ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1230/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1230/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

140 din 13 octombrie 2011, fond după casare, Tribunalul Brăila, în baza art.

334 C. proc. pen., a respins cererea inculpatului P.I.M. de schimbare a

încadrării juridice a faptei de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(

1), alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. în infracțiunea de

favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

A dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpații P.I.M. și

C.A.M. din autorat la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. în

complicitate la aceiași infracțiune prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art.

211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen.

A

constatat că inculpatul P.I.M. este recidivist în stare de recidivă

postcondamnatorie însă nu s-au reținut prevederile art. 37 lit. a) C. pen. în

sarcina acestuia.

În baza

art. 269 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a

condamnat pe inculpații R.C.C., P.I.M. și C.A.M. la o pedeapsă de 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evadare, faptă comisă la data de

31 iulie 2010.

În baza

art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen.

cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul R.C.C.

la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, faptă comisă la data 31 iulie 2010.

În baza

art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe

inculpatul P.I.M. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru complicitate

la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă comisă la data de 31 iulie 2010.

În baza

art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe

inculpatul C.A.M. o pedeapsă de 4 (patru) ani și 8 luni închisoare pentru

complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă comisă la data de 31

iulie 2010.

A

constatat că inculpatul R.C.C. executa la data comiterii faptelor (31 iulie

2010) o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr.

267 din 26 iunie 2006 de Tribunalul Brăila, având la acea dată un rest de

pedeapsă de 1456 zile.

A

constatat că inculpatul P.I.M. executa la data comiterii faptelor o pedeapsă de

4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 462 din 24

septembrie 2008 de Judecătoria Tecuci, având la acea dată un rest de pedeapsă

de 864 zile.

A

constatat că inculpatul C.A.M. executa la data comiterii faptelor o pedeapsă de

3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1479 din 26 august 2009 a

Judecătoriei Galați, având la acea dată un rest de pedeapsă de 434 zile.

În baza

art. 269 alin. (3) C. pen. s-a adăugat la pedeapsa executată de inculpatul:

- R.C.C.,

de 1456 zile, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare, de 2 ani

închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1456

zile și 2 ani închisoare.

- P.I.M.,

de 864 zile, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare de 2 ani

închisoare dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 864

zile și 2 ani închisoare.

- C.A.M.,

de 434 zile, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare de 2 ani

închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani

și 434 zile.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

s-a dispus contopirea următoarelor pedepse:

- Pentru

inculpatul R.C.C., de 1456 zile și 2 ani închisoare cu pedeapsa de 6 ani

închisoare dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6

ani închisoare sporită la 7 (șapte) ani închisoare.

- Pentru

inculpatul C.A.M., de 2 ani și 434 zile închisoare cu pedeapsa de 4 (patru) ani

și 8 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 4 (patru) ani 8 luni închisoare sporită la 5 (cinci) ani închisoare.

În baza

art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus:

Pentru

inculpatul P.l.M., contopirea pedepsei de 864 zile și 2 ani închisoare cu

pedeapsa de 5 ani închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 5 ani închisoare sporită la 6 (șase) ani închisoare.

În baza

art. 71 alin. (1) și alin. (2) C. pen. a aplicat inculpaților pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. și anume:

a)  dreptul

de a fi ales în autoritățile publice sau in funcții elective publice;

b) dreptul

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, din momentul în

care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea

executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori

până Ia împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza

art. 350 C. proc. pen. s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților și

s-a dispus executarea pedepselor cu privare de libertate.

În baza

art. 36 alin. (3) C. pen., din pedeapsa aplicată inculpaților R.C.C. și P.I.M.

a fost dedusă perioada executată începând cu data de 31 iulie 2010 la zi.

În baza

art. 36 alin. (3) C. pen. și art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată

inculpatului C.A.M. a fost dedusă perioada de pedeapsă executată, reținerea și

arestul preventiv, începând cu data de 31 iulie 2010 la 31 august 2010 și de la

06 octombrie 2010 la zi.

S-a dispus

anularea mandatelor de executare a pedepselor pe care le executau inculpații la

data de 31 iulie 2010 și emiterea unor noi mandate după rămânerea definitivă a

hotărârii.

În baza

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 s-a dispus prelevarea

probelor biologice de la persoanele condamnate, în conformitate cu prevederile

art. 7 alin. (2) din aceeași lege.

În baza

art. 346, 14 și 15 C. proc. pen. în ref. la art. 998 și urm. C. civ. a obligat

în solidar inculpații la plata sumei de 750 RON către partea civilă C.B.,

reprezentat de tatăl său C.M., cu titlu de despăgubiri civile.

În baza

art. 189-191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații să plătească statului cu

titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume:

- R.C.G. -

suma de 2.100 RON din care suma 1.500 RON până inclusiv la prima judecată în

fond a cauzei și 300 RON onorariul avocatului din oficiu C.F. la judecata în

fond.

- C.A.M. -

suma de 2.100 RON din care suma de 1.500 RON până inclusiv la prima judecată în

fond a cauzei și 300 RON onorariul avocatului din oficiu M.N. Ia judecata în

fond.

- P.I.M. -

suma de 1.800 RON din care suma de 1.500 RON până inclusiv la prima judecată în

fond a cauzei și 200 RON onorariul avocatului din oficiu S.R. la judecata în

fond.

Pentru a

se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență, că inculpații, în

noaptea de 31 iulie 2010, au părăsit incinta Penitenciarului de Minori și

Tineri T. județul Brăila și au tâlhărit pe minorul C.B. sustrăgându-i un

telefon mobil și un lănțișor cu cruciuliță, bunuri în valoare de 975 RON.

În faza de

urmărire penală inculpații nu au recunoscut faptele, dar în faza cercetării

judecătorești la prima judecată în fond precum și la a doua judecată în fond,

inculpații au declarat că recunosc faptele.

Situația

de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului

probator administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile

reprezentantului părții vătămate; procesul verbal de cercetare la fața locului

și planșa fotografică; procesul verbal de conducere în teren a părții vătămate

și de recunoaștere din grup a inculpaților; procesul verbal de ridicare de la

inculpatul R.C.C. a unei geci și de examinare a acestui obiect de

vestimentație; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor.

În cauză,

după prima judecată în fond s-a pronunțat sentința penală nr. 224 din 10

decembrie 2010 prin care inculpații au fost condamnați pentru faptele comise,

sentință împotriva căreia au declarat apel.

În urma

judecării apelurilor s-a pronunțat decizia penală nr. 130/A din 18 mai 2011 a

Curții de Apel Galați prin care s-au admis apelurile inculpaților, s-a

desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul

Brăila, menținându-se actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de

judecată din 03 decembrie 2010, precum și măsura arestării preventive a

inculpaților.

În

rejudecare, inculpații au declarat că recunosc faptele așa cum au fost reținute

prin rechizitoriu, că nu solicită administrarea altor probe și vor să fie

judecați în procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. în sensul

de a beneficia de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Prin

decizia penală nr. 5/A din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și inculpații R.C.C., P.I.M. și C.A.M.,

împotriva sentinței penale nr. 140 din 13 octombrie 2011 a Tribunalului Brăila

(Dosar nr. 6239/113/2010).

A menținut

starea de arest a inculpaților și a dedus din pedepsele aplicate perioada

arestării cu începere de la 31 iulie 2010 la zi pentru inculpații R.C.C. și

P.l.M., de la 31 iulie 2010 la 31 august 2010 și de la 31 iulie 2010 la zi

pentru inculpatul C.A.M.

Împotriva

sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul R.C.C., solicitând prin

apărătorul din oficiu, admiterea pentru cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat redozarea pedepsei aplicate prin reținerea

disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., susținând că a săvârșit fapta în

condițiile unei emoții puternice, fratele său suferind un grav accident.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a arătat că nu a avut nici un moment intenția de a evada sau

de a se sustrage de la executarea pedepsei, susținând că a dorit să ia legătura

cu unul din membrii familiei pentru a cunoaște ce se întâmpla cu fratele său

care suferise un grav accident.

Recursul

este nefondat.

Analizând

decizia atacată prin prisma motivului de recurs prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că hotărârea instanței de control

judiciar prin care s-a menținut sentința instanței de fond, este legală și

temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social

deosebit al acestui gen de fapte, recrudescența lor, împrejurările în care

acestea au fost comise, precum și modul de operare.

Totodată,

s-au mai avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care este

recidivist, prima instanță constatând că inculpatul R.C.C. executa la data

comiterii faptelor (31 iulie 2010) o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare

dispusă prin sentința penală nr. 267 din 26 iunie 2006 de Tribunalul Brăila,

având la acea dată un rest de pedeapsă de 1456 zile, aspect care denotă

perseverența infracțională a acestuia.

Nu în

ultimul rând, Înalta Curte constată că, la rejudecarea cauzei în fond după

casare, inculpatul R.C.C., alături de ceilalți coinculpați, a declarat că

recunoaște faptele așa cum au fost reținute prin rechizitoriu, că nu solicită

administrarea altor probe și vrea să fie judecat în procedura prevăzută de art.

320

1

C. proc. pen. în sensul de a beneficia de reducerea cu 1/3 a

limitelor de pedeapsă.

Așa fiind,

motivele susținute în apărare sub aspectul lipsei intenției în comiterea

faptelor nu pot fi primite, câtă vreme inculpatul a beneficiat de aplicarea

disp. art. 320

1

C. proc. pen.

În raport

de toate aspectele prezentate, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului R.C.C. a fost just individualizată, potrivit criteriilor

prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de

art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante

prev. de disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., și nici nu se impune redozarea

acesteia.

Ca atare,

după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul R.C.C. împotriva deciziei penale nr. 5/A din 13 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 31 iulie 2010 la 19 aprilie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 19 aprilie 2012.