Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011

Problema de drept ce a generat practica neunitară Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operaţiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 şi care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, prin raportare fie la dispoziţiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, fie la dispoziţiile anexei nr. 9 la Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001.

Examenul jurisprudenţial În urma verificărilor jurisprudenţei la nivelul întregii ţări s-a constatat că în soluţionarea cauzelor având ca obiect contestaţii la deciziile de pensionare şi stabilirea drepturilor de pensie după data de 1 aprilie 2001, pentru persoanele care beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, ca urmare a desfăşurării de activităţi încadrate în condiţii deosebite sau speciale de muncă ori într-un grad de invaliditate, practica judiciară este neunitară.

Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti 3.1. Unele instanţe, investite cu soluţionarea acestui tip de contestaţie, au apreciat că pentru aceste categorii de persoane verificarea îndeplinirii condiţiilor privind vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare se face prin raportare la data formulării cererii de pensionare, conform dispoziţiilor cuprinse în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, şi nu raportat la prevederile din anexa nr. 9 la Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât acesta derogă şi modifică dispoziţiile legale. Această orientare a avut în vedere că cele două norme au aceeaşi sferă de reglementare, însă conţin dispoziţii contradictorii, situaţie în care s-au aplicat dispoziţiile normei cu forţă juridică superioară, respectiv ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale anexei nr. 3 la lege. 3.2. Alte instanţe, în situaţia expusă, au considerat, dimpotrivă, că vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare pentru aceste categorii de persoane se stabilesc în funcţie de data naşterii persoanei asigurate, conform eşalonării indicate în anexa nr. 9 la Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Această orientare a avut în vedere dispoziţiile pct. 3 din secţiunea a II-a din cap. B din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „Vârstele standard de pensionare şi stagiile minime sau complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi sunt prevăzute în anexa nr. 3 la lege, detaliată în funcţie de data naşterii în anexa nr. 9 la prezentele norme”.

Opinia procurorului general Procurorul general a opinat pentru prima orientare jurisprudenţială, prin argumentele expuse susţinând că aceasta este în acord cu litera şi spiritul legii.

Raportul asupra recursului în interesul legii Proiectul de soluţie propus prin cele două rapoarte întocmite în cauză a vizat, de asemenea, prima soluţie identificată de examenul jurisprudenţial, respectiv aceea că verificarea îndeplinirii condiţiilor privind vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare, pentru categoriile de persoane care beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, se face prin raportare la data formulării cererii de pensionare, conform dispoziţiilor cuprinse în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Înalta Curte Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a fost abrogată în mod expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Cu toate acestea, problema de drept ce a generat practică neunitară subzistă, pe rolul instanţelor judecătoreşti soluţionându-se în continuare cauzele asiguraţilor care s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, şi se impune a fi dezlegată având în vedere dispoziţiile tranzitorii conţinute în art. 174 şi 178 din noua lege, conform cărora „Litigiile care se referă la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivi legii în baza căreia a fost stabilit dreptul”, iar „cererile înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor soluţiona conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii”. Revenind asupra problemei de drept, Înalta Curte reţine următoarele: În sistemul public de pensii generat de Legea nr. 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc cumulativ la data pensionării condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public [art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale]. În raport cu reglementarea cuprinsă în art. 41 alin. (1) din lege, rezultă că stagiul complet de cotizare nu este o condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a putea solicita înscrierea la pensie, ci este relevant doar la calcularea punctajului mediu anual pe baza căruia să se stabilească pensia calculată. Vârsta de pensionare şi stagiul de cotizare – două elemente obiective care trebuie să se aplice tuturor asiguraţilor – au cunoscut modificări periodice, prin voinţa legiuitorului, care a dorit să crească treptat vârstele standard la care asiguraţii pot solicita pensionarea, precum şi stagiile minime şi complete de cotizare. Această eşalonare în timp a vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor minime şi complete de cotizare a devenit necesară, deoarece trecerea la vârsta standard de pensionare şi la stagiul de cotizare reglementate în art. 41 din Legea nr. 19/2000 nu se putea realiza de îndată, ci treptat. Din interpretarea prevederilor art. 41 din lege, coroborat cu anexa nr. 3 la lege, rezultă că voinţa legiuitorului a fost aceea de a porni în stabilirea vârstei de pensionare şi a stagiului de cotizare de la data la care a fost depusă cererea de pensionare, iar nu de la data naşterii asiguratului, aceasta fiind şi ordinea logică, atât timp cât valorile vârstei de pensionare şi ale stagiului de cotizare sunt diferite în raport cu perioada de timp, iar nu fixe. Această creştere treptată a valorilor s-a realizat conform unui grafic de eşalonare prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000. Prima coloană din tabel cuprinde intervalele de timp în care se face eşalonarea (aprilie 2001-martie 2015). Prin urmare, semnificaţia întregului tabel este aceea că, în perioada indicată în prima coloană, vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare şi stagiul complet de cotizare sunt cele indicate în coloanele 2-4. La data de 10 mai 2001 a intrat în vigoare Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare. Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public depensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şicompletările ulterioare, şi anexa nr. 9 la Ordinul ministruluimuncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001 sunt perfectconvergente şi se suprapun doar cu privire la persoanele caresolicită înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, ca urmare adesfăşurării activităţii în condiţii normale (grupa a III-a de muncăsau grupa obişnuită), dar nu şi pentru cei care beneficiază dereducerea vârstelor standard de pensionare potrivit legii. Ori de câte ori se solicită înscrierea la pensie anticipată sau anticipată parţială ori asiguratul beneficiază de vreo reducere a vârstei standard de pensionare, calculele efectuate în baza celor două anexe conduc la rezultate diferite. În argumentarea opiniei împărtăşite în jurisprudenţa minoritară au fost avute în vedere dispoziţiile pct. 3 din secţiunea a II-a cap. B din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „Vârstele standard de pensionare şi stagiile minime sau complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi sunt prevăzute în anexa nr. 3 la lege, detaliată în funcţie de data naşterii în anexa nr. 9 la prezentele norme”. Astfel, în anexa nr. 9, fiecărei persoane asigurate i s-au prestabilit, în funcţie de data naşterii, un anumit stagiu de cotizare şi o anumită vârstă standard de pensionare, ceea ce contravine spiritului Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că în orice moment dat toţi asiguraţii au dreptul să beneficieze de acelaşi stagiu de cotizare şi de aceeaşi vârstă standard de pensionare. Prin stabilirea unor vârste standard diferite şi a unor stagii complete de cotizare diferite pentru persoane născute la date diferite, dar care solicită înscrierea la pensie în acelaşi interval, se ajunge la crearea unei discriminări nejustificate pe criteriu de vârstă. Vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare sunt elemente obiective, care se aplică în mod egal tuturor persoanelor care solicită înscrierea la pensie la un moment dat (în acelaşi interval) indiferent de vârsta lor biologică. Într-adevăr, anexa nr. 9 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, detaliază anexa nr. 3 la lege, dar în niciun caz nu o modifică. Din această perspectivă, se poate spune că anexa nr. 9 la Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001 a fost concepută într-o manieră care nu respectă spiritul legii în aplicarea căruia a fost edictat acesta. Mai mult decât atât, anexa nr. 9 la Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001 a avut ca scop implementarea unui program informatic, având la bază data naşterii persoanelor care solicită pensionarea, care să vină în sprijinul caselor teritoriale de pensii şi a pensionarilor, însă aceasta a dus la stabilirea unei alte modalităţi de raportare la vârsta standard de pensionare, comparativ cu anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare. De aceea, pentru raţiuni de ordin informatic, această modalitate de calcul este larg utilizată de casele de pensii. Aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, se impune şi din alte considerente. Unul, de ordin general, priveşte posibilitatea instanţelor învestite cu soluţionarea oricărei cauze să facă aplicarea principiului ierarhiei forţei juridice a actelor normative. Altul priveşte aspecte de ordin practic, deoarece diferenţiază situaţia asiguraţilor care au desfăşurat activităţi încadrate în condiţii speciale de muncă sau în condiţii de handicap. Înalta Curte consideră că trebuie să se ţină cont de actul normativ cu forţă juridică superioară, respectiv Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu ordinul emis în aplicarea legii. Prin urmare, Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001 are natura juridică a unui act normativ adoptat în executarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât trebuia aplicat numai în limitele actului normativ cu forţă juridică superioară. Această soluţie decurge şi din interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora „Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”. În consecinţă, urmează a se admite recursul în interesul legii în sensul că modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operaţiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 şi care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispoziţiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcţie de data formulării cererii de pensionare. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 330 7 cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,