BORYLO c. UKRAINE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 2267/06 prezentate de Svitlana Oleksandrivna BORYLO împotriva celui de-al cincilea stat membru al Comunității Europene a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 4 noiembrie 2008 într-o cameră compusă din Rait Maruste, președinte, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska; judecători și al lui Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 16 decembrie 2005, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ reclamantei, Svitlana Oleksandrivna Borylo, este resortisant al Ucrainei, născută în 1954 și rezidentă în Smoliné.

Procedura împotriva departamentului de educație din Mala Vyska, la 25 februarie 2004, recurenta a inițiat o procedură civilă în fața Tribunalului de Primă Instanță din Mala Vyska (denumită în continuare " tribunalul") În ceea ce privește departamentul de educație din Mala Vyska, care urmărește să obțină plata diferitelor prime prevăzute în beneficiul profesorilor prin art. 57 din Legea privind educația din 1991 și repararea prejudiciului moral pe care l-a suferit ca urmare a neplății lor prelungite. Prin hotărârea din 26 mai 2004, instanța a respins cererea. Prin hotărârea din 5 august 2004, Curtea de apel din regiunea Kirovograd infirmă hotărârea menționată anterior și, hotărând pe fond, a primit parțial cererea, ordonând pârâtei să plătească în beneficiul recurentei sumele de 2 150,96 UAH [1] și 608,10 UAH [2] în temeiul primelor deîndeplinire și de sănătate, și, respectiv, a respins restul pretențiilor.

Această hotărâre a devenit executorie în aceeași zi. La 30 mai 2007 instana de apel din regiunea Mykolayiv a respins recursurile în casare depuse atât de reclamantă, cât și de departamentul de educie, n Potrivit guvernului, hotărârea pronunțată în favoarea recurentei a fost executată integral la 13 ianuarie 2005. La 17 ianuarie 2005, recurenta a atribuit serviciul aprozilor din statul Mala Vyska pentru a constata că inactivitatea sa a fost afectată și că a obținut despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit care a fost cauzat de aceasta. Printr-o decizie din 22 martie 2005, Tribunalul de Primă Instanță din Mala Vyska a examinat cererea pe motiv că părțile nu erau prezentate în instanță în ciuda citației care le fusese adresată.

Potrivit recurentei, această decizie a fost notificată cu întârziere. Recurenta nu a făcut apel împotriva deciziei din 22 martie 2005 și nici nu a solicitat prelungirea termenului de contestare după ce a luat cunoștință de această decizie. GRIFS de la unghiul articolului 3, recurenta a susținut că durata prelungită a executării executării hotărârii pronunțate în favoarea sa aduce atingere demnității sale. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta este reclamată în mai multe privințe în legătură cu procedurile pendinte.

În acest sens, aceasta se referă la art. 6 alin. (1) din Convenție, a cărei parte relevantă se citește astfel: art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În observațiile sale, guvernul reproșează recurentei că nu a informat Curtea că hotărârea pronunțată în favoarea sa a fost executată integral la 13 ianuarie 2005. Cu toate acestea, recurenta se asigură că hotărârea nu a fost executată integral decât în jurul datei de 22 martie 2005. Curtea observă că durata globală a procedurii judiciare, începând cu sesizarea instanței în primă instanță la 25 februarie 2004 până la pronunțarea hotărârii judecătorești a instanței judecătorești din regiunea Mykolayiv, care acționează ca instanță de preselecție a recursurilor în casare, la 30 mai 2007, este de trei ani și trei luni.

Procedura de executare na . Având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența constantă a Curții în această privință, aceste termene nu depășesc limita rezonabilității și nu aduc atingere articolului 6 alineatul (1) (a se vedea Kozhanova c. Ucraina, n 27349/03, § 19, Hotărârea din 22 noiembrie 2005). Prin urmare, această parte a cererii este, de asemenea, în mod evident greșit întemeiată și trebuie să fie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. La unghiul articolului 3 din Convenție, recurenta este reclamată că executarea prelungită a hotărârii pronunțate în favoarea sa este de natură să aducă atingere demnității sale. De asemenea, recurenta solicită ca examinarea efectuată numai pe documente, fără audiere, a recursului său în casare, în cadrul procedurii împotriva departamentului de educație.

De asemenea, reclamanta și-a exprimat plângerea de privare de dreptul de acces la o instanță din cauza faptului că nu a fost informată în timp util cu privire la închiderea acțiunii împotriva serviciului aprozilor de stat, ceea ce i-a împiedicat să o conteste. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a constatat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să declare cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Rait Maruste Grefier Adjunct Președintele [1] 325 EUR. [2] Aproximativ 92 EUR.

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 2267/06 présentée par Svitlana Oleksandrivna BORYLO contre l’Ukraine La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 4 novembre 2008 en une chambre composée de : Rait Maruste, président, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 16 décembre 2005, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Svitlana Oleksandrivna Borylo, est une ressortissante ukrainienne, née en 1954 et résidant à Smoliné.

1. La procédure à l’encontre du département de l’éducation de Mala Vyska Le 25 février 2004 la requérante entama une procédure civile devant le tribunal de première instance de Mala Vyska (ci-après « le tribunal ») à l’encontre du département de l’éducation de Mala Vyska visant à obtenir le paiement de diverses primes prévues au bénéfice des enseignants par l’article 57 de la loi sur l’Éducation de 1991 et la réparation du dommage moral qu’elle estimait avoir subi du fait de leur non-paiement prolongé. Par un jugement du 26 mai 2004, le tribunal rejeta la demande. Par un arrêt du 5 août 2004, la cour d’appel de la région de Kirovograd infirma le jugement précité et, statuant sur le fond, accueillit partiellement la demande en ordonnant à la défenderesse de payer au profit de la requérante les sommes de 2 150,96 UAH [1] et 608,10 UAH [2] au titre des primes d’ancienneté et de santé respectivement, et rejeta le reste des prétentions.

Cet arrêt devint exécutoire le jour même. Le 30 mai 2007 la cour d’appel de la région de Mykolayiv rejeta les pourvois en cassation déposés tant par la requérante que par le département de l’éducation, n’y ayant décelé aucun indice d’application erronée de la législation interne par les tribunaux. Selon le Gouvernement, l’arrêt rendu en faveur de la requérante fut intégralement exécuté à la date du 13 janvier 2005. La requérante assure de son côté que l’arrêt ne fut intégralement exécuté que vers le 22 mars 2005. 2. La procédure à l’encontre du service des huissiers de l’État Le 17 janvier 2005 la requérante assigna le service des huissiers de l’État de Mala Vyska en vue de constater l’illégalité de son inactivité et d’obtenir la réparation du préjudice moral subi qu’elle estimait en être résulté.

Par une décision du 22 mars 2005, le tribunal de première instance de Mala Vyska clôtura l’examen de la demande au motif que les parties ne s’étaient pas présentées à l’audience malgré la citation à comparaître qui leur avait été signifiée. Selon la requérante, cette décision lui fut notifiée tardivement. La requérante n’a pas interjeté appel contre la décision du 22 mars 2005, ni demandé la prorogation du délai de contestation après avoir pris connaissance de cette décision. GRIEFS 1. Sous l’angle de l’article 3, la requérante allègue que la durée prolongée de l’exécution de l’arrêt rendu en sa faveur porte atteinte à sa dignité. 2. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante s’est plainte sous plusieurs aspects des procédures entamées.

EN DROIT 1. La requérante allègue que la durée de la procédure judiciaire à l’encontre du département de l’éducation et d’exécution qui s’ensuivit fut excessive. A cet égard, elle invoque l’article 6 § 1 de la Convention, dont la partie pertinente se lise ainsi: Article 6 § 1 « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Dans ses observations, le Gouvernement reproche à la requérante de ne pas avoir informé la Cour que l’arrêt rendu en sa faveur fut intégralement exécuté à la date du 13 janvier 2005. La requérante assure de son côté que l’arrêt ne fut intégralement exécuté que vers le 22 mars 2005. Elle maintient cependant sa requête se prétendant victime pour la période de non-exécution.

La Cour observe que la durée globale de la procédure judiciaire, à partir de la saisine du tribunal en première instance le 25 février 2004 jusqu’au prononcé de l’arrêt de la cour d’appel de la région de Mykolayiv statuant comme instance de présélection des pourvois en cassation, le 30 mai 2007, est de trois ans et trois mois environ. La procédure d’exécution n’a, elle, pas excédé sept mois. A la lumière des critères dégagés par la jurisprudence constante de la Cour en la matière, ces délais ne dépassent pas la limite du raisonnable et ne portent pas atteinte à l’article 6 § 1 (voir Kozhanova c. Ukraine , n o 27349/03, § 19, arrêt du 22 novembre 2005). Il s’ensuit que cette partie de la requête est également manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

2. Sous l’angle de l’article 3 de la Convention, la requérante s’est plainte que l’exécution prolongée de l’arrêt rendu à sa faveur est de nature à porter atteinte à sa dignité. La requérante réclame aussi que l’examen effectué uniquement sur pièces, sans audience, de son pourvoi en cassation, dans un cadre de la procédure à l’encontre du département de l’éducation. La requérante s’est plainte également d’avoir été privée de l’accès à un tribunal du fait de ne pas avoir été informée en temps utile de la clôture de l’action contre le service des huissiers de l’État, ce qui l’a empêchée de la contester. Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de déclarer la requête irrecevable. Stephen Phillips Rait Maruste Greffier adjoint Président [1] . 325 euros environ. [2] . 92 euros environ.