ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1824/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. x/2014, astfel cum a fost modificată la data de 02.02.2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. să se dispună obligarea acesteia la încheierea unui contract de vânzare- cumpărare pentru imobilul situat în orașul Mangalia, stațiunea Olimp, format din teren în suprafață de 4.268,22 mp și construcția edificată pe acesta în suprafață construită la sol de 1.853,75 mp, având număr cadastral x, înscris în CF nr. x a localității Mangalia, județul Constanța, la un preț estimat 1.364.377 RON (echivalentul în RON la data de 17.06.2011 a sumei de 322.616,5 EUR, din care 320.116,5 Euro reprezintă valoarea terenului iar 2.500 reprezintă valoarea construcției conform ghidului notarial) prețul real al acestuia urmând a fi determinat prin expertiză contabilă, potrivit Contractului de leasing financiar nr. 2905 din data de 29.07.2008 și a Convenției din data de 14.04.2011, urmând a se ține cont de plățile făcute de reclamantă în baza celor două acte juridice menționate. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în sumă totală de 453.940 RON echivalentul a 103.262 EUR la data formulării cererii, formată din: suma de 141.824 RON, echivalentul a 32.262 EUR la data formulării cererii, reprezentând diferența estimată dintre prețul imobilului la momentul la care pârâta era obligată să ne transmită proprietatea asupra acestuia, respectiv data de 17.06.2011 și prețul acestuia la data formulării prezentei cereri de modificare, suma exactă urmând să fie determinată prin expertiză evaluatorie, suma 92.316 RON, echivalentul a 21.000 EUR la data formulării cererii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pe aceeași perioadă, suma exactă urmând să fie determinată prin expertiză evaluatorie și suma de 219.800 RON, echivalentul a 50.000 Euro la data formulării cererii, reprezentând contravaloarea degradării imobilului de către pârâtă, suma exactă urmând să fie determinată prin expertiză evaluatorie. Reclamanta a mai solicitat și compensarea judiciară a creanței pârâtei rezultată din prețul datorat de reclamantă conform primului capăt de cerere cu creanța sa rezultată din cel de-al doilea petit.

Prin sentința civilă nr. 1605/15.03.2016, Tribunalul București a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., pentru autoritate de lucru judecat. Ulterior, prin sentința civilă nr. 4512/27.07.2016, s-a admis cererea de completare a dispozitivului acestei sentințe, în sensul introducerii mențiunii că cererea a fost respinsă și în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L.. De asemenea, prin încheierea din 27.07.2016, s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinței din 15.03.2016, în sensul că s-a respins cererea în contradictoriu cu pârâta BNP D. S.A.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 2134A/2016 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a respins apelul formulat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1605 din data de 15.03.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.A. și BNP D. S.A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a deciziei recurate și pe cale de consecință respingerea excepției autorității de lucru judecat și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea pronunțării unei soluții pe fondul cauzei, precum și obligarea intimatele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Recurenta susține, în esență, referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., că instanța de apel a încălcat dispozițiile normei de procedură prevăzută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", întrucât în speță nu este îndeplinită condiția referitoare la identitatea de obiect, pentru a ne afla în prezența autorității de lucru judecat.

Recurenta arată că există o strânsă legătură între norma de drept procedural și cea de drept substanțial, căci obiectul excepției nu poate fi analizat fără a antama în discuție aplicarea normelor de drept material, în cazul de față cele referitoare la regimul juridic al obligațiilor și obiectul acestora.

Prin urmare, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta consideră că au fost aplicate greșit normele de drept material întrucât a fost statuat de instanța de apel că există identitate cu privire la obiectul acțiunii, însă, în opinia sa există divergențe în a face o astfel de calificare.

Intimata - pârâtă C. S.R.L. (înființată prin divizarea parțială a B. SA) a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal admiterea excepției nulității recursului și, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil, însă motivele invocate de recurentă nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 4 octombrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta -reclamantă A. S.R.L. a depus un punct de vedere prin care solicitat să se constate că recursul este admisibil în principiu și criticile formulate se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta-reclamantă deși a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu privire la regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și la normele de drept material care au fost încălcate sau greșit aplicate de către instanța de apel.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei și nelegalității deciziei atacate.

Faptul că instanța de apel a valorificat greșit în prezentul litigiu efectul autorității de lucru judecat în raport cu acțiunea promovată de reclamanta A. S.R.L. în dosarul nr. x/2012 nu constituie o problemă de nelegalitate care să poată fi analizată pe tărâmul art. 488 pct. 5 C. proc. civ., ci poate constitui o situație de aplicare greșită a legii.

Însă, simpla afirmație că instanța de apel a încălcat normele de drept material în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, fără a fi argumentată din punct de vedere juridic, doar cu referire la situația de fapt reținută în cauză, nu constituie o critică de nelegalitate care să poată fi încadrată în pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

În esență, curtea de apel a reținut că autoritatea de lucru judecat nu implică în mod necesar același obiect material, fiind de ajuns ca, la baza ambelor prestații pretinse să se afle același drept, practic, ceea ce interesează fiind ca, din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este același, adică obținerea unui titlu executoriu cu privire la dreptul pretins (transferul proprietății imobilului).

Criticile recurentei trebuiau să se refere, în consecință, la argumentele expuse mai sus, avute în vedere de instanța de apel, în pronunțarea deciziei.

În realitate, toate criticile formulate vizează în termeni foarte generali încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ., recurenta referindu-se la faptul că argumentele invocate în speță sunt diferite de cele din dosarul nr. x/2012, iar situația de fapt pe care dorea să o dovedească urma să fie diferită, inclusiv prin raportare la probatoriul amplu și distinct de cel administrat în cauza inițială.

Așadar, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2134A/2016 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2134A/2016 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2017.