AFFAIRE VASYLYEVA ET AUTRES c. UKRAINE

AFFAIRE VASYLYEVA ET AUTRES c. UKRAINE (CtEDO, 2009)

CINCEA SECȚIUNEA A VASILYEVA ȘI ALTELE C. UKRAINE (Cercetările nr. 39876/05 35532/06 și 37715/06 HOTĂRÂREA STRASBURG 12 martie 2009 DEFINIF 12/06/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Vasylyeva și altele c. Ucraina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care se află într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Reit Maruste, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, Stanislav Shevchuk, judecător ad-hoc, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 februarie 2009, Rend . 39876/05, 35532/06 și 37715/06) dirijate împotriva ui ui Ucraina și ale căror resortisanți ai acestui stat, domnii Larysa Mykolayivna Vasylyeva, Olga Mykolayivna Yeremenko și Iryna Anatoliyivna Dodushko ( La 28 octombrie 2005, Curtea a sesizat Curtea la 19 august și, respectiv, la 4 septembrie 2006, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 6 septembrie 2007, Curtea a decis să comunice obiecțiunile întemeiate pe neexecutarea hotărârilor judecătorești. Astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Ca urmare a deciziilor judecătorești (a se vedea anexa de mai jos), recurentelor li s-au alocat diferite sume, ale căror prime prevăzute în beneficiul profesorilor prin art. 57 din Legea privind educația. Cu toate acestea, cheltuielile aferente acestor prime nu au fost prevăzute de bugetul statului, plata nu a fost efectuată. În 2004, Parlamentul Ucrainei a adoptat legea nr. 1994-IV de stabilire a unei obligații de recuperare a tuturor creanțelor care decurg din art. 57 din Legea privind educația începând din 2005, timp de cinci ani. Până în prezent, hotărârile pronunțate în favoarea recurentelor rămân parțial neexecutate. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Skrypnyak și alte c. Ucraina 9177/05, 14241/05, 10596/06, 17346/06, 20912/06, 344604/06, § 7-13, 10 iulie 2008). ÎN DREPTUL JONCȚIEI RESPECTELOR Având în vedere caracterul adecvat al cererilor cu privire la faptele și aspectele de fond pe care le adresează, Curtea consideră oportun să le anexeze, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. II. PRIVIND NEexecuția hotărârilor judecătorești Recurentele susțin că neexecuția prelungită a hotărârilor pronunțate în favoarea lor constituie o încălcare a drepturilor lor garantate prin art. 6 alineatul (1) din convenție și art. 1 din Protocolul 1. Aceste dispoziții se citesc astfel: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate pe excepția rațională personae 10. Guvernul asigură că, la data de 15 august 2007, o sumă de 2 738, 87 UAH [1] a fost plătită celei de a doua reclamante de către serviciul aprozilor de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea constată că observațiile guvernului nu permit să se determine dacă fondurile plătite celei de a doua recurente au constituit o executare integrală a hotărârii judecătorești în cauză. Prin urmare, Curtea respinge excepția guvernului rațional personae. În ceea ce privește abuzul de drept de recurs 13. Guvernul susține că hotărârea pronunțată în favoarea celei de-a doua reclamante a fost executată. În consecință, acesta consideră că cererea de recurs trebuie respinsă ca fiind un abuz al dreptului de a acționa în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. 14. reclamanta combate această teză. 15. Curtea observă că o respondență nu poate fi respinsă ca fiind abuzivă decât dacă apare că este întemeiată pe fapte jurisdicționate sau că a omis evenimente de importanță centrală (a se vedea, de exemplu, Akdivar și alții c. Turcia, Hotărârea din 16 septembrie 1996, Rec., 1996-IV, §§ 53-54, 20 iunie 2002), ceea ce nu este cazul în speță 16. Prin urmare, Curtea respinge această excepție preliminară a guvernului și constată că obiecțiunile trase de toate recurentele din art. 6 alineatul (1) din convenție și din art. 1 din Protocolul nr. 1 nu sunt în mod evident greșit întemeiate în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție; de asemenea, aceasta arată că nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz; prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond 17. Guvernul prezintă argumente similare cu cele prezentate în cauza Skrypnyak și alte , care urmăresc să demonstreze absența infracțiunilor invocate ( Skrypnyak și alții, citată anterior, punctul 19). 18. С cu privire la a doua reclamantă, guvernul asigură că hotărârea pronunțată în favoarea sa a fost executată integral în jurul datei de 21 august 2007 și susține, de asemenea, că anumite sume au fost plătite primei și celei de a treia recurente. 19. Recurentele luptă împotriva tezelor guvernului. 20. Curtea observă apoi că observațiile guvernului nu permit să se stabilească dacă fondurile plătite recurentelor au constituit o executare a hotărârilor judecătorești în cauză. În special, copiile documentelor prezentate nu justifică faptul că plățile sumelor rezultă în mod corect din executarea hotărârilor în favoarea recurentelor, și nu din punerea în aplicare a programului menționat anterior (a se vedea alineatul (5) de mai sus). 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 (Scripnyak și altele, menționate anterior, §§ 21-24 și 27-28). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că . ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... CU PRIVIRE LA ALTE VIOLAȚII ALEGATE 23. A treia recurentă a declarat, de asemenea, încălcarea articolelor 8, 10 și 13 din Convenție, susținând că șeful departamentului de educație autoritățile publice au exercitat asupra ei o presiune morală și au menționat afirmații calomniatoare cu privire la aceasta 24. În sprijinul afirmațiilor sale, recurenta prezintă o copie a unei cereri care critică activitățile șefului departamentului de educație și ale anumitor deputați, adresată Consiliului local de către profesori. De asemenea, ea prezintă articolul publicat în presa locală, exprimând neîncrederea profesorilor față de măsurile luate de stat și reproșurile adresate șefului departamentului de educație. în măsura în care este competentă să cunoască acuzațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Prima reclamantă solicită 5 000 EUR (EUR) pentru prejudicii morale 29. A doua reclamantă solicită 13 926,18 UAH [2] pentru prejudicii materiale și 20 000 EUR pentru prejudicii morale. 30. A treia reclamantă solicită 25 000 EUR pentru prejudicii morale. 31. Pe de altă parte, toate recurentele solicită finalizarea procedurilor de executare și revalorizarea sumelor în funcție de rata inflației. 32. Guvernul nu ridică nicio obiecție cu privire la executarea integrală a deciziilor în cauză în ceea ce privește prima și a treia reclamantă, dar își exprimă dezacordul față de toate celelalte pretenții; în special, acesta consideră că cererile formulate în legătură cu prejudiciul moral sunt prea ridicate. 33. Curtea consideră că guvernul trebuie să își îndeplinească obligația de a plăti recurentelor sumele care le-au fost alocate prin hotărârile judecătorești în cauză și care rămân neplătite până în prezent. Aceasta respinge celelalte pretenții. 34. Statuând în echitate, aceasta consideră, de asemenea, că este necesar să se acorde un prejudiciu moral, 2 000 EUR primei reclamante, 1 În ceea ce privește cererile de revalorizare a sumelor neplătite în funcție de rata inflației și 1 200 EUR în fața celei de a treia reclamante. 35. În ceea ce privește cererile de revalorizare a sumelor neplătite în funcție de rata inflației, dat fiind că cererile nu sunt susținute de niciun document oficial, Curtea consideră că nu este necesar să se acorde recurentelor o sumă în acest sens. Prima și a treia recurentă nu au formulat nicio cerere în acest sens. 37. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să le acorde nici o sumă în acest sens. 38. A doua recurentă solicită 131,72 UAH [3] pentru cheltuieli și cheltuieli. Observând că aceasta nu furnizează în sprijinul cererii sale că un singur justificativ pentru o sumă de 36,72 UAH [4] , Curtea consideră că este necesar să i se acorde o sumă de 5 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 39. Curtea consideră că este adecvat să calculeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CESAR, CURȚA, LA L cererile admisibile cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 și inadmisibile pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția privind încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. că statul pârât, în plus față de obligația sa de a plăti recurentelor sumele care le-au fost alocate prin hotărârile judecătorești în cauză și care rămân neplătite până în prezent, trebuie să le plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul articolului 2 din Convenție 000 EUR (două mii EUR) primei reclamante, 1 200 EUR (o mie două sute de euro) pentru a doua reclamantă și 1 200 EUR (o mie două sute de euro) pentru a treia reclamantă, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către recurente (ii. 5 EUR (cinci euro) pentru a doua reclamantă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă că sumele în cauză vor fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării, începând de la data expirării termenului respectiv și până la data la care se va efectua transferul, această sumă va fi mai mare dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză și apoi comunicată în scris la 12 martie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte Anexă Numele reclamantului Data hotărârii Tribunalului de Primă Instanță Data hotărârii de apel Data hotărârii în casație Suma alocată/UAH (aproximativ EUR) Vasylyeva 10 iulie 2000 Tribunalul din Stryy 885,73 (285) (4,5) Yeremenko 13 aprilie 2004 tribunal d avtozavodskoy din Krementchuk iulie 2004 Curtea de apel din regiunea Poltava mai 2007 Curtea de apel din regiunea Summy 995,78 (907) Dodushko 20 noiembrie 2002 tribunal d +46 Kryukivskyy din Krementchuk 9 martie 2004 Curtea de apel din regiunea Poltava 17 mai 2006 Curtea Supremă 350,24 (650) [1] Aproximativ 412 EUR. [2] Aproximativ 1 813 EUR. [3] Sau aproximativ 17 EUR. [4] Sau aproximativ 5 EUR.

CINQUIÈME SECTION

AFFAIRE

VASYLYEVA ET AUTRES c. UKRAINE

(Requêtes n

os

39876/05

,

35532/06 et 37715/06

)

ARRÊT

STRASBOURG

12 mars 2009

DÉFINITIF

12/06/2009

Cet arrêt peut subir des retouches de forme.

En l’affaire

Vasylyeva et autres c. Ukraine

,

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant en une chambre composée de

:

Peer Lorenzen,

président,

Rait Maruste,

Renate Jaeger,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

juges,

Stanislav Shevchuk,

juge ad hoc,

et de Claudia Westerdiek,

greffière de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 17 février 2009,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouvent trois requêtes (n

os

39876/05, 35532/06 et 37715/06) dirigées contre l’Ukraine et dont les ressortissants de cet Etat, M

mes

Larysa Mykolayivna Vasylyeva, Olga Mykolayivna Yeremenko et Iryna Anatoliyivna Dodushko («

les requérantes

»), ont saisi la Cour le 28 octobre 2005, le 19 août et le 4 septembre 2006 respectivement, en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le gouvernement ukrainien («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. Y. Zaytsev, du ministère de la Justice.

3.

Le 6 septembre 2007, la Cour a décidé de communiquer les griefs tirés de la non-exécution des décisions judicaires. Comme le permet l’article

29 § 3 de la Convention, elle a en outre décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le fond de l’affaire.

EN FAIT

I.

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4.

A la suite de décisions judicaires (voir l’annexe ci-après), les requérantes se sont vu allouer différents montants, dont les primes prévues au bénéfice des enseignants par l’article 57 de la loi sur l’éducation. Cependant, les dépenses afférentes à ces primes n’ayant pas été prévues par le budget de l’Etat, le paiement n’en a pas été effectué.

5.

En 2004, le Parlement de l’Ukraine a adopté la loi n

o

1994-IV mettant en place une obligation de recouvrement de toutes les créances issues de l’article 57 de la loi sur l’éducation à partir de 2005, et ce durant cinq ans.

6.

A ce jour, les décisions rendues en faveur des requérantes restent partiellement inexécutées.

II.

LE DROIT INTERNE PERTINENT

7.

Le droit interne pertinent est décrit dans l’arrêt

Skrypnyak et autres c.

Ukraine

(n

os

9177/05, 14241/05, 10596/06, 17346/06, 20912/06, 34604/06, §§ 7-13, 10 juillet 2008).

EN DROIT

I.

JONCTION DES REQUÊTES

8.

Compte tenu de la connexité des requêtes quant aux faits et aux questions de fond qu’elles posent, la Cour juge approprié de les joindre, en application de l’article 42 § 1 de son règlement.

II.

SUR LA NON-EXÉCUTION DES DÉCISIONS JUDICAIRES

9.

Les requérantes allèguent que la non-exécution prolongée des décisions rendues en leur faveur s’analyse en une violation de leurs droits garantis par l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole

n

o

Article 6 § 1

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Article 1 du Protocole n

o

1

«

Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.

Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes.

»

A.

Sur la recevabilité

1.

Sur l’exception

ratione personae

10.

Le Gouvernement assure qu’à la date du 15 août 2007 une somme de 2

738, 87 UAH

[1]

a été versée à la deuxième requérante par le service des huissiers de l’Etat dans le cadre de l’exécution, et que le 21 août 2007 le débiteur a acquitté volontairement le reste de la dette. Le Gouvernement estime que la requérante a dès lors perdu la qualité de

victime, au sens de l’article 34 de la Convention.

11.

La requérante combat cette thèse, assurant que l’exécution intégrale du jugement n’a pas eu lieu.

12.

La Cour note que les observations du Gouvernement ne permettent pas de déterminer si les fonds versés à la deuxième requérante ont constitué une exécution intégrale de la décision judicaire en cause. Dès lors, elle rejette l’exception du Gouvernement

ratione personae.

2.

Sur l’abus du droit de recours

13.

Le Gouvernement prétend que l’arrêt rendu en faveur de la deuxième requérante a été exécuté. Il considère dès lors que la requête de l’intéressée doit être rejetée comme constituant un abus du droit de recours au sens de l’article 35 § 3 de la Convention.

14.

La requérante combat cette thèse.

15.

La Cour observe qu’une requête ne peut être rejetée comme abusive que s’il apparaît qu’elle s’est fondée sur des faits controuvés ou qu’elle a omis des événements d’importance centrale (voir, par exemple,

Akdivar et autres c. Turquie,

arrêt

du 16

septembre

1996,

Recueil des arrêts et décisions

1996-IV, §§

53-54, 20

juin 2002), ce qui n’est pas le cas en l’espèce.

16.

Partant, la Cour rejette cette exception préliminaire du Gouvernement et constate que les griefs tirés par toutes les requérantes de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1 ne sont pas manifestement mal fondés au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève par ailleurs qu’ils ne se heurtent à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de les déclarer recevables.

B.

Sur le fond

17.

Le Gouvernement présente des arguments similaires à ceux avancés dans l’affaire

Skrypnyak et autres

, tendant à démontrer l’absence des violations alléguées (

Skrypnyak et autres

,

précité, § 19).

18.

Сoncernant la deuxième requérante, le Gouvernement assure que l’arrêt rendu en sa faveur a été exécuté intégralement vers le 21 août 2007. Il soutient également que certaines sommes ont été versées aux première et troisième requérantes.

19.

Les requérantes combattent les thèses du Gouvernement.

20.

La Cour note ensuite que les observations du Gouvernement ne permettent pas de déterminer si les fonds versés aux requérantes ont constitué une exécution des décisions judicaires en cause. Notamment, les copies des documents présentés ne justifient pas que les paiements des sommes résultent justement de l’exécution des décisions en faveur des requérantes, et non de la mise en œuvre du programme précité (voir paragraphe 5 ci-dessus).

21.

La Cour a déjà traité d’une affaire soulevant une question à celle de la présente espèce, dans la quelle elle a conclu à la violation de l’article

6

§

1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1 (

Skrypnyak et autres

, précité, §§ 21-24 et 27-28). Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour estime que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener ici à une conclusion différente.

22.

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1.

III.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

23.

La troisième requérante allègue également la violation des articles 8, 10 et 13 de la Convention, se plaignant que le chef du département de l’éducation

et

les pouvoirs publics aient exercé sur elle une pression morale et tenu des propos diffamatoires à son égard.

24.

A l’appui de ses allégations, la requérante présente la copie d’une pétition critiquant les activités du chef du département de l’éducation et de certains députés, adressée par des enseignants au conseil local. Elle présente également l’article publié dans la presse locale, exprimant la méfiance des enseignants envers les mesures prises par l’Etat et les reproches adressés au chef du département de l’éducation. D’ailleurs, celui-ci a dénié ces accusations.

25.

Compte tenu

du fait

que le grief allégué n’est pas suffisamment étayé, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.

26.

Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

IV.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

27.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

28.

La première requérante demande 5

000 euros (EUR) pour préjudice moral.

29.

La deuxième requérante demande 13

926,18 UAH

[2]

pour préjudice matériel et 20

000 EUR pour préjudice moral.

30.

La troisième requérante demande 25

000 EUR pour préjudice moral.

31.

Par ailleurs, toutes les requérantes demandent l’achèvement des procédures d’exécution et la revalorisation des sommes en fonction du taux d’inflation.

32.

Le Gouvernement ne soulève aucune objection quant à l’exécution intégrale des décisions en cause s’agissant des première et troisième requérantes, mais il exprime son désaccord avec toutes les autres prétentions. Plus particulièrement, il considère que les demandes formulées au titre du préjudice moral sont trop élevées.

33.

La Cour estime que le Gouvernement doit s’acquitter de son obligation de verser aux requérantes les sommes qui leur ont été allouées par les décisions judicaires en cause et qui demeurent impayées à ce jour. Elle rejette les autres prétentions.

34.

Statuant en équité, elle considère également qu’il y a lieu d’octroyer pour préjudice moral, 2

000 EUR à la première requérante, 1

200 EUR à la deuxième requérante et 1

200 EUR à la troisième requérante.

35.

Quant aux demandes tendant à la revalorisation des sommes impayées en fonction du taux d’inflation, étant donné que les prétentions ne sont étayées par aucun document officiel, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu d’octroyer aux requérantes une somme à ce titre.

B.

Frais et dépens

36.

Les première et troisième requérante ne formulèrent aucune demande à ce titre.

37.

Dès lors, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de leur octroyer aucune somme à ce titre.

38.

La deuxième requérante réclame 131,72 UAH

[3]

pour frais et dépens. Observant que l’intéressée ne fournit à l’appui de sa demande qu’un seul justificatif pour un montant de 36,72 UAH

[4]

, la Cour considère qu’il y a lieu de lui accorder un montant de 5 EUR au titre des frais et dépens.

C.

Intérêts moratoires

39.

La Cour juge approprié de calculer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Décide

de joindre les requêtes

;

2.

Déclare

les requêtes recevables quant aux griefs tirés de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1, et irrecevables pour le surplus

;

3.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

4.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n

o

1

;

5.

Dit

a)

que l’Etat défendeur, en plus de s’acquitter de son obligation de verser aux requérantes les sommes qui leur ont été allouées par les décisions judicaires en cause et qui demeurent impayées à ce jour, doit leur verser, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif en vertu de l’article

44

§

2 de la Convention

:

i.

2

000 EUR (deux mille euros) à la première requérante, 1

200

EUR (mille deux cents euros) à la deuxième requérante et 1

200

EUR (mille deux cents euros) à la troisième requérante, pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérantes

;

ii.

5 EUR (cinq euros) à la deuxième requérante pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la requérante

;

b)

que les montants en question seront à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement

;

c)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

6.

Rejette

les demandes de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le

12 mars 2009, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Greffière

Président

Annexe

Nom du requérant

Date du jugement du tribunal de première instance

Date de l’arrêt d’appel

Date de l’arrêt en cassation

Montant alloué/

UAH

(EUR environ)

M

me

Vasylyeva

10 juillet 2000

tribunal de Stryy

-

-

1

885,73

(285)

30

(4,5)

M

me

Yeremenko

13 avril 2004

tribunal d’arrondissement Avtozavodskoy de Krementchuk

8

juillet

2004

Cour d’appel de la région de Poltava

25

mai

2007

Cour d’appel de la région de Summy

5

995,78

(907)

M

me

Dodushko

20 novembre 2002

tribunal d’arrondissement Kryukivskyy de Krementchuk

9 mars

2004

Cour d’appel de la région de Poltava

17 mai 2006 Cour suprême

4

350,24

(650)

[1]

.

Soit environ 412 EUR.

[2]

.

Soit environ 1

813 EUR.

[3]

.

Soit environ 17 EUR.

[4]

.

Soit environ 5 EUR.