ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1321/2003

S-a

luat în examinare, cererea de revizuire formulată de Direcția Generală  de

Muncă  și Solidaritate Socială Bucuești,  împotriva  deciziei nr.1056 din 19

februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție-Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat: revizuienta Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială București, prin consilierul juridic D.A.T., lipsind

intimatul N.I.

Procedura

completă.

Curtea,

a pus în discuție tardivitatea formulării cererii, excepție invocată de

intimatul N.I. prin întâmpinarea formulată în cauză.

Consilierul

juridic D.A.T. a apreciat că cererea a fost formulată în temeiul prevăzut de

lege și a cerut admiterea acesteia.

C

U R T E A

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

N.I. a chemat în judecată  Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială,

București, solicitând, pe calea acțiunii în contencios administrativ, anularea

deciziei nr.255 din 18 decembrie 2000  și recunoașterea dreptului său de

beneficiar al Decretului-Lege nr.118/1990, drept prevăzut de art.1 lit.”c” din

Legea nr.189/2000.

In

motivarea  acțiunii reclamantul a arătat că în anul 1940  a fost strămutat în

altă localitate din motive etnice întrucât, fiind de naționalitate bulgară, era

socotit străin.

Curtea

de Apel București-Secția contencios administrativ, prin sentința civilă  nr.407

din 2 aprilie 2001, a admis în parte acțiunea, a disjuns capătul de cerere

privind stabilirea drepturilor în  baza Decretului-lege nr.189/1990  de capătul

de cerere întemeiat pe OG nr.105/1999, a menținut decizia nr.255 din 18 decembrie

2000, emisă de pârâtă și a trimis cererea reclamantului de recunoaștere a

persecuției din motive etnice D.G.M.P.S. spre competentă soluționare.

Impotriva

acestei soluții a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Muncă  și

Solidaritate Socială București, susținând, în esență, că  hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

întemeindu-se pe o apreciere eronată a probelor administrate.

Curtea

Supremă de Justiție, prin decizia nr.1056 din 19 martie 2002 a respins recursul

ca nefondat, reținând că reclamantul a făcut dovada că în anul 1940 a fost

strămutat în mai multe rânduri din motive etnice, astfel că, în raport cu

dispozițiile  OG nr.105/1999 de modificarea și completarea Decretului-lege

nr.118/1990, soluția primei instanțe fiind  legală și temeinică.

Impotriva

deciziei pronunțată de instanța de recurs, pârâta Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială București a formulat contestație în anulare, expediată la

data de 01 aprilie 2002 (conform dovezii de la fila 2), precizând  că motivele

urmează a fi invocate după redactarea deciziei.

Prin

înscrisul înregistrat la data de 19 iunie 2002  (fila 5), D.G.M.S.S. București

formulează motivele de revizuire împotriva deciziei nr.1056 din 19 februarie

2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, întemeindu-și cererea de

revizuire pe dispozițiile art.322 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă.

Revizuienta

a susținut, în esență, că hotărârea cuprinde dispoziții ce nu pot fi duse la

îndeplinire.

In

acest sens, după ce, în prealabil, a reiterat susținerile formulate în fața

primei instanțe cu privire  la fondul pricinii, a  precizat că potrivit

modificărilor aduse OG nr.105/1999, prin Legea nr.189/2000 și Legea

nr.367/2001, Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială- București nu

mai poate analiza și nici revizui cererile de acordare a drepturilor conform

Legii nr.189/2000, această calitate revenind Casei de Pensii a Municipiului

București.

Curtea,

mai înainte de a examina motivele invocate prin cererea formulată, care este

cerere de revizuire, astfel cum rezultă din temeiul de drept invocat  și

confirmat de reprezentanta D.G.M.S.S. la ședința din 19 noiembrie 2002, va

verifica cererea sub aspectul respectării termenului legal de formulare a

acesteia, excepția de tardivitate  fiind pusă  în discuția părții  prezente.

Excepția

se impune a fi admisă pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

prevederilor art.324(1)din Codul de procedură civilă termenul de revizuire este

de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art.322 pct.1; 2 și 7

alin.(1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost

date de instanțe de recurs după evacuarea fondului, de la pronunțare; pentru

hotărârile prevăzute la punctul 7(2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Decizia

nr.1056 a Curții Supreme de Justiție-Secția de contencios administrativ, a

cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată la data de 19 martie 2002, când

revizuienta a fost prezentă prin consilierul juridic care a susținut motivele

scrise de casare.

Cum,

în cauză, cererea de revizuire a fost  formulată în temeiul dispozițiilor

art.322 pct.1 și având în vedere că revizuienta a luat cunoștință de hotărârea

atacată la data pronunțării, respectiv 19 februarie 2002, cererea formulată la

01 aprilie 2002 și motivată ca fiind cerere de revizuire la 19 iunie 2002 se

constată a fi tardivă în raport cu dispozițiile art.324(1) din Codul de

procedură civilă,

In

consecință, față de cele de mai sus,     cererea de revizuire urmează a fi

respinsă ca tardiv introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

cererea de revizuire formulată de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate

Socială a Municipiului București împotriva deciziei  nr.1056 din 19 februarie

2002  a Curții Supreme de Justiție-Secția de contencios administrativ, ca

tardivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.