ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 225/2019

HOTĂRÂRE

31.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 225/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 10 mai 2018, revizuenta, A. a formulat revizuire cu privire la latura civilă a Sentinței penale nr. 346 din 15 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1669 din 08 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, solicitând recuantificarea daunelor morale, prin stabilirea unei sume certe, reale și exigibile, fiind obligată în solidar cu inculpatul B., precum și reconsiderarea/anularea pensiei de întreținere către minora C.

Prin Sentința civilă nr. 1229 din 21 mai 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în discuție, în favoarea Curții de Apel București.

La adoptarea acestei soluții, instanța a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ.

Norma legală instituită de art. 510 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere."

În condițiile în care împotriva Sentinței penale nr. 346 din 15 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2015, s-a declarat apel și de către inculpata A., prin care aceasta a solicitat reaprecierea cuantumului daunelor morale acordate părților civile, critică soluționată definitiv prin Decizia penală nr. 1669 din 08 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, tribunalul a apreciat că revizuirea privește decizia de apel dată de Curtea de Apel București, iar, în aplicarea art. 510 alin. (1) C. proc. civ., evocat mai sus, competența de soluționare a pricinii aparține instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv Curtea de Apel București, secția civilă.

La rândul său, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Sentința civilă nr. 140F din 11 octombrie 2018, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului București, secția civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul pentru soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că obiectul învestirii îl constituie revizuirea sub aspectul laturii civile a Sentinței penale nr. 346/2016, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

Tribunalul București a considerat, în mod greșit, că cererea de revizuire ar privi decizia dată de Curtea de Apel București, cât timp, prin decizia Curții, în urma soluționării apelurilor s-au menținut dispozițiile Sentinței penale nr. 346/2016, sub aspectul laturii civile, considerând criticile ca nefondate.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen. și art. 510 alin. (1) C. proc. civ., s-a apreciat că prezenta revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, așadar, Tribunalul București.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării cererii de revizuire revine Tribunalului București, pentru considerentele ce succed:

În speță, revizuenta A. a solicitat revizuirea, sub aspectul laturii civile, a Sentinței penale nr. 346 din 15 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015.

Pentru determinarea competenței materiale în judecarea cererii de revizuire, prezintă relevanță dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., în care se arată:

"Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ."

Din interpretarea gramaticală și literală a acestui text de lege, reiese că intenția legiuitorului a fost aceea de a atribui o competență materială exclusivă instanței civile în ceea ce privește revizuirea numai pe latură civilă a hotărârilor judecătorești penale definitive.

Conform art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere. Aceasta înseamnă că, potrivit normelor de drept procesual civil, legiuitorul a atribuit instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, competența materială în soluționarea acesteia.

Înalta Curte reține că prezenta cerere de revizuire vizează Hotărârea penală nr. 346/2016, dată de Tribunalul București, secția I penală, pe latură civilă. Nu se poate considera, astfel cum a reținut prima instanță aflată în conflict, că această cale extraordinară de atac ar privi Decizia penală nr. 1669 din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă, câtă vreme, în urma soluționării apelurilor formulate, inclusiv de către inculpata A., au fost păstrate dispozițiile Sentinței penale nr. 346/2016, în ceea ce privește latura civilă, sub aspectul cuantificării daunelor morale, criticile în acest sens fiind găsite ca nefondate.

Astfel, în aplicarea textelor legale anterior evocate, se constată că revizuirea de față este de competența instanței ce a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită în cauză, respectiv Tribunalul București.