Snigur și Onyshchenko împotriva Ucrainei

CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA CAUZA SNIGUR ȘI ONYSHCHENKO c. UKRAINE (Cercetările nr. 33064/06 și 35799/06) HOTĂRÂREA STRASBUR 18 iunie 2009 DEFINITIVF 18/09/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă.

În cauza Snigur și Onyshchenko c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, President, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Zdravka Kalaydjieva, judges, Stanislav Shevchuk, ad-hoc judge, și Claudia Westerdiek, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera de consiliu la 26 mai 2009, rend la arestare că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află două instanțe îndreptate împotriva Ucrainei și ale căror resortisanți au reședința în Krementchuk, Svitlana Mykhaylivna Snigur, născută în 1945 (solicitarea nr 33064/06) ; și Valentyna Vasylivna Onyshchenko, născută în 1960 (solicitarea n 35799/06), au sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Curtea a decis să comunice obiecțiunile care decurg din neexecutarea hotărârilor judecătorești de atribuire a diverselor sume.

În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Prin hotărârea definitivă din 29 ianuarie 2004, Curtea de Primă Instanță din Poltava a aprobat recurentei în cauza nr 33064/06 o sumă de 5 783,72 UAH [1] Prin hotărârea definitivă din 13 octombrie 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Avtozavodskoy din Krementchuka a consimțit recurentei în cauza nr 35799/06 o sumă de 7 819,13 UAH [2] Sumele acordate provin din primele prevăzute la art. 57 din Legea privind educația. Plata acestor prime, prevăzute în beneficiul profesorilor, nu a avut loc, cheltuielile aferente primelor menționate nu au fost prevăzute de bugetul de stat.

În 2004, Parlamentul Ucrainei a adoptat o măsură legislativă (Legea nr. 1994-IV), prin care se instituie o obligație de recuperare a tuturor creanțelor care decurg din art. 57 din Legea privind educația începând din 2005 și pe parcursul a cinci ani. Nici o informație cu privire la executarea integrală a hotărârilor judecătorești nu este primită de reclamante. II. LICHIDUL INTERNE PERTINENT Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Skrypnyak și alte c. Ucraina 9177/05, 14241/05, 10596/06, 17346/06, 20912/06 și 34604/06, § 7-13, 10 iulie 2008). ÎN DREPTUL JONCȚIEI REQUETELOR 10. Curtea consideră că este necesar să se atașeze cererile, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură, având în vedere cadrul lor factual și juridic comun.

II. OBIECTUL LITIGE 11. Curtea ia notă de faptul că, după comunicarea cererilor, recurentele au introdus un nou motiv întemeiat pe lipsa în sistemul național a acțiunii efective care permite contestarea duratei prelungite a executării hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea acestora. În acest sens, acestea se referă la art. 13 din convenție. 12. În plus, recurentele au susținut o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a neexecutării prelungite a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea acestora. 13. Curtea arată că aceste obiecțiuni au fost introduse după comunicarea cererii către guvernul pârât care nu a fost invitat să prezinte observații cu privire la aceste aspecte.

Prin urmare, Curtea consideră că aceste obiecțiuni ies din obiectul prezentului litigiu și că nu ar trebui examinate în speță (a se vedea Skoubenko c. Ucraina (dec.), nr. 41152/98, 6 aprilie 2004). III. Cu privire la neexecuția deciziilor judecătorești14, recurentele susțin că durata procedurii de executare a hotărârilor pronunțate în favoarea acestora este excesivă. În această privință, ele invocă, în esență, art. 6 alin. (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitate Cu privire la excepția rațională personae 15. Pretinzând că hotărârea în favoarea reclamantei în cererea n 35799/06 a fost executată integral, guvernul insistă ca aceasta să nu aibă calitatea de victimă, în sensul articolului 34 din Convenție.

16. Recurenta contestă această teză. 17. Curtea observă că nu reiese în mod clar din observațiile guvernului în cazul în care fondurile plătite recurentei constituiau o executare a deciziei judecătorești în cauză. Prin urmare, Curtea respinge excepția guvernului rațional personae. Cu privire la abuzul de dreptul la recurs 18. Guvernul reproșează reclamantei în cauza nr. 35799/06 de a nu comunica Curții faptul că executarea în temeiul hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa. Potrivit guvernului, această cerere trebuie respinsă ca fiind un abuz al dreptului la acțiune în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. 19. Recurenta contestă această teză, negând faptul că executarea integrală este executorie.

În special, aceasta susține că plățile la care se referă guvernul rezultă în principal din punerea în aplicare a programului de plată (a se vedea alineatul (2) de mai sus), care nu se identifică cu procedura de executare a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa. 20. Curtea observă că o cauză nu poate fi respinsă ca fiind abuzivă, decât dacă a fost întemeiată în mod conștient pe descrierea faptelor care au fost soluționate sau dacă omite evenimente de importanță centrală (a se vedea, de exemplu, Akdivar și alții c. Turcia, Hotărârea din 16 septembrie 1996, Rec., 1996-IV, §§ 53-54, 20 iunie 2002), ceea ce nu este cazul în speță. 21. În consecință, Curtea respinge excepția de la Guvernul întemeiat pe dreptul de a acționa.

22. Curtea constată că obiecțiile recurentelor nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de a se opune. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond 23. Guvernul a prezentat argumente similare celor prezentate în cauza Skrypnyak și în alte cauze, în scopul de a demonstra absența presupuselor încălcări (Skrypnyak și altele menționate anterior, § 19). 24. Recurentele luptă împotriva tezelor guvernului. 25. Curtea ia notă de faptul că observațiile guvernului nu permit să se stabilească dacă fondurile plătite recurentelor au constituit o executare a hotărârilor judecătorești în cauză. Cu toate acestea, este evident că sumele în cauză nu au fost încă plătite recurentelor în întregime.

26. Curtea a tratat deja o problemă similară cu cea a prezentei specii, în care a ajuns la concluzia că a încălcat art. Õ 1 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Skrypnyak și alții) , citată anterior, §§ 21-24 și 27-28). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön Õa expus niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită. 27. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 28. În temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

000 EUR pentru compensarea prejudiciului material și moral, precum și 300 UAH [3] pentru cheltuielile poștale. 30. Recurenta în cauza nr 35799/06 solicită 15 834, 23 UAH [4] pentru compensarea prejudiciului material și 25 000 EUR pentru compensarea prejudiciului moral, precum și 250 UAH [5] pentru cheltuielile poștale. 31. Pe de altă parte, recurentele solicită revalorizarea sumelor alocate în funcție de rata inflației. 32. Guvernul își exprimă dezacordul cu pretențiile recurentelor. 33. Curtea consideră că guvernul trebuie să plătească recurentelor, ca despăgubire pentru prejudiciul material, sumele care au fost atribuite prin hotărârile judecătorești în cauză și rămân neplătite până în prezent și respinge restul pretențiilor formulate în acest sens.

34. Statuând în echitate, Comisia consideră că este necesar să se acorde, pentru prejudiciul moral 1 200 EUR recurentei în cauza nr 33064/06 și 1 000 EUR recurentei în cauza nr 35799/06. 35. În ceea ce privește cererile de revalorizare a sumelor neplătite în funcție de rata inflației, având în vedere faptul că pretențiile recurentelor nu au fost susținute printr-un calcul bazat pe un document oficial, Curtea consideră că nu este necesar să li se acorde nicio sumă în acest sens. 36. În ceea ce privește cererile recurentelor formulate cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată, potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor.

În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră că … Prin aceste motive, Curtea decide, la ÎNVĂȚĂTURI, să unească cererile Declară cererile admisibile privind obiecțiunile referitoare la durata prelungită a procedurii de executare a hotărârilor judecătorești și inadmisibile pentru surplusul menționat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția menționată că statul pârât trebuie să plătească recurentelor, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, sumele care au fost alocate prin hotărârile judecătorești în cauză și rămân neplătite până în prezent, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material (ii).

următoarele sume pentru repararea prejudiciului moral, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către recurente: 1 200 EUR (mii de euro) recurentei în cauza nr 33064/06 și 1 000 EUR (mii de euro) recurentei în cauza nr 35799/06 că sumele în cauză vor fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării, începând de la data expirării termenului respectiv și până la data la care se va efectua transferul, această sumă va fi mai mare dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus.

În limba franceză și apoi comunicat în scris la 18 iunie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte [1] 861 EUR [2] aproximativ 1 164 EUR [3] aproximativ 41,97 EUR [4] 042 EUR [5] aproximativ 34,98 EUR

CINQUIÈME SECTION

AFFAIRE SNIGUR et ONYSHCHENKO c. UKRAINE (Requêtes n os 33064/06 et 35799/06) ARRÊT STRASBOURG 18 juin 2009 DÉFINITIF 18/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Snigur et Onyshchenko c. Ukraine, La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant en une chambre composée de : Peer Lorenzen, President, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, judges, Stanislav Shevchuk, ad hoc judge, et de Claudia Westerdiek, greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 26 mai 2009, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4. Par un arrêt définitif du 29 janvier 2004, la Cour d’appel de la région de Poltava accorda à la requérante dans l’affaire n o 33064/06 un montant de 5 783,72 UAH [1] .

LE DROIT INTERNE PERTINENT

9. Le droit interne pertinent est décrit dans l’arrêt Skrypnyak et autres c. Ukraine (n os 9177/05, 14241/05, 10596/06, 17346/06, 20912/06 et 34604/06, §§ 7-13, 10 juillet 2008). EN DROIT I.

JONCTION DES REQUÊTES

10. La Cour estime qu’il y a lieu de joindre les requêtes, conformément à l’article 42 § 1 de son règlement, eu égard à leur cadre factuel et juridique commun. II.

OBJET DU LITIGE

11. La Cour note qu’après la communication des requêtes, les requérantes ont introduit un nouveau grief tiré de l’absence dans le système national du recours effectif permettant de contester la durée prolongée de l’exécution des décisions judiciaires rendues à leur faveur. Elles invoquent à cet égard l’article 13 de la Convention.

SUR LA NON-EXECUTION DES DECISIONS JUDICAIRES

14. Les requérantes allèguent que la durée de la procédure d’exécution des décisions rendues en leur faveur est excessive. A cet égard, elles invoquent, en substance, l’article 6 § 1 de la Convention. La disposition pertinente est ainsi libellée : Article 6 § 1 « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » A. Sur la recevabilité 1. Sur l’exception ratione personae

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

28. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage, frais et dépens