte- cu o valoare inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, se constată că decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel București nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

În atari condiții, decizia Curții de Apel București nu era susceptibilă de a face obiectul unui recurs, nefiind o hotărâre dintre cele enumerate de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., astfel că, sub acest aspect, se reține inadmisibilitatea căii ordinare de atac promovate de recurenții- reclamanți.

În egală măsură, cum litigiul pendinte a fost finalizat printr-o decizie cu caracter definitiv, se constată că încheierea din data de 27 mai 2016, prin care s-a respins excepția lipsei calității de reprezentanți legali ai apelantei A., nu este supusă recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ., text aplicabil și în privința recursului în raport de art. 494 din același cod, încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

În speță, recurenții-reclamanți au formulat recurs împotriva încheierii premergătoare din 27 mai 2016 odată cu recursul promovat față de hotărârea care a finalizat judecata cauzei, însă cum această decizie nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nici încheierea anterior menționată nu poate fi supusă recursului, aceasta având caracter definitiv de la pronunțare.

Așa fiind, în speță, pentru toate considerentele arătate, decizia dată în apel și încheierea din 27 mai 2016, nu întrunesc condiția cerută de art. 483 alin. (1) și alin. (2) Noul C. proc. civ., situație în care nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, în această ipoteză, exercitarea căii ordinare de atac fiind inadmisibilă.

Dacă s-ar admite ipoteza în care o hotărâre astfel pronunțată să fie supusă recursului, în alte condiții decât cele prevăzute în art. 483 C. proc. civ., situația în speță, soluțiile pronunțate sub aspect procedural ar da naștere unor situații juridice aberante pentru ordinea de drept avută în vedere de legiuitor la stabilirea sistemului de jurisdicție.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Se reține, deci, că, decizia și încheierea care formează obiectul prezentului recurs au caracter definitiv de la pronunțare, astfel că, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curții Constituționale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția României.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu, cu consecința respingerii prezentului recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții C. și B. împotriva deciziei civile nr. 1177 din 1 iulie 2016 și a încheierii din 27 mai 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2017.