MANKA v. GERMANY

A cincea secțiune decizia nr. 23210/04 de către Thaddaus MANKA împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 4 noiembrie 2008 în calitate de cameră compusă de: Rait Maruste, președinte, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 21 iunie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Thaddaus Manka, este un național german care s-a născut în 1956 și locuia în Dirmstein atunci când a depus cererea. Guvernul german („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul adjunct al acestora, dl H.-J. Behrens, Ministerat al Ministerului Federal al Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 septembrie 2003, Procurorul Frankenthal a întrerupt investigațiile penale cu privire la o afirmație că reclamantul a participat la o furt în G. deoarece nu existau dovezi suficiente împotriva reclamantului. La 6 octombrie 2003, poliția Frankenthal a ordonat colectarea de date privind identificarea personală a reclamantului pentru înregistrările de poliție, din motive că, în ciuda deciziei procurorului public de a întrerupe procedura, existau unele dovezi că reclamantul a ajutat și a abținut furtul în G. Apelurile reclamantului nu au fost utile. La 9 iunie 2004, Curtea Constituțională Federală a refuzat să ia în considerare plângerea constituțională a reclamantului (dosarul nr. 1 BvR 1145/04). Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție că decizia de a colecta datele de identificare personală cu privire la el pentru dosarele de poliție a încălcat presunția de nevinovăție pentru că a fost tratat ca un criminal chiar dacă ancheta privind presupusa infracțiune a fost întreruptă. În baza articolului 8 din Convenție, reclamantul a susținut în continuare că nu a existat nici o justificare pentru interferența cu viața sa privată prin colectarea datelor sale de identificare personală. Fără a invoca nici un articol specific al Convenției, reclamantul a susținut în continuare că ordinul de colectare a datelor a încălcat demnitatea sa umană. La 17 ianuarie 2008, președintele Camerei a hotărât să comunice cererea guvernului contestat. Prin scrisoarea din 18 ianuarie 2008, reclamantul a fost invitat să revină la Curte până la 15 februarie 2008 o formă de autoritate în mod corespunzător în favoarea avocatului care îl va reprezenta în fața Curții. Reclamantul nu a răspuns. Prin scrisoarea din 15 mai 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitată să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție echitabilă în răspuns până la 26 iunie 2008 și a fost reamintită de datoria sa de a numi un reprezentant în fața Curții. Reclamantul nu a răspuns nici la prezenta scrisoare. Prin scrisoarea înregistrată din 4 septembrie 2008, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 26 iunie 2008 fără a fi solicitată o prelungire a timpului. Atenția sa a fost atrasă la art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Această scrisoare, spre deosebire de scrisorile anterioare ale Curții, care au fost transmise și la adresa unică a reclamantului, a fost returnată Curții la 16 septembrie 2008 cu o notă de la biroul poștal care a declarat că reclamantul nu a fost cunoscut la adresa indicată. Nu a fost primită nicio corespondență de la reclamant, care nu a informat Curtea cu privire la nicio modificare a adresei sale. În ciuda diverselor anchete, în special de avocatul care a reprezentat reclamantul în cadrul procedurii dinaintea instanțelor administrative, Curtea nu are informații cu privire la adresa actuală. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Stephen Phillips Rait Maruste Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 23210/04

by Thaddaus MANKA

against Germany

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on

4 November 2008 as a Chamber composed of:

Rait Maruste,

President,

Karel Jungwiert,

Volodymyr Butkevych,

Renate Jaeger,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 21 June 2004,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Thaddaus Manka, is a German national who was born in 1956 and was living in Dirmstein when he lodged his application.

The German Government (“the Government”) were represented by their Deputy Agent, Mr H.-J. Behrens,

Ministerialrat

, of the Federal Ministry of Justice.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 19 September 2003 the Frankenthal Public Prosecutor’s Office discontinued criminal investigations into an allegation that the applicant had participated in a burglary in G. as there was insufficient evidence against the applicant.

On 6 October 2003 the Frankenthal police ordered that personal identification data on the applicant be collected for police records on the grounds that, despite the Public Prosecutor’s decision to discontinue the proceedings, there was some evidence that the applicant had aided and abetted the burglary in G. The applicant’s appeals were to no avail.

On 9 June 2004 the Federal Constitutional Court declined to consider the applicant’s constitutional complaint (file no. 1 BvR 1145/04).

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 2 of the Convention that the decision to collect personal identification data concerning him for the police records violated the presumption of innocence because he was being treated as a criminal even though the investigation into the alleged offence had been discontinued.

Relying on Article 8 of the Convention, the applicant further argued that there had been no justification for the interference with his private life through the collection of his personal identification data.

Without invoking any specific Article of the Convention, the applicant further claimed that the order to collect the data violated his human dignity.

THE LAW

On 17 January 2008 the President of the Chamber decided to communicate the application to the respondent Government. By a letter dated 18 January 2008 the applicant was invited to return to the Court by

15 February 2008 a duly completed form of authority in favour of the advocate who would represent him before the Court. The applicant failed to reply.

By a letter dated 15 May 2008 the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 26 June 2008 and was reminded of his duty to appoint a representative before the Court.

The applicant did not reply to this letter either.

By a registered letter dated 4 September 2008 the applicant was notified that the period allowed for the submission of his observations had expired on 26 June 2008 without any extension of time being requested.

His attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. This letter, unlike the Court’s previous letters which had also been sent to the sole address that had been given by the applicant, was returned to the Court on 16 September 2008 with a note from the post office stating that the applicant was not known at the address indicated.

No correspondence from the applicant, who did not inform the Court of any change in his address, has been received at the Court since. Despite various enquiries, in particular of counsel who represented the applicant in the proceedings before the administrative courts, the Court has no information about his current address.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Stephen Phillips

Rait Maruste

Deputy Registrar

President