Decizia nr. 717/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2634/2015 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 mai 2015, reclamanta Societatea A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 13356 din 9 aprilie 2015 prin care s-a respins de către pârâtă, contestația formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare nr. x din 13 februarie 2015, și anularea Procesului-verbal de constatare nr. x din 13 februarie 2015 prin care s-a dispus obligarea reclamantei la restituirea sumei de 3.398.982,80 RON, constituind valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli, cu consecința exonerării reclamantei de plata acestei sume. 1.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 2634 din 14 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și drept urmare a anulat Decizia nr. 13556 din 9 aprilie 2015, Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 13 februarie 2015, ambele emise de A.F.I.R. și a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 3.398.982,80 RON. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, susținând că, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR. În concret, recurenta a susținut următoarele: Un prim considerent care a condus la constatarea nelegalității actelor administrative este acela conform căruia mandatul reprezentanților AFIR nu privea verificarea modului de derulare a procedurilor administrative anterioare încheierii contractului și implementării acestuia. Verificările aferente proiectului "Modernizare fermă avicolă aparținând Societății A. SRL au avut ca punct de plecare, includerea în eșantionul de verificare al Direcției Control și Antifraudă, a proiectului "Modernizare fermă avicolă aparținând Societății A. SRL în localitatea Davidești, jud. Argeș" cod Contract de finanțare X1/2011. Proiectul aferent beneficiarului Societății A. SRL a fost în eșantionul de 1% din valoarea eligibilă plătită la proiectele FEADR, axele 1 și 3, în perioada 16 octombrie 2012 - 15 octombrie 2013, conform Planului de control nr. 8915 din 17 martie 2014, misiunea de control cuprinzând un control documentar, ce a presupus verificarea documentelor ce formează dosarul cererii de finanțare, a documentelor rezultate în urma derulării procedurilor de achiziții, dosarele cererilor de plată, precum și vizita pe teren. Planul de control și verificările au fost efectuate conform Manualului de procedura pentru control și antifraudă, versiunea 18, aprobat prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 1753 din 5 noiembrie 2014, în care se menționează următoarele aspecte: (...) Direcția Control și Antifraudă (DCA), direcție aflată în subordinea directă a Directorului General al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, efectuează conform prezentei proceduri, verificări tehnice și financiare a proiectelor contractate privind certificarea, conformitatea, eligibilitatea, selecția și plățile, în scopul prevenirii și diminuării fraudei (...); (...) Activitatea Direcției Control și Antifraudă se realizează prin misiuni de control care pot fi: Planificate (...); (...) misiunile de control planificate se vor derula pe întreaga perioada de implementare a proiectului ce beneficiază de finanțare prin FEADR și vor cuprinde verificări de la depunerea cererii de finanțare până la finalizarea proiectului (...); (...) Misiunile de control includ verificări ale conformității, eligibilității și selecției proiectelor, remăsurători, verificări ale cantității și calității bunurilor precum și ale lucrărilor executate și serviciilor furnizate, verificări ulterioare ale tranșelor de plată precum și orice alte prevederi speciale pentru implementarea legislației naționale și a Uniunii Europene (FEADR) în ceea ce privește eligibilitatea cheltuielilor (...); (...) Misiunea de control se finalizează prin redactarea raportului de control, act administrativ prin care sunt aduse la cunoștința directorului general rezultatele misiunii de control dar și măsurile concrete care se impun în situația respectivă. În cazul în care, ca urmare a organizării misiunilor de control, există indicii de fraudă, Direcția Control și Antifraudă procedează la sesizarea Departamentului pentru Lupta Antifraudă din structura Guvernului și a organelor de urmărire penală (DNA), în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și aplică măsurile asigurătorii stabilite de lege. De asemenea, DCA propune măsuri de excludere în conformitate cu prevederile art. 30 al Regulamentului Comisiei nr. 65/2011 atunci când în baza verificărilor efectuate, documentele atestă fără dubiu implicarea beneficiarului în mod deliberat în furnizarea de informații și/sau documente nereale (...); (...) Concluziile controlului vor permite Direcției Control și Antifraudă să facă propuneri în legătură cu măsurile ce trebuie luate ulterior. Aceste propuneri vor fi aprobate de către Directorul General al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Prin urmare acest proiect a fost introdus în eșantionul de verificare al Direcției Control și Antifraudă, situație ce presupune reverificarea în integralitate a criteriilor de eligibilitate a cererii de finanțare, iar afirmația instanței de judecată, susținere conform căreia membrii echipei de control nu aveau mandat în ceea ce privește reverificarea criteriilor de eligibilitate, este contrazisă flagrant de următoarele clauze contractuale și prevederi legale. Prevederile art. 14 (2) din Anexa I la contract: beneficiarul trebuie să consimtă la inspecțiile pe bază de documente sau la fața locului efectuate de Autoritatea Contractantă, Comisia Europeană și orice alt organism cu atribuții în domeniu asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabile pe durata de valabilitate a contractului), reglementează mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile, iar însușirea tezei reclamantei ar presupune lipsa de conținut a acestui mecanism. Art. 8 din contract - Monitorizarea și Evaluarea Proiectului care prevede că "pe durata de valabilitate a prezentului contract, Beneficiarul trebuie să își asume obligația furnizării Autorității Contractante, Comisiei Europene și/sau agenților lor autorizați, a oricărui document sau informație în măsură să ajute la realizarea rapoartelor de monitorizare și evaluare a proiectului și să admită drepturile lor de acces descris la art. 14 (2). Și Articolul 13 - Eligibilitatea cheltuielilor potrivit căruia "sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat rezultat din cererea de finanțare, modifica substanțial proiectul sau în cazul în care acestea își modifica destinația într-o perioada de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți). Posibilitatea pârâtei de a verifica și anterior selectării cererii de finanțare, toate aspectele menționate în procesul-verbal de constatare, acest aspect nu este de natură să conducă la ideea că neregulile constatate nu există, iar autoritatea contractantă nu este obligată la efectuarea controalelor ori că neregulile nedescoperite anterior conduc la anularea implicită a celor descoperite în faza de control ex-post. În accepțiunea contractului de finanțare intervenit între părți, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, AFIR având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare și proceduri acreditate de Comisia Europeană. Atribuțiile și activitățile desfășurate de serviciile din cadrul AFIR sunt clar definite, și astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferite etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului, nu este un motiv care sa atragă exonerarea răspunderii beneficiarului față de Autoritatea Contractantă (AFIR). Totodată, faptul că identificarea principalelor elementelor care au condus la suspiciunea de neregulă, a fost posibilă după perioada de implementare a proiectului, respectiv în urma controlului pe teren (5 august 2014), iar identificarea acestor elemente, implicit a neregulii constatate, are ca și consecință aplicarea art. 11 (3) din Anexa I - Prevederi generale la Contractul de finanțare, și implicit restituirea integrală de către beneficiar a sumelor primite ca finanțare nerambursabilă. Conform art. 5 (2) din contractul de finanțare, "(...) autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli". Astfel că, AFIR poate și trebuie să aplice întocmai măsurile corective, la momentul detectării neregulilor, în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene în România. Prin urmare astfel cum rezultă din prevederile contractuale Agenția are dreptul și obligația să efectueze controale ori de câte ori este necesar iar în cazul depistării unor nereguli se impune retragerea finanțării nerambursabile afectată de neregula constatată. Un al doilea considerent care a condus la constatarea nelegalității actelor administrative este acela conform căruia procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x din data de 13 februarie 2015 este emis în afara termenului de 90 de zile prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011. Formularul IRD 0.1 - suspiciune de neregulă/suspiciune de fraudă a fost întocmit și înregistrat la Secretariatul AFIR cu nr. 43209 din 16 decembrie 2014. Proiectul de proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost transmis la beneficiar cu adresa de înaintare nr. 3.352 din 30 ianuarie 2015, prin Poșta Română, cu confirmare de primire, care a fost semnată de secretara beneficiarului în data de 3 februarie 2015. Momentul emiterii IRD 0.1 nr. 43209 din 16 decembrie 2014 - suspiciune de neregulă/suspiciune de frauda aferent beneficiarului Societatea A. SRL a fost întocmit și înregistrat la Secretariatul AFIR cu nr. 43209 din 16 decembrie 2014 este termenul de la care începe să curgă cele 90 de zile stabilite de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, iar procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 13 februarie 2015, respectă întru totul termenul menționat. Pe de altă parte, se susține faptul că pentru ca o neregulă procedurală să fie sancționată cu nulitatea, aceasta trebuie să fie prevăzută în mod expres de normele legale, aspect ce se circumscrie teoriei nulităților în dreptul administrativ. În dreptul administrativ, nu se face o distincție între nulitatea absolută/relativă din punctul de vedere al posibilității de invocare și al persoanelor care o invocă. Legalitatea actului administrativ poate fi afectată total sau parțial, în funcție de încălcarea condițiilor prevăzute de lege pentru ca actul să fie valid. Există situații în care însuși actul normativ care prevede condițiile de legalitate pe care trebuie să le îndeplinească actul administrativ, să stabilească inexistența sau încălcarea unor atare condiții afectează în așa măsură actul încât sancțiunea nu poate decât anularea în întregime a actului. În celelalte situații, se apreciază dacă viciul de legalitate conduce la o invalidare totală sau parțială a actului administrativ. În cauză, termenul de 90 de zile pentru întocmirea procesului-verbal de constatare încep să curgă de la data aprobării de către directorul general a componenței echipei de control ce va efectua verificarea utilizării fondurilor comunitare. Faptul că anterior începerii propriu-zise a controlului a avut loc. un control documentar nu înseamnă că această perioadă este cuprinsă în cele 90 de zile prevăzute de lege. Chiar și în ipoteza în care s-ar fi depășit cele 90 de zile nu există niciun motiv pentru a se considera că o atare prelungire a termenului poate afecta legalitatea actului într-o asemenea măsură încât să conducă la anularea acestuia. Un al treilea considerent care a condus la constatarea nelegalității actelor administrative este acela conform căruia recurenta pârâtă nu transmis atașat procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x din data de 13 februarie 2015 raportul de control 42974 din data 15 decembrie 2014, fapt ce a condus la nerespectarea dreptului la apărare al contestatoarei. În Manualul de procedura pentru control și antifraudă, versiunea 18, se menționează următoarele aspecte: Dacă în urma controlului se constata neregularități cu implicații financiare, odată cu întocmirea raportului de control se va trece la întocmirea formularului "Suspiciune de neregulă/suspiciune de fraudă" IRD 0.1 și ulterior a Procesului-verbal de Constatare IRD 2.1. în toate situațiile în care în urma controlului se identifică nereguli cu implicații financiare, experții vor face prin raportul de control, o evaluare a modului în care neregula/neregulile afectează întregul proiect sau anumite componente ale proiectului, respectiv impactul menținerii eligibilității proiectului sau componentelor proiectelor, după caz. Raportul de Control este un act confidențial, specific OCA, care nu se va înstrăina decât în următoarele cazuri: - prin dispoziția scrisă a Directorului General; - la cererea Direcției de Audit Intern cu ocazia misiunilor de audit întreprinse de aceștia; - la solicitarea organismelor prevăzute a efectua controlul extern (oficiali autorizați din partea UE, oficiali autorizați din partea Organismului de certificare. Autoritatea de Audit, OLAF etc.) (...). Se pretinde că dreptul la apărare al beneficiarului este respectat în totalitate, acest fapt rezultând din primirea la data de 6 aprilie 2015, a Procesului-verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București cu nr. 9564 din 16 martie 2015, precum și din posibilitatea de a formula contestație împotriva acestui act administrativ și a solicita instanței de judecată anularea acestuia. De asemenea, faptul că în cuprinsul Raportului de control nr. 42974 din data de 15 decembrie 2014, nu există nici un aspect care să nu fie inclus în cuprinsul procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 13 februarie 2015, demonstrează că dreptul de la apărare al reclamantei Societății A. SRL nu este afectat. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Societatea A. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. În motivarea opțiunii sale procesuale reclamanta-intimată a susținut în esență că în mod temeinic a sancționat instanța de fond lipsa unui mandat valabil, în baza căruia împuterniciții pârâtei să verifice respectarea criteriilor de eligibilitate. Mandatul acestora s-a rezumat, conform procesului-verbal atacat, la o "verificare documentară și pe teren a stadiului și modului de implementare a proiectului", ceea ce nu dă dreptul inspectorilor pârâtei, în opinia intimatei, de verifica modul de derulare a procedurilor administrative anterioare încheierii contractului de finanțare și implementare a proiectului. Se mai susține că recurenta pârâtă nu poate reveni asupra deciziei de aprobare a cererii de finanțare întrucât normele care reglementează procedura de acordare a fondurilor europene se opun unei astfel de soluții, că autoritatea pârâtă nu își poate invoca propria culpă pentru a retrage fondurile alocate pe baza criteriilor de eligibilitate stabilite în Ghidul solicitantului, reclamanta a fost de bună credință, iar securitatea circuitului juridic ar fi periclitată printr-o astfel de măsură. Se apreciază ca neîntemeiată și cea de a doua critică adusă hotărârii instanței de fond, intimata reclamantă apreciind că termenul de 90 de zile prevăzut de art. 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2001 a început să curgă la data emiterii scrisorii de misiune, respectiv 5 august 2014, caz în care sancțiunea care intervine pentru nerespectarea acestei norme nu poate fi decât nulitatea virtuală a actelor contestate. În final se susține și caracterul nefondat al celei de-a treia critici aduse hotărârii instanței de fond, necomunicarea raportului de control afectând valabilitatea procesului-verbal, dreptul de apărare al reclamantei fiind afectat, încălcare care nu poate fi înlăturată prin posibilitatea de contestare a acestuia. În drept, se invocă art. 21, 26 și 51 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Legea nr. 554/2004. Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare. 1.

Procedura derulată în fața instanței de recurs Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului de față, s-a concluzionat că în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) din C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. Prin Încheierea din 14 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu, recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 2634 din 16 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 22 februarie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză 2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea Deciziei nr. 13556 din 9 aprilie 2015 de soluționare a contestației administrative formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare nr. x/13 februarie 2015, precum și de anulare a acestui proces-verbal, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plata a unui debit în cuantum de 3.398.982,80 RON, către intimata recurentă. În esență, prin cele două acte administrative se reține cu titlu de concluzii, în urma reverificării eligibilității proiectului "Modernizare fermă avicolă aparținând Societății A. SRL în localitatea Davidești, județul Argeș", că reclamanta era neeligibilă la data depunerii cererii de finanțare, deoarece la acel moment acționarul majoritar domnul B. avea deja în derulare un proiect, tot pe măsura 121 FEADR, prin Societatea C. SRL unde era acționar unic. Soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii și de anulare a actelor administrative contestate, este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la sesizarea instanței și cu aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile. Prima instanță a reținut, în primul rând că, echipa de control a depășit limitele mandatului acordat pentru efectuarea controlului, considerând că acesta nu privea verificarea modului de derulare a procedurilor administrative anterioare încheierii contractului și implementării proiectului, aspect care afectează validitatea procesului-verbal contestat. Contrar celor reținute de judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că din economia O.U.G. nr. 66/2001, act normativ deplin aplicabil cauzei, în temeiul și pentru executarea căruia au fost emise actele administrative contestate în cauză, rezultă că obiectul unui control din partea unei autorități de management constă în activitatea cu caracter general de constatare a neregulilor, stabilirea și recuperarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. Pe de altă parte, din dispozițiile contractului de finanțare încheiat între părți, respectiv art. 11 (3) rezultă că activitatea de constatare a neregulilor și implicit a controlului corespunzător, care ar antrena sancțiunea încetării contractului, vizează inclusiv momentul încheierii contractului, implicând verificarea corespondenței cu realitatea a declarațiilor pe proprie răspundere date de beneficiarul finanțării, în cauză a reclamantei prin reprezentantul său legal. Neregula poate fi constatată atât pe perioada executării contractului cât și ulterior executării acestuia, potrivit art. 17 (5) din contractul de finanțare, așa încât verificarea eligibilității cererii de finanțare poate fi verificată și în perioada de monitorizare a contractului de finanțare, constatarea unei nereguli antrenând încetarea contractului, cu consecința restituirii sumelor acordate cu titlu de finanțare nerambursabilă. Din cuprinsul procesului-verbal nu rezultă limitarea acestor posibilități de control, așa cum se reține în hotărârea atacată, prin acordarea unui mandat inspectorilor pârâtei de "verificare documentară și în teren a stadiului și modului de implementare a proiectului "Modernizare fermă avicolă aparținând Societății A. SRL în localitatea Davidești, județul Argeș", proiect finanțat prin Programul FEADR, măsura 121. În procesul-verbal contestat, se menționează că misiunea de control a cuprins un control documentar, ce a presupus verificarea conformității și respectarea criteriilor de eligibilitate și selecție a cererii de finanțare, a documentelor rezultate în urma derulării procedurilor de achiziții, dosarele cererilor de plată, precum și vizita în teren, conform Planului de control nr. 8915 din 17 martie 2014 aprobat de Direcția Control și Antifraudă. În raport de cele ce preced, nu se poate reține că activitatea de control a depășit mandatul acordat de reprezentanții A.F.I.R., fostă A.P.D.R.F., acesta fiind în limitele legale, contractuale și a planului de control anterior menționat. Instanța de fond a mai reținut că procesul-verbal de control este nelegal pentru că la emiterea lui nu a fost respectat termenul maxim de 90 de zile prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011. Or, instanța de fond s-a pronunțat asupra acestui motiv de nelegalitate cu neobservarea faptului că reclamanta nu a contestat procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13 februarie 2015 și sub acest aspect, compartimentul pârâtei învestit cu soluționarea contestației administrative nu a fost în măsură a se pronunța asupra acestuia și a dispune eventual revocarea procesului-verbal pentru acest motiv. Contestația administrativă stabilește limitele cadrului procesual, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, cu care poate fi învestită instanța de judecată, întrucât potrivit art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 decizia pronunțată în soluționarea contestației administrative constituie actul administrativ principal care se contestă în cadrul acestor litigii, soluțiile date criticilor formulate sau omisiunea pronunțării asupra lor fiind apte de a produce o vătămare persoanelor cărora se adresează și de care se pot prevala în fața instanței de judecată pentru anularea actului administrativ respectiv. În acest context, formularea unor critici noi, neadresate organului administrativ competent a soluționa contestația administrativă, califică conduita reclamantei, sub acest aspect, ca inadmisibilă, hotărârea instanței de fond care a trecut peste acest fine de neprimire și a procedat la soluționarea acestui motiv de nelegalitate pe fondul cauzei fiind dată în această privință cu încălcarea normelor de procedură referitoare la sesizarea instanței în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În fine, nici motivul de nelegalitate referitor la necomunicarea raportului de control, reținut de instanța de fond, nu subzistă. Nici reclamanta și nici instanța de fond nu identifică norma legală care ar obliga instituția pârâtă să comunice Raportul de control nr. 42974 din 15 decembrie 2014 și care urmare a neîndeplinirii acestei obligații să atragă sancțiunea nulității procesului-verbal. Pârâta avea obligația conform art. 21 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011 de a comunica persoanei verificate proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare, care spre realizarea plenară a dreptului la apărare, are posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, ceea ce în cauză s-a întâmplat, chiar dacă opinia reclamantei nu a fost însușită de organul de control. În concluzie, actele administrative contestate, din perspectiva criticilor analizate, sunt legale, însă luând în considerare că motivele de nelegalitate aduse de reclamantă nu s-au rezumat la acestea și asupra lor instanța de fond nu s-a pronunțat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare.